ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5875/2022

Ședința publică din data de 7 decembrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 12 august 2020, sub nr. x/2020 pe rolul Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Superior al Magistraturii și Institutul Național al Magistraturii, admiterea plângerii promovate împotriva Hotărârii nr. 91 din 21 mai 2019 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii pentru aprobarea Regulamentului privind concursul de admitere și examenul de absolvire a Institutului Național al Magistraturii și a Hotărârii nr. 73 din data de 30 aprilie 2020 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii prin care au fost validate rezultatele concursului de admitere la Institutul Național al Magistraturii, organizat în perioada 17 septembrie 2019-28 februarie 2020. A solicitat să se dispună:

- anularea Hotărârii nr. 91 din 21 mai 2019 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii pentru aprobarea Regulamentului privind concursul de admitere și examenul de absolvire a Institutului Național al Magistraturii;

- anularea parțială a Hotărârii nr. 73 din data de 30 aprilie 2020 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii prin care au fost validate rezultatele concursului de admitere la Institutul Național al Magistraturii, în subsidiar anularea rezultatului/notei la proba interviului;

- restabilirea situației anterioare, prin obligarea Consiliului Superior al Magistraturii la acordarea punctajului după primele două probe de concurs și obligarea Consiliului Superior al Magistraturii să emită o nouă hotărâre prin care să se constate că este admis la acest concurs.

Ulterior reclamantul a precizat că solicită anularea art. 1 din Hotărârea nr. 73/30.04.2020 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.

Prin sentința nr. 2/CA/2021 - PI pronunțată la 18 ianuarie 2021, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Institutul Național al Magistraturii, a respins acțiunea în contradictoriu cu acest pârât ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă și a respins acțiunea în contencios administrativ având ca obiect anulare act administrativ formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Consiliul Superior al Magistraturii, cu sediul în București, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței nr. 2/CA/2021 - PI pronunțată la 18 ianuarie 2021, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul A., care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost motivată și precizată.

Consideră că hotărârea primei instanțe este nelegală și netemeinică în parte cu privire la următoarele:

- Instanța în mod greșit a admis excepția lipsei calității procesual pasive intimatului-pârât Institutul National al Magistraturii.

Arată că pârâtul avea calitate pasivă în cauză întrucât existența calității procesuale pasive presupune o identitate între persoana pârâtului și subiectul pasiv din raportul juridic obligațional dedus judecății, iar prin cererea de chemare în judecată, la capătul doi a solicitat în subsidiar anularea rezultatului/notei I proba interviului din cadrul examenului de admitere la INM. Or în raport această împrejurare pârâtul INM are calitate procesuală pasivă în cauză.

- în mod eronat instanța a respins acțiunea, deși aceasta e întemeiată.

Instanța a respins acțiunea arătând că nu se poate pune problema încălcării principiilor transparenței și a egalității din moment ce nota la interviu a fost definitivă pentru toți candidații.

De asemenea instanța a motivat că Decizia Curții Constituționale nr. 121/2020 nu are relevanță în cauză, întrucât abilitează Consiliul Superior al Magistraturii să adopte neconstituțional. Mai mult, instanța de judecată nu i se poate da competențele Curții Constituționale, astfel că nu poate să constate că dispozițiile incidente sunt neconstituționale.

Susține că regulamentul încalcă principiile transparenței și egalității concursului de admitere prevăzute în art. 2 alin. (1) și art. 3 alin. (7) O.U.G. nr. 7 din 19 februarie 2019 atunci când a prevăzut că rezultatul de la proba interviului nu poate fi contestat, aspect ce este confirmat de Curtea Constituțională prin decizia nr. 121/2020.

După cum a arătat și în fața instanței de fond, precizează că a participat de mai multe ori la concursul de admitere la Institutul Național Magistraturii, în anul 2015, 2016, 2017 și 2018, la toate fiind declarat respins, deși notele sale au fost peste 7, iar în anii 2016, 2018 și 2019 nu a trecut de proba interviului.

- hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material, precum și că instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești, întrucât a ignorat decizia Curții Constituționale nr. 121/2020, deși conform art. 147 din Constituție deciziile instanței constituționale sunt general valabile.

Solicită admiterea acțiunii, întrucât Hotărârea nr. 91/21.05.2019 nu prevede aspecte esențiale și organizarea concursului în baza ei încalcă Constituția României. 4. Apărări formulate în cauză

Intimatele-pârâte au depus întâmpinări și, fără a invoca excepții, au solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a soluției instanței de fond.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analizând hotărârea atacată în raport de motivele de casare invocate, de criticile aduse și de apărările expuse în întâmpinare, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Învestită fiind a cerceta legalitatea Hotărârii nr. 91 din 21 mai 2019 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii pentru aprobarea Regulamentului privind concursul de admitere și examenul de absolvire a Institutului Național al Magistraturii și a Hotărârii nr. 73 din data de 30 aprilie 2020 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii prin care au fost validate rezultatele concursului de admitere la Institutul Național al Magistraturii, organizat în perioada 17 septembrie 2019-28 februarie 2020, instanța de fond a dispus respingerea acțiunii reclamantului în aprecierea generală că la adoptarea acestui act administrativ au fost respectate normele legale edictate pentru valida sa emitere, iar cenzurarea modului în care membrii comisiei de examinare au acordat punctajul la proba interviului excede controlului de legalitate care se exercită de instanța de contencios administrativ.

Soluția de respingere este legală, fiind împărtășită și de instanța de control judiciar, întrucât reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale pertinente, în raport cu situația de fapt rezultată din probele administrate în cauză.

Reclamantul a declarat recurs, invocând motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 din C. proc. civ. și a criticat soluția pronunțată, susținând în esență că în mod eronat a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului-pârât Institutul National al Magistraturii, că nu s-a aplicat Decizia Curții Constituționale nr. 121/2020 prin încălcarea dispozițiilor Constituției României și nu a anulat Hotărârile care sunt neconstituționale.

O primă critică adusă hotărârii instanței de fond se referă la împrejurarea că instanța de fond a admis în mod eronat excepția lipsei calității procesual pasive a intimatului-pârât Institutul National al Magistraturii. În concret, s-a susținut referitor la acest motiv că acest pârât avea calitate procesuală, întrucât punctul 2 al cererii sale îl viza in mod direct.

Aprecierea instanței de fond este corectă, întrucât dispozițiile legale în materie sunt clare, Consiliul Superior al Magistraturii este singura autoritate abilitată să organizeze concursul și care are atribuții decizionale cu privire la orice aspect legat de admiterea la Institut.

Recurentul-reclamant a susținut că hotărârea trebuie casată întrucât instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești prin ignorarea Deciziei Curții Constituționale nr. 121/2020, din cuprinsul căreia rezulta clar nelegalitatea Regulamentului aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 91/2019, în sensul că nu prevede condițiile de participare la concurs, constituirea comisiilor de concurs, tipul etapelor și probelor de concurs, modalitatea de stabilire a rezultatelor și posibilitatea de contestare a fiecărei probe.

Înalta Curte constată că această critică este nefondată. Prin neaplicarea Deciziei nr. 121/2020 judecătorul fondului nu a depășit atribuțiile puterii judecătorești, întrucât deciziile Curții Constituționale se aplică exclusiv în privința dispozițiilor legale care au făcut obiectul controlului de constituționalitate. Decizia Curții Constituționale nr. 121/2020 a vizat prevederile art. 106 lit. d) din Legea nr. 303/2004, respectiv obligația Consiliului Superior al Magistraturii de a emite regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de admitere în magistratură.

În prezenta cauză temeiul de drept este art. 106 lit. a) din Legea nr. 303/2004, prin care pârâtul CSM emite regulamentul de admitere la Institutul Național al Magistraturii, astfel că instanța de fond nu avea posibilitate să aplice prin analogie Decizia nr. 121/2020.

Recurentul a solicitat obligarea pârâtului CSM să emită o decizie prin care să fie admis la concurs, deși a obținut o notă mai mică decât 7 la proba orală a interviului. În concret a susținut că actul nu este în concordanță cu legislația primară și a solicitat anularea dispozițiilor art. 23 alin. (9) și (10) din Regulamentul privind concursul de admitere și examenul de absolvire a Institutului National al Magistraturii, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 91/2019 conform cărora "(9) Nota obținută la această probă reprezintă media aritmetică a notelor acordate de membrii comisiei de examinare. Nota astfel acordată este definitivă. (10) În funcție de punctajul obținut de candidat Ia interviu, se acordă unul dintre calificativele "Admis" sau "Respins". Sunt declarați admiși la această probă candidații care au obținut nota minimă 7."

Recurentul-reclamant a fost respins la proba interviului în baza art. 23 alin. (9) și (10) din Regulamentul privind concursul de admitere și examenul de absolvire a Institutului National al Magistraturii, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 91/2019.

În speță nu s-a dovedit că nota a fost acordă cu exces de putere, astfel cum este definit de art. 2 lit. n) din Legea nr. 554/2004, prin fraudă sau prin nerespectarea procedurii prevăzute de regulament sau lege, pentru ca instanța de contencios să poată dispune anularea acesteia.

Contrar susținerilor din recurs Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 91/2019 nu este contrar prevederilor art. 2 alin. (1) și art. 3 alin. (7) din O.U.G. nr. 7/2019, regulamentul conținând aceleași norme ca și reglementarea-cadru.

Instanța de recurs reține că au fost respectate principiile transparenței și egalității, toți candidații fiind informați asupra cadrului legal al desfășurării concursului prin postare publică. De altfel, recurentul-reclamant a invocat încălcarea acestor principii în urma notei definitive (obținute la interviu), deși la momentul înscrierii la concurs avea cunoștință de conținutul regulamentului de concurs.

În jurisprudența Curții Constituționale, concretizată în Decizia nr. 480 din 20 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 383 din 10 iunie 2010, Decizia nr. 172 din 20 martie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 512 din 9 iulie 2014, și Decizia nr. 725 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 145 din 26 februarie 2015 s-a statuat că "posibilitatea de a ataca rezultatele unui examen sau ale unui concurs nu constituie un drept de sine stătător, reglementat ca atare prin lege, ci un mijloc de realizare a dreptului de a ocupa funcția pentru care s-a organizat examenul ori concursul, prin controlul respectării procedurilor de examen sau de concurs pe care legea le reglementează. A decide altfel ar însemna să se recunoască organelor de justiție competența de a se substitui examinatorilor, de a invalida evaluările făcute de aceștia și de a le înlocui cu evaluările proprii ale judecătorilor, ceea ce ar exceda în mod evident atribuțiilor instanțelor judecătorești. Așadar, prevederile art. 21 din Legea fundamentală, referitoare la accesul la o instanță de judecată, nu au aplicabilitate în materia contestării baremului sau rezultatului unui examen ori concurs, ci numai în ceea ce privește controlul legalității procedurii de desfășurare a examenului sau concursului respectiv".

În acest context, Înalta Curte apreciază că recurentul-reclamant nu a făcut nici dovada folosului practic pe care l-ar obține prin anularea HCSM nr. 91/2019, în condițiile în care, ca efect al unei asemenea soluții, acesta nu ar fi declarat admis, ci concursul ar fi anulat în întregime.

În același sens este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care, prin Hotărârea din 26 iunie 1986, pronunțată în Cauza Van Marle și alții împotriva Olandei, prin decizia de inadmisibilitate din 28 februarie 2002, pronunțată în Cauza San Juan împotriva Franței, prin decizia de inadmisibilitate din 2 septembrie 2003, pronunțată în Cauza Eisenberg împotriva Franței, și prin Hotărârea din 24 februarie 2005, pronunțată în Cauza Nowicky împotriva Austriei (paragraful 34), a statuat, cu valoare de principiu, că evaluarea cunoștințelor și a experienței necesare pentru admiterea într-o profesie este similară cu susținerea unui examen de tip școlar sau universitar și nu poate intra în domeniul de aplicare a art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, îndepărtându-se atât de la competența normală a unui judecător, învestit de regulă cu soluționarea unui diferend, cât și de la garanțiile instituite de art. 6 din Convenție, care nu sunt de natură să se aplice "litigiilor" ce ar putea apărea în această materie.

Prin urmare, în mod corect, instanța de fond a apreciat că cenzurarea modului în care membrii comisiei de examinare au acordat reclamantului punctajul la proba orală a interviului excede competenței Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, precum și controlului de legalitate care se exercită de instanța de contencios administrativ.

Cu toate acestea, controlul de legalitate administrativ efectuat de instanțele judecătorești nu exclude verificarea respectării competențelor, termenelor și condițiilor legale ori regulamentare de către comisia respectivă în procesul de derulare a interviului, aspecte asupra cărora reclamantul nu a ridicat vreo obiecție, deși se raportează formal la normele referitoare la procedura de desfășurare a acestei etape a concursului susținând doar că nu este transparent și nu îl poate contesta.

În acord cu argumentele prezentate de curtea de apel în considerentele sentinței recurate, Înalta Curte apreciază că soluția adoptată de această instanță este legală, judecătorul fondului reținând corect că "nefiind întrunite condițiile pentru anularea actelor atacate, nu există nicio situație premisă pentru a se putea aprecia cu privire la restabilirea situației anterioare potrivit art. 8 din Legea nr. 554/2004", astfel că "prezumția de legalitate a actelor administrative contestate nu a fost răsturnată".

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinței în limitele motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de A. împotriva sentinței nr. 2/CA/2021 - PI din 18 ianuarie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 7 decembrie 2022.