ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2169/2024

Ședința publică din data de 11 aprilie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2020, reclamanta A. S.A. în contradictoriu cu pârâta AFM a solicitat anularea deciziei de soluționare a contestației administrative nr. 123/23.10.2020 și a deciziei de impunere nr. x/20.07.2020 și a RIF nr. x/20.07.2020 prin care s-au stabilit în sarcina sa obligații fiscale în cuantum de 9 405 580 RON.

Totodată, reclamanta a solicitat suspendarea executării deciziei de impunere nr. x/20.07.2020 precum și a tuturor actelor subsecvente de executare inițiate în baza acestei decizii până la momentul soluționării definitive a cauzei, precizând că prin sentința civilă nr. 114/12.10.2020, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, s-a dispus în acest sens.

Prin încheierea din 18.03.2021, a fost încuviințată cererea de efectuare a unei expertize de specialitate - ecologie și protecția mediului.

Societatea reclamantă S.C. A. S.A. a făcut dovada achitării sumei de 2500 RON, onorariu provizoriu, conform documentului bancar existent la dosar.

La data de 11.02.2022 a fost depus raportul de expertiză, însoțit de decontul justificativ și nota de evaluare. Suma totală de plată a fost indicată la 36591 RON, din care s-a luat act că s-a achitat 2500 RON, rămânând un rest de plată de 34091 RON.

La data de 11.03.2022, expertul desemnat în cauză a solicitat virarea sumei de 2500 RON din contul Biroului Local de Expertize din cadrul Tribunalului Galați în contul Biroului Local de Expertize din cadrul Tribunalului Gorj.

La data de 16.06.2022, expertul a depus la dosar răspunsul la obiecțiunile formulate de AFM.

Prin sentința nr. 110/15.07.2022 a Curții de Apel Galați s-a respins ca nefondată excepția inadmisibilității, invocată de pârâți, s-a admis acțiunea în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta S.C. A. S.A. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Fondului pentru Mediu, având ca obiect anulare act administrativ și s-a dispus anularea deciziei de impunere nr. x/20.07.2020, a deciziei de soluționare a contestației nr. 123/23.10.2020 și a RIF nr. x/20.07.2020 și exonerarea reclamantei de la plata sumei de 9.405.580 RON.

La data de 12.10.2022, expertul desemnat în cauză a solicitat să i se comunice onorariul definitiv aprobat.

La data de 17.10.2022, expertul a adus la cunoștință instanței că suma de 2500 RON a fost transferată din contul BLEJ Galați în contul BLEJ Gorj.

Prin cererea de completare formulată în prezenta cauză, expertul desemnat în cauză a adus la cunoștință că instanța a omis a se pronunța asupra stabilirii onorariului definitiv, deși raportul de expertiză a presupus un volum de muncă deosebit de consistent și întocmirea unei documentații structurată în 15 volume. A solicitat obligarea reclamantei la virarea diferenței de onorariu și aprobarea transmiterii acestuia în contul BLEJ Gorj, având în vedere domiciliul său și locul efectuării expertizei.

Hotărârea instanței de fond

Prin sentința nr. 7 din 27 ianuarie 2023, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal a admis cererea de completare a hotărârii formulată fde către expertul biolog B. în cadrul acțiunii în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta S.C. A. S.A. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Fondului pentru Mediu, având ca obiect anulare act administrativ.

A dispus completarea sentinței nr. 110/15.07.2022 pronunțată de Curtea de Apel Galați în dosarul nr. x/2020 în sensul că:

A stabilit onorariul definitiv al expertului la suma de 36591 RON.

A obligat reclamanta S.C. A. S.A. la plata diferenței de onorariu neachitat, de 34091 RON, pentru domnul expert B., sumă ce se va vira în contul Biroului Local de Expertize de pe lângă Tribunalul Gorj.

Recursul exercitat în cauză

Reclamanta A. S.A a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 7 din 27 ianuarie 2023 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal.

Recurenta invocă faptul că sentința pronunțată în recurs a fost dată de un alt judecător decât cel care a participat la dezbaterea pe fond, ceea ce, potrivit motivelor de casare prevăzute de lege, atrage anularea hotărârii.

Pe această idee se sprijină invocarea art. 488 alin. (1) pct. 2 din Noul C. proc. civ. (motivele de casare includ pronunțarea hotărârii de către alt judecător decât cel care a luat parte la dezbatere) și a dispozițiilor care reglementează continuitatea judecătorului la deliberare și pronunțare (norma care impune ca la deliberare și pronunțare să participe judecătorii în fața cărora au avut loc dezbaterile).

Recurenta arată concret că, în cauză, judecata pe fond a fost efectuată de un anumit judecător, iar hotărârea în recurs a fost pronunțată de un alt judecător, astfel că s-ar fi încălcat prevederile legale privind continuitatea compunerii completului de judecată.

Recurenta critică, apoi, soluția instanței din perspectiva regulilor privind cheltuielile de judecată: invocă art. 453 alin. (1) C. proc. civ. (potrivit căruia partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată) și susține că, într-o situație în care instanța ar obliga A. S.A. la plata unei diferențe de onorariu expertului, era indubitabil și legitim ca aceeași instanță să oblige, în consecință, pârâta (AFM) la restituirea sumei cu titlu de cheltuieli de judecată. Recurenta subliniază că a formulat expressis verbis această solicitare și că refuzul instanței de a o admite pe motivul că "reclamanta nu ar fi solicitat acordarea cheltuielilor de judecată în această fază" este eronat. Argumentul urmărește să arate o încălcare a regulilor procedurale care, potrivit recursului, justifică casarea hotărârii.

Recurenta mai subliniază existența unor motive contradictorii în hotărâre: reclamă faptul că, în cadrul acelorași considerente, instanța consemnează că reprezentantul convențional al reclamantei a arătat că solicită obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, dar, în același timp, reține că reclamanta nu a formulat o asemenea solicitare.

În continuare recurenta-reclamantă A. susține că instanța a aplicat greșit normele de drept material în raport cu cheltuielile de judecată: reclamanta afirmă că art. 453 alin. (1) C. proc. civ. trebuie interpretat și ca reglementând un drept substanțial al părții câștigătoare de a fi despăgubită pentru cheltuielile ocazionate procesului, nu doar ca o simplă regulă procedurală; se invocă motivul de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 (încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material). Recurenta argumentează că, în lumina acestei interpretări, refuzul instanței de a o obliga pe pârâtă la restituirea sumei plătite expertului constituie o aplicare greșită a dreptului material.

În concluzie, recurenta solicită casarea în parte a sentinței recurate sub aspectul acordării cheltuielilor de judecată, cu aplicarea dispozițiilor art. 497 C. proc. civ.

Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă Administrația Fondului pentru Mediu a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 7 din 27 ianuarie 2023, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal a soluționat acțiunea formulată de reclamanta A. S.A. în contradictoriu cu pârâta Administrația Fondului pentru Mediu. Ulterior, la cererea reclamantei, aceeași instanță a pronunțat o hotărâre de completare, în temeiul art. 444 C. proc. civ., prin care a respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul suplimentar de expert.

Împotriva acestei hotărâri de completare, reclamanta A. S.A. a declarat recurs, susținând că instanța de fond a reținut în mod eronat că nu ar fi fost formulată o cerere de acordare a cheltuielilor de judecată, deși o astfel de cerere a fost exprimată în concluziile scrise depuse la dosar. Totodată, recurenta a arătat că proba cu expertiza a fost solicitată de ambele părți, fiind încuviințată și efectuată pe cheltuiala sa, care a achitat avansul onorariului.

În cursul judecării recursului, recurenta a depus un extras de pe portalul instanțelor, din care rezultă că, în dosarul principal, prin decizia pronunțată la data de 21 martie 2024, Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus anularea sentinței civile nr. 7 din 27 ianuarie 2023 a Curții de Apel Galați și trimiterea cauzei spre rejudecare. Recurenta a invocat că, prin efectul acestei soluții, hotărârea de completare își pierde temeiul, fiind lipsită de obiect.

Prin urmare, Înalta Curte constată că odată cu anularea hotărârii principale printr-o altă decizie (Decizia nr. 1659/21.03.2024 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de Contecios Administrativ și Fiscal în dosarul nr. x/2020), cererea de completare nu mai are obiect.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamanta A. S.A, va casa, în tot, sentința recurată și în rejudecare va respinge cererea de completare dispozitiv ca rămasă fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta A. S.A împotriva sentinței civile nr. 7 din 27 ianuarie 2023 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează, în tot, sentința recurată și în rejudecare respinge cererea de completare dispozitiv ca rămasă fără obiect.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 11 aprilie 2024.