ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2129/2025

Ședința publică din data de 10 aprilie 2025

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 29.08.2023 sub nr. x/2023, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Izvoarele le-a chemat în judecată pe pârâtele Agenția Pentru Finanțarea Investițiilor Rurale-Centrul Regional Pentru Finanțarea Investițiilor Rurale 4 Sud-Vest Craiova și Agenția Pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, solicitând:

- suspendarea finalizării activității de reverificare - Formular IRD 2.18/17.08.2023 - privind propunerea de aplicare a corecției de 100% Contractului de lucrări nr. x/24.07.2018 si recuperarea avansului acordat în suma de 4.453.503 RON;

- suspendarea Notificării - Formular IRD 0.6 nr. 1682/22.08.2023 - cu titlul rambursare sume privind proiectul x/14.12.2016, denumire "Înființare rețea apa și apă uzată în jud. Olt" - 4.453.503 RON.

Prin sentința nr. 135 din data de 07.12.2023 Curtea de Apel București, secția a -X-a contencios administrativ și fiscal și pentru achiziții publice a dispus: Respinge excepția lipsei de obiect și excepția inadmisibilității, ca neîntemeiate.

Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Izvoarele, (...) în contradictoriu cu pârâtele Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale-Centrul Regional Pentru Finanțarea Investițiilor Rurale 4 Sud-Vest Craiova, și Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, ca neîntemeiată.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs UAT COMUNA IZVOARELE, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar in subsidiar, pe fond, admiterea cererii de suspendare până la soluționarea definitiva a acțiunii având ca obiect anulare act administrativ.

Subsumat motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și pct. 6 C. proc. civ., recurenta-reclamantă UAT Comuna Izvoarele a invocat următoarele aspecte:

- instanța de fond a respins nelegal cererea de suspendare a actului administrativ - Notificarea nr. x/22.08.2023 - cu titlul rambursare avans motivând că nu există o pagubă iminentă prin executarea actului administrativ. Apreciază că, în condițiile în care, din însuși caracterul executoriu al actului, rezulta neechivoc obligația de restituire, stabilită în sarcina recurentei și executarea silită a Scrisorii de garanție nr. 310/21.07.2017, emisa de Fondul National de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici si Mijlocii S.A. IFN.

Scrisoarea de garanție nr. 310/21.07.2017 pentru executarea căreia s-a emis Notificarea nr. x/22.08.2023 - constituie titlu de creanță, în raport atât cu debitorul principal - recurenta U.A.T. comuna Izvoarele dar și în raport cu garantul Fondul National de Garantare a Creditelor pentru valoarea creanței garantate - reprezentând suma de 4.453.503 RON, decontată de intimata AFIR către debitoarea principala în baza contractului de finanțare.

Susține recurenta-reclamantă că, instanța nu a analizat motivele cererii de suspendare a Notificării nr. x/22.08.2023 în raport de dispozițiile invocate de intimată în conținutul actului administrativ, respectiv art. 23 alin. (7) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 49/2015 și art. 23 alin. (20) din aceeași ordonanță.

Susține recurenta că actul administrativ și cererea de executare (titluri executorii) nu sunt condiționate de emiterea unui alt titlu de creanța decât în condițiile inserate în conținutul Scrisorii de garanție. Astfel, nelegal, instanța de fond, a asimilat procedura executării Scrisorii de garanție prevăzută de O.U.G. nr. 49/2015, în condițiile art. 4 din contractul de finanțare cu executarea titlului de creanță, emis in baza O.U.G. nr. 66/2011, în urma unei activități de verificare, conform art. 6 sau reverificare a achiziției, conform art. .21 alin. (26), art. 24 și art. 25 din O.U.G. nr. 66/2011.

Deși la data emiterii actului administrativ nu exista un titlu de creanță cu denumirea - Nota de corecții financiare - instanța de fond nu a analizat motivul prin care a arătat ca din conținutul Proiectului notei de constatare nu rezulta temeiul de drept în baza căruia a fost declanșată activitatea de verificare/reverificare, deoarece intimata a susținut emiterea actului administrativ în baza Proiectului.

Mai susține recurenta-reclamantă UAT Comuna Izvoarele că motivarea instanței este și contradictorie, deoarece a apreciat, pe de o parte, că Proiectului notei de constatare nu constituie titlu de creanță pentru emiterea Notificării nr. x/22.08.2023, iar pe de altă parte că, în virtutea acestei notificări reclamanta nu este suspusa unei pierderi patrimoniale, întrucât în caz de neplată urmează a fi executată scrisoarea de garanție/polița de asigurare, în condițiile în care cererea de executare era deja emisă.

Instanța de fond nu a analizat actele administrative și de executare depuse pe parcursul judecății de către intimata, la solicitarea recurentei, inclusiv Cererea de executare silita AFIR 13125/14.09.2023, necomunicata pana la termenul de judecata din data de 22.11.2023, analiza condițiilor cererii de suspendare nefiind completă.

Susține recurenta că, întrucât instanța nu a analizat efectiv motivele cererii de suspendare, prin prisma caracterelor juridice ale operațiunii și actului administrativ, conținutul și motivării acestuia, temeiului de fapt și de drept invocat si efectelor produse, în raport de dispozițiile art. 14 alin. (5) și (6) art. 22 C. proc. civ., art. 23 alin. (5) și (7) din O.U.G. nr. 491/2015, art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., este incident motivul de casare prevăzut la art. 488 pct. (5) C. proc. civ.

În cadrul motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă susține că hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea dispozițiilor de drept material, respectiv art. 2 alin. (1) lit. s) și lit. t) din Legea nr. 554/2004, art. 4, art. 8 și art. 9 din contractul de finanțare raportat la art. 1270 C. civ., art. 23 alin. (5) și (7) din O.U.G. nr. 49/2015, art. 21 alin. (13), alin. (26), alin. (27), art. 24, art. 25 din O.U.G. nr. 66/2011, art. 39 din Regulamentul delegat UE nr. 640/201, art. 61 din Regulamentul UE 2021/2116 al Parlamentului European și al Consiliului din 2 decembrie 2021 potrivit cărora "În cazul neconformității cu normele Uniunii sau cu cele naționale privind achizițiile publice, statele membre se asigură că partea din ajutor care nu trebuie plătită sau care trebuie retrasă se stabilește ținând cont de gravitatea neconformității și în conformitate cu principiul proporționalității, art. 8 alin. (2) din Regulamentul CE Euratom nr. 2988/95 al Consiliului.

Apreciază că, referitor la dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. s) și lit. t) din Legea nr. 554/2004, instanța de fond a pronunțat hotărârea recurată cu încălcarea acestora, deoarece nu a analizat îndoiala serioasă a legalității actului administrativ - Notificare restituire avans- prin prisma conținutului dispozițiilor invocate de intimata ca temei de drept, respectiv art. 4, art. 8 si art. 9 din contractul de finanțare raportat la art. 1270 C. civ.

Susține recurenta că hotărârea recurata a fost data cu încălcarea dispozițiilor art. 23 alin. (5

1

) și (7) din O.U.G. nr. 49/2015, care prevăd caracterul de titlu executoriu al Cererii de executare a Scrisorii de garanție, act emis în executarea actului administrativ.

Instanța de fond a apreciat nelegal ca la momentul soluționării cauzei nu exista nicio obligație patrimoniala impusa recurentei.

Instanța de fond a pronunțat și motivat hotărârea cu încălcarea dispozițiilor art. 21 alin. (13), art. 24, art. 25 din O.U.G. nr. 66/2011, deoarece a invocat ca prevedere legală o altă normă din același act normativ, inaplicabilă, considerând nelegal că intimata a întreprins o activitate de verificare ce se finalizează printr-un proces-verbal de creanțe bugetare sau nota de corecție, în condițiile în care intimata a invocat ca temei de drept în conținutul actului administrativ dispozițiile art. 6 din O.U.G. nr. 66/2011 ce se aplică activității de verificare anterioară aprobării cererilor de plată și nu activității de constatare nereguli.

Hotărârea recurata a fost data cu interpretarea greșita a dispozițiilor art. 21 alin. (27) din O.U.G. nr. 66/2011 ce a condus la încălcarea dispozițiilor art. 14 și art. 2 alin. (1) lit. s) și t) din Legea nr. 554/2004, având în vedere că din etapele procedurii de verificare, astfel cum sunt consemnate în actele administrative rezultă că nu a fost finalizată prin emiterea procesului-verbal de creanțe, act administrativ cu caracter de titlu de creanță prevăzut expres de dispozițiile art. 21 alin. (26) și art. 25 din O.U.G. nr. 66/2011.

O altă critică privește faptul că instanța de fond a pronunțat hotărârea cu încălcarea dispozițiilor art. 14 raportat la art. 2 alin. (1) lit. s) si t) din Legea nr. 554/2004, ignorând comportamentul abuziv al paratei in desfășurarea activității de verificare si emiterea Notificării restituire avans, deși nu se afla în prezența îndeplinirii condițiilor din Scrisoarea de garanție

Arată că intimata parată nu a soluționat cererea de suspendare formulata de UAT Comuna Izvoarele, conform adresei nr. x/22.08.2023, și a continuat activitatea de reverificare și constatare, în baza art. 25 din O.U.G. nr. 66/2066, deși nu a emis actul final prevăzut de acest text de lege, respectiv procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare.

De asemenea, susține că hotărârea instanței de fond a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 8 alin. (2) din Regulamentul CE Euratom nr. 2988/95 al Consiliului, deoarece prin executarea actului administrativ în condiții vădit nelegale, intimata pârâtă a impus în sarcina recurentei o sarcină împovărătoare solicitând restituirea avansului în doua proceduri și doua titluri - atât în procedura prevăzută de art. O.U.G. nr. 49/2015 prin emiterea Notificării - restituire avans și a Cererii de executare silită subsecventa dar si in procedura O.U.G. nr. 66/2011 prin emiterea Notei de corecții financiare.

Intimata-pârâtă Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei de obiect a cererii iar pe fond cererii de recurs, respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind temeinică și legală.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

II.1. Argumentele de fapt și de drept relevante

II.1.1. Asupra motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Prin cererea de recurs au fost invocate motivele de casare prevăzute de dispozițiile 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 din C. proc. civ., conform căruia "casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate: (...) 5. când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității; 6. când hotărârea nu cuprinde motive motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei; (...) 8. când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material."

În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., prin memoriul de recurs nu a fost indicată punctual regula de procedură a cărei nerespectare ar atrage nulitatea, astfel încât criticile recurentei-reclamante vor fi analizate prin raportare la celelalte motive de recurs.

II.1.2. Asupra motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Referitor la motivul de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., acesta este considerat fondat, hotărârea putând fi considerată nemotivată atunci când nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, cât și atunci când cuprinde motive contradictorii ori motive străine de natura pricinii, care nu au legătură cu speța.

Verificând cuprinsul sentinței recurate, Înalta Curte constată că aceasta cuprinde motivele pentru care au fost respinse pretențiile recurentei-reclamante, fiind menționată inclusiv situația de fapt, precum și motivele în drept pentru respingerea acțiunii.

De asemenea, în considerentele sentinței recurate nu există argumente contradictorii sau motive străine de natura cauzei, astfel că nu sunt întemeiate criticile recurentului privind incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

II.1.3. Asupra motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În această privință, Înalta Curte constată că prima instanță a reținut în mod legal că în ceea ce privește suspendarea activității de verificare, dispozițiile art. 21 alin. (27) din O.G. nr. 66/2011 prevăd că activitatea de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare poate fi suspendată în cazul în care executarea actului administrativ în baza căruia se exercită a fost suspendată în condițiile prevăzute de lege, iar câtă vreme nu a intervenit suspendarea executării actului administrativ în baza căruia se exercită activitatea, nu ar putea interveni suspendarea.

Referitor la cererea de suspendare formulate potrivit art. 14 din LCA, prima instanța a reținut în mod judicios că nu sunt întrunite condițiile pentru a fi admisă deoarece nu este întrunită cerința pagubei iminente.

În acord cu prima instanță, Înalta Curte constată că momentul respectiv al procedurii nu a fost emisă o notă de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor, numai în prezența unui asemenea act putându-se vorbi, eventual, despre o pagubă iminentă, ca urmare a stabilirii unei obligații de plată în sarcina reclamantei. Însă, la momentul la care a fost solicitată suspendarea activității de verificare, exista numai o propunere de notă de constatare, potrivit formularului IRD 2. B, insuficientă pentru a susține concluzia unei pagube iminente prin raportare la eventualele corecții.

Sunt nefondate susținerile recurentei-reclamante referitoare la pretinsa pagubă iminentă decurgând din obligația de restituire a avansului, prin prisma existenței notificării din formularul IRD 0.6 nr. 1682/22.08.2023, întrucât, în acord cu prima instanța, Înalta Curte apreciază că drept efect al acestei notificări, reclamanta nu a fost expusă la o pierdere patrimonială, deoarece, așa cum se menționează chiar în cuprinsul notificării, în caz de neplată urmează a fi executată scrisoarea de garanție/polița de asigurare. În concluzie, cum în mod corect a stabilit prima instanță, nici în acest caz nu se poate vorbi despre o pagubă iminentă ce se impune a fi prevenită prin suspendarea efectelor notificării până la stabilirea legalității pe fond a actului contestat.

De asemenea, sunt nefondate susținerile recurentei-reclamante în sensul că instanța de fond a pronunțat hotărârea cu încălcarea dispozițiilor art. 14 raportat la art. 2 alin. (1) lit. s) si t) din Legea nr. 554/2004, ignorând comportamentul abuziv al pârâtei în desfășurarea activității de verificare și emiterea Notificării restituire avans, deși nu se afla în prezența îndeplinirii condițiilor din Scrisoarea de garanție, deoarece nu a fost dovedit caracterul abuziv al comportamentului intimatei-pârâte.

II.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte respinge recursul declarat de UAT Comuna Izvoarele împotriva sentinței civile nr. 135/2023 din data de 07.12.2023, pronunțata de Curtea de Apel București, secția ca X-a contencios administrativ și fiscal și pentru achiziții publice, ca nefondat

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de UAT Comuna Izvoarele împotriva sentinței civile nr. 135/2023 din data de 07.12.2023, pronunțata de Curtea de Apel București, secția ca X-a contencios administrativ și fiscal și pentru achiziții publice, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 10 aprilie 2025.