ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2162/2025

Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea formulată reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială comuna Izvoarele a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, anularea Notificării nr. x/22.08.2023- cu titlu de rambursare sume plătite de 4.453.503 RON, reprezentând avansuri în cadrul contractului de finanțare nr. x/14.12.2016 pentru proiectul de înființare rețea apă și apă uzată în sat Izvoarele, anularea Notificării nr. x/11.09.2023 și a Deciziei nr. x/C5.1/2023, cu privire la soluționarea contestației privind respingerea modificării contractului de finanțare, cu obligarea pârâtei la decontarea sumelor rămase de achitat în baza contractului de finanțare nr. x/14.12.2016.

Soluția instanței de fond Curtea de Apel București, secția a X-a contencios administrativ și fiscal și pentru achiziții publice, prin încheierea din 8 mai 2024, a admis cererea pârâtei privind suspendarea judecării procesului și, în consecință, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., a suspendat judecarea procesului privind pe reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Izvoarele și pe pârâtele Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, S.C. A. S.R.L. și B. S.R.L., până la soluționarea definitivă a acțiunii promovate în cadrul dosarului nr. x/2023, aflat pe rolul Curții de Apel București.

Calea de atac exercitată Împotriva încheierii din 8 mai 2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a X-a contencios administrativ și fiscal și pentru achiziții publice, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Izvoarele a declarat recurs. După o amplă prezentare a situației de fapt, în motivarea recursului se arată că încheierea recurată a fost pronunțată cu încălcarea normelor de procedură privind suspendarea judecății, respectiv art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. Din conținutul motivării încheierii rezultă că instanța nu a analizat condiția esențială a măsurii suspendării, respectiv legătura de cauzalitate/dependent dintre obiectul cauzei și existența sau inexistența unui drept, ce formează obiectul judecății în cauza nr. x/2023, aflată pe rolul Curții de Apel București, secția a X-a contencios administrativ și fiscal -Achiziții publice. În acest context, instanța de fond nu a stabilit care este dreptul ce formează obiectul judecății cauzei în raport de care a dispus suspendarea judecății. Reținerea ipotetică a unei premise comune ca situație de fapt nu este echivalentă cu analiza comparativă a dreptului afirmat ce formează obiectul judecății celor două cauze, cu atât mai mult cu cât instanța a constatat că actele administrative din cele două cauze urmează proceduri diferite, reglementate prin norme speciale din acte normative diferite. Notificarea nr. x/22.08.2023 urmează procedura prevăzută de O.U.G. nr. 49/2015, pe când recuperarea restului sumei acordate cu titlu de finanțare nerambursabilă se efectuează potrivit O.U.G. nr. 66/2011. Recurenta arată că, pe de o parte, în cauza civilă nr. x/2023 obiectul judecății este reprezentat de anularea a două acte administrative și anume: - Notificarea nr. x/22.08.2023 - restituire avans ce urmează procedura și condițiile prevăzute de clauzele contractului de finanțare - art. 4 și dispozițiile O.U.G. nr. 49/2015; - Notificarea nr. x/11.09.2023 - respingerea modificării valorii ajustate a contractului de finanțare ce urmează procedura prevăzută de clauzele contractului de finanțare - art. 2.4., art. 9 și art. 12 -Anexa I și O.U.G. nr. 64/2022. Pe de altă parte, în cauza civilă nr. x/2023 obiectul judecății este reprezentat de anularea Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/29.09.2023 ce urmează procedura prevăzută de art. 21 alin. (26), art. 24 și art. 37 din O.U.G. nr. 66/2011, instanța fiind investită cu analiza legalității efectuării achiziției contractului de lucrări nr. x/2018 și analiza condițiilor abaterii/neregularității reținute. De altfel, instanța nu a avut în vedere și nu a analizat sumar conținutul Notei de constatare în care pârâta A.F.I.R. menționează explicit că "se dispune o corecție de 100% contractului de lucrări nr. x/24.07.2018 ". Prin urmare, actele administrative din prezentul litigiu nu au cauză juridică sau premiză comună. În privința soluționării acestei cauze, instanța a fost investită cu analiza condițiilor restituirii avansului în raport de temeiul de drept invocat de pârâta A.F.I.R. la data emiterii Notificării și a condițiilor de modificare a contractului de finanțare la momentul depunerii cererii de către beneficiarul U.A.T. Izvoarele jud. Olt. Concret, nici pârâta și nici instanța nu au arătat temeiul de drept indicat în actele administrative care ar fi dat pârâtei dreptul de a le emite, de a solicita reclamantei restituirea sumei cu titlu avans și de a respinge cererea de modificare a contractului de finanțare, care se afla în acel moment în derulare și avea caracter executoriu. Ținând seama că prin suspendarea nelegală a judecății, prima instanță nu a analizat cauza cu care a fost investită sub aspectul celor două cereri- încălcând dispozițiile art. 22 și art. 397 C. proc. civ., recurenta apreciază că încheierea atacată este nelegală, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ. De asemenea, recurenta consideră că este incident și motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. - încheierea pronunțată cuprinde motivare contradictorie și străină de natura pricinii. Ignorând practic obiectul prezentei cauze, care are două capete de cerere distincte supuse unor proceduri de emitere a actelor, în baza unor dispoziții speciale, care nu au nicio legătură cu abaterile constatate, prin Nota de corecții financiare ce formează obiectul cauzei civile nr. x/2023, în mod nelegal, instanța a suspendat judecata cauzei, fără a analiza condițiile de emitere a actelor administrative din prezenta cauză, referitoare la: - restituirea avansului în baza temeiul de drept invocat în actul administrativ- art. 4 și art. 23 din O.U.G. nr. 49/2015 -Notificarea nr. x/22.08.2023; - modificarea valorii contractului de finanțare- art. 2.4., art. 9 și art. 12 - Anexa 1 la contractul de finanțare și O.U.G. nr. 64/2022-Notificarea nr. x/11.09.2023. Cu toate acestea, valoarea contractului de finanțare este diferită de valoarea contractului de lucrări, la fel cum este diferită și valoarea finanțată din contractul de finanțare. De asemenea, recurenta mai susține că instanța a reținut nelegal că Nota de constatare nr. x/29.09.2023 constituie actul care a stat la baza emiterii Formularului nr. 1860/11.09.2023- restituire avans, în condițiile în care rezultă din însăși conținutul actelor administrative că Notificarea nr. 1860- restituire avans- a fost emisă la data de 11.09.2023, anterior emiterii Notei de constatare nr. x/29.09.2023 și nu au premisă comună, fiind întemeiate pe temeiuri diferite, în drept. În susținerea recursului sunt indicate și redate texte de lege incidente pricinii și practică judiciară.

Apărările formulate în cauză Intimata Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Soluția instanței de recurs Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat. Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate. Din actele și lucrările dosarului rezultă că prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 16.10.2023, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Izvoarele a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, anularea Notificării nr. x/22.08.2023- cu titlu de rambursare sume plătite de 4.453.503 RON, reprezentând avansuri în cadrul contractului de finanțare nr. x/14.12.2016 pentru proiectul de înființare rețea apă și apă uzată în sat Izvoarele, anularea Notificării nr. x/11.09.2023 și a Deciziei nr. x/C5.1/2023, cu privire la soluționarea contestației privind respingerea modificării contractului de finanțare, cu obligarea pârâtei la decontarea sumelor rămase de achitat în baza contractului de finanțare nr. x/14.12.2016. Prin întâmpinarea formulată la data de 10.11.2023, pârâta a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, iar prin cererea înregistrată la dosarul cauzei la data de 15.04.2024, a solicitat suspendarea judecății în prezentul dosar, până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2023, aflat pe rolul Curții de Apel București, care are ca obiect anularea Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/29.09.2023 privind proiectul "Înființare rețea de apă și apă uzată în județul Olt" - contract de finanțare nr. x/14.12.2016. În susținerea cererii, pârâta a arătat, în esență, că motivele care au determinat emiterea actelor contestate în prezenta cauză și cele care au determinat emiterea notei de constatare sunt identice. Mai mult, în contextul în care ar fi anulată/menținută nota de constatare prin care s-a dispus recuperarea creanței bugetare în cuantum de 5.1.63.400,17 RON, ar putea fi analizată oportunitatea acceptării prelungirii perioadei de execuție a contractului de finanțare nr. x/14.12.2016. Analizând posibilitatea suspendării, în raport de actele dosarului și de susținerile părților, instanța de fond a admis cererea și a suspendat judecarea cauzei, soluție pe care Înalta Curte o împărtășește. Înalta Curte reține că instanța de fond temeinic și legal a apreciat că atât Notificarea nr. x/22.08.2023 prin care s-a constatat necesitatea restituirii avansului în cadrul contractului de finanțare nr. x/14.12.2016 si care constituie obiectul prezentei cauze, cât și Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/29.09.2023 și care constituie obiect al dosarului nr. x/2023, au pornit de la aceleași concluzii ale Autorității de Audit și de la Suspiciunea de neregulă IRD 0.1 (24.08.2023). De asemenea, în mod corect instanța a reținut că, deși ambele dosare pornesc de la aceeași premisă, respectiv concluziile Autorității de Audit, prin care se stabilește necesitatea recuperării întregii sume acordare cu titlu de finanțare nerambursabilă, Notificarea nr. x/22.08.2023 urmează procedura prevăzută de O.U.G. nr. 49/2015, pe când recuperarea restului sumei acordate cu titlu de finanțare nerambursabilă se efectuează potrivit O.U.G. nr. 66/2011. Cu alte cuvinte, aceste acte pornesc de la o premisă comună, însă emiterea lor are loc în paralel și cu aplicarea unor proceduri diferite. În ceea ce privește Formularul nr. 1860/11.09.2023 - Notificarea de neacceptare a modificărilor la contractul de finanțare, s-a reținut că acesta a fost emis în considerarea Proiectului de Notă de Constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare din data de 17.08.2023. Astfel fiind, temeinic și legal a apreciat instanța de fond că Formularul 1860/11.09.2023 se întemeiază pe Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/29.09.2023, care face obiectul dosarului nr. x/2023, dat fiind că motivul emiterii acestui act a fost demararea procedurilor de recuperare a sumelor avansate cu titlu de finanțare nerambursabilă. Constatând că Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/29.09.2023 constituie act care a stat la baza emiterii Formularului nr. 1860/11.09.2023, instanța de fond a apreciat ca fiind întrunite condițiile art. 413 alin. (1) pct. 1, dezlegarea prezentei pricini depinzând, în parte, de soluția ce se va pronunța în cadrul dosarului nr. x/2023, aflat pe rolul Curții de Apel București, secția a X-a de contencios administrativ și fiscal și pentru achizițiile publice. Înalta Curte reține că potrivit dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., instanța poate suspenda judecata: "când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existența ori inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți". Prin urmare, art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. consacră un caz de suspendare legală facultativă, din moment ce instanța "poate suspenda judecata". Pentru a suspenda judecata cauzei pentru acest motiv, instanța este datoare să aibă în vedere nu numai legătura dintre cauze, ci și oportunitatea suspendării. Ca să poată dispune suspendarea este necesar ca soluționarea procesului ce urmează a se suspenda să depindă de soarta altui proces, în sensul că soluționarea cererii de chemare în judecată să fie influențată de existența sau inexistența unui drept ce formează obiectul celui de-al doilea proces. Înalta Curte constată că, așa cum a apreciat și instanța de fond, în cauză sunt îndeplinite condițiilor prevăzute de art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., pentru a se dispune suspendarea judecății cauzei, deoarece ambele cerințe impuse de aceste dispoziții, respectiv ca dezlegarea procesului să depindă, în tot sau în parte, de existența sau inexistența unui drept, iar acel drept să formeze "obiect al unei alte judecăți", respectiv să fie cercetat de o altă instanță, sunt îndeplinite. În raport cu cele reținute, Înalta Curte constată că toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect și legal starea de fapt dedusă judecății, hotărârea pronunțată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului și a probatoriilor administrate. Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.