ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5166/2021

Obiectul acțiunii Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2017, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Izvoarele a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale Administrației Publice și Fondurilor Europene anularea Procesului-verbal de constatare și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/25.08.2016 și a Deciziei nr. 420/15.11.2016. Ulterior, în cadrul dosarului cu nr. x/2017 înregistrat pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta a solicitat și anularea Procesului-verbal de constatare și de stabilire a creanțelor bugetare suplimentare nr. x/06.03.2017 și a Deciziei nr. 62/12.05.2017, această cauză fiind conexată prezentului dosar, în considerarea faptului că procesul-verbal contestat stabilește o creanță suplimentară procesului-verbal ce face obiectul dosarului x/2017

Soluția instanței de fond Prin sentința nr. 65 din 7 februarie 2019, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a respins cererile de anulare a actelor administrative privind pe reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Izvoarele, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene.

Calea de atac exercitată Reclamanta Unitatea Administrativ Teritoriala comuna Izvoarele, jud. Olt a formulat recurs împotriva sentinței de mai sus, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței apelate și in principal, trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, iar in subsidiar admiterea acțiunii si anularea actelor administrative contestate. În motivarea cererii de recurs, s-au arătat următoarele: 3.1. În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din Codul de procedură civilă Prin hotărârea pronunțată, contrar dispozițiilor art. 14 alin. (5) si 6 din Codul de procedură civilă, instanța de fond nu a lămurit obiectiunile formulate la raportul de expertiza judiciară depuse de recurenta, deși acestea au fost încuviințate, prin suplimentul la raportul la expertiza, nu s-a lămurit obiectivul nr. 1 al expertizei, având in vedere constatările din raportul de expertiza tehnica extrajudiciara întocmit de A.D.R.S.V. Oltenia anterior aprobării cererilor de plata nr. x si nr.

Acest aspect încalcă dispozițiile art. 14 alin. (5) si 6 din C. proc. civ. si art. 334-337 din Codul de procedură civilă, hotărârea fiind lovita de nulitate in condițiile art. 174 si art. 175 din C. proc. civ. Recurenta a arătat ca procesele-verbale de creanță contestate nu au avut la baza situațiile de lucrări, situațiile de plata si devizele anexate facturilor emise de către executanți si s-au bazat, exclusiv, pe raportul de expertiza extrajudiciara nr. 51/2015, concluzie formulata si de paratul M.D.R.A.P. in procesul-verbal nr. x 8/25.08.2016, dar si in raportul de expertiza tehnica judiciara efectuat in procedura desfășurata la prima instanța. Instanța nu a lămurit acest aspect nici prin solicitarea adresata autorității competente- paratul M.D.R.A.P.- de a răspunde daca anterior emiterii proceselor-verbale de creanța contestate, a dispus verificarea si evaluarea lucrările menționate in cererile de plata nr. x si nr. 4 prin expertiza efectuata de expert A., menționata in actele administrative si daca aceste lucrări au format obiectul expertizei extrajudiciare nr. 51/2015, care a stat la baza emiterii actelor administrative, dar si la baza efectuării expertizei judiciare. Deși recurenta a susținut ca raportul de expertiza nu i-a fost comunicat, instanța de fond a respins obiectiunile la raportul de expertiza si nu a analizat acest aspect de nelegalitate a actelor administrative. Instanța a refuzat sa constate ca mențiunile din conținutul actelor administrative si din raportul de expertiza judiciara referitoare la "depășiri de cantități fata de oferta inițiala, lucrări neexecutate, cheltuieli neeligibile reprezentând lucrări neexecutate, etc." au fost descrise la capitolul explicații din informările nr. 95931/27.11.2014 si nr. 95932/27.11.2014 privind plata cheltuielilor aprobate in cererea de plata nr. x si nr. 4. Instanța a respins criticile de nelegalitate invocate de recurenta sub acest aspect, motivând sumar cu privire la efectuarea expertizei extrajudiciare nr. 51/2015 ca nu exista dispoziții legale care sa impună M.D.R.A.P. comunicarea raportului de expertiza sau participarea reprezentanților la efectuarea expertizei si ca in cauza s-a dispus efectuarea expertizei tehnice pentru a stabili printre altele si raportul intre finanțare si investiția in clădirile realizate. Cu toate acestea, instanța nu a lămurit nici acest aspect, respectiv raportul intre finanțare si investiția in clădirile realizate, deși a format obiectiv al expertizei judiciare, mențiune redata in considerentele hotărârii. 3.2. În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din Codul de procedură civilă Din examinarea conținutului motivării hotărârii, se constată ca instanța de fond a preluat in prima parte a hotărârii mențiunile din actele administrative emise de parat si a redat răspunsul la obiectivul nr. 1 din conținutul raportului de expertiza tehnica efectuata in cauza, ignorând celelalte obiective, răspunsuri, motivele de nelegalitate a actelor administrative si obiectiunile susținute de recurenta U.A.T. comuna Izvoarele, jud. Olt. Referitor la motivele de nelegalitate invocate de recurentă, instanța de fond a analizat incomplet numai dispozițiile legale invocate de parat cu privire la noțiunea de neregula, fara a răspunde concret criticilor si dispozițiilor legale incalcate de parat in activitatea de verificare si stabilire a cheltuielilor neeligibile si la emiterea actelor administrative. Făcând aplicarea art. 425 lit. b) din C. proc. civ., se constata ca instanța a motivat hotărârea prin reținerea situației de fapt prezentata de paratul M.D.R.A.P. in procesele-verbale, exclusiv pe baza expertizei tehnice extrajudiciare, nu a adus niciun argument referitor la motivele invocate de recurenta, singurul răspuns cu privire la acest aspect fiind acela ca deși expertiza tehnica a fost efectuata in lipsa reprezentanților beneficiarului si constructorului si fara a fi comunicata, comunicarea nu este prevăzută de dispozițiile legale. Cu toate acestea, astfel cum rezulta si din motivarea hotărârii, evaluarea si verificarea lucrărilor la momentul efectuării expertizei a fost incompleta, fără ca expertul sa analizeze facturile, devizele, proiectul tehnic si documentația cererilor de plata si de rambursare si fără a fi posibila cuantificarea financiara. In același mod, instanța de fond a reținut si motivat situația de fapt incomplet si contradictoriu, aspect confirmat cu raportul de expertiza extrajudiciara nr. 51/2015 in care se menționează ca au fost analizate documentele prezentate de beneficiar numai pentru Sala de sport si Cantina club. Motivarea hotărârii instanței pe baza raportului de expertiza extrajudiciara nr. 51/2015 cu argumentarea ca pentru celelalte obiective nu ar fi avut documente complete este contrara dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă si infirmata in prezenta cauza, in care expertiza a avut la dispoziție toata documentația prezentata de U.A.T. comuna Izvoarele, aferenta cererilor de plata si de rambursare pentru întregul obiectiv. In motivarea hotărârii, instanța de fond nu a răspuns argumentat la respingerea obiectiunilor si cu toate ca a apreciat ca reprezintă aspecte de fond nu au fost redate si analizate nici in hotărâre. Deși a omologat raportul de expertiza efectuat in cauza si a motivat noțiunea de neregula pe baza concluziilor incomplete la obiectivul nr. 1, a înlăturat nemotivat si a reținut ca lucrarile nu au fost remediate. In obiectiunile si actele anexate a arătat, ca si in acțiunea principala, ca în data de 30.10.2014, la locația de implementare a proiectului Campus Școlar Scoală de Arte si Meserii Izvoarele a fost efectuata expertiza tehnica de specialitate de către A.D.R.S.V. Oltenia. După efectuarea lucrării, cu adresa nr. x/28.11.2014, Unitatea Administrativ Teritoriala comuna Izvoarele, jud. Olt a solicitat A.D.R.S.V. Oltenia comunicarea raportului de expertiza. Ca răspuns la cererea formulata de U.A.T. comuna Izvoarele, jud. Olt, ADRSV Oltenia, prin adresa nr. x/17.12.2014, a comunicat Unității Administrativ Teritoriale comuna Izvoarele, jud. Olt ca toate concluziile raportului de expertiza se regăsesc in informările de plata aferente cererilor de plata nr. x si nr. 4 . Anexat a fost comunicata detalierea sumelor considerate neeligibile de către AMPOR si neincluse in informările de plata precizate. Contrar acestor documente oficiale emise de autorități, instanța a reținut o situație de fapt nereala, in condițiile in care s-a confirmat ca lucrările evaluate anterior de către autorități au fost reevaluate la obiectivul nr. 1 al expertizei, la care au fost respinse obiectiunile. Deși aceste aspecte au fost clarificate prin concluziile comunicate de ADRS SV Oltenia, prin informarea nr. x/27.11.2014, privind plata cheltuielilor aprobate in cererea de plata nr. x, instanța nu a motivat inlaturarea acestor mijloce de proba din care rezulta alta situație de fapt. La capitolul explicații se regăsesc toate lucrările constatate neconforme după efectuarea expertizei de către expert A.. Prin raportul de expertiza efectuat in cauza au fost enumerate din nou deficientele constatate anterior aprobării cererilor de plata nr. x si 4, pentru care ADRSV Oltenia a constatat cheltuielile neeligibile. Cheltuielile neeligibile nu au fost aprobate la plata. Astfel cum expertul a răspuns Ia obiectivul nr. 9, aceste cheltuieli au fost suportate si achitate de către Unitatea Administrativ Teritoriala comuna Izvoarele, jud. Olt din fonduri proprii si nu din sumele alocate in baza contractului de finanțare. Instanța de fond nu a motivat înlăturarea explicațiilor A.D.R.S.V. Oltenia din informarea privind plata cheltuielilor aprobate in cererea de plata nr. x si 4 raportat la expertiza efectuata de către A. la care se face trimitere in expertiza judiciara, deși a retinut-o ca mijloc de proba. Hotărârea instanței de fond, referitor la situația de fapt, prezentata in considerentele hotărârii nu are la baza mijloacele de proba prezentate de recurenta, aspect care echivalează cu nemotivarea hotărârii. Conform art. 14 alin. (6) din Codul de procedură civilă, "Instanța își va întemeia hotărârea numai pe motive de fapt și de drept, pe explicații sau pe mijloace de probă care au fost supuse, în prealabil, dezbaterii contradictorii." In condițiile in care instanța de fond nu a prezentat susținerile recurentei cu privile la motivele de nelegalitate invocate sau motivele legale pentru care unele au fost înlăturate, hotărârea instanței de fond este lovita de nulitate. 3.3. În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă Hotărârea instanței de fond a fost data cu încălcarea si aplicare greșită a normelor de drept material, referitoare la următoarele aspecte de nelegalitate a actelor administrative: noțiunea de neregula; activitatea de verificare si stabilire a creanțelor rezultate din nereguli; principul proporționalității; responsabilitatea autorităților competente în activitatea de constatare a neregulilor; noțiunea de creanțe bugetare rezultate din nereguli; obligația de excludere de la plata a cheltuielilor neeligibile, verificate anterior aprobării de către autorități; incompatibilitatea autorității care a aprobat cheltuielile la plata si a efectuat ulterior acțiunile de verificare si control; realizarea de investigații de către structurile de control prevăzute la art. 20 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (4). (2) înainte de rambursarea/plata sumelor către beneficiare; condițiile de eligibilitate a cheltuielilor supuse spre verificare anterior aprobării la plata. Noțiunea de neregula a fost stabilita in mod nelegal in sarcina reclamantei, in condițiile in care dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, menționate in hotărâre se refera si la noțiunea de neregula "in sarcina autoritatiii care a aprobat prealabil plata cererilor de rambursare." Instanța a redat in cuprinsul motivării hotararii dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 privind noțiunea de neregula, dar a analizat incomplet si aplicat greșit aceste dispoziții. Referindu-se numai la poziția recurentei reclamante in calitate de beneficiar al contractului de finanțare, deși textul de lege pe care l-a redat in conținutul hotărârii se refera la "acțiune sau inacțiune a beneficiarului ori a autorității competente in gestionarea fondurilor", instanța de fond nu a analizat si aplicat integral textul de lege, in condițiile în care reclamanta a sutinut prin acțiune ca aprobarea cererilor de rambursare a fost atributul autorităților competente, respectiv parații MDRAP si ADRSV Oltenia, care anterior au avut si competenta de a verifica documentația aferenta cererilor de rambursare, dar si situația in fapt a lucrărilor. Invocând si prevederile art. 1 din Regulamentul CE Euratom nr. 2988/1995 in ce privește noțiunea de abatere exclusiv in sarcina recurentei, fara a avea in vedere noțiunea de neregula in sarcina autorităților competente care au verificat anterior si aprobat la plata cererile de rambursare, instanța de fond a încălcat art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 referitor la noțiunea de neregula. Prin hotărârea pronunțată, instanța de fond a încălcat si dispozițiile art. 70 pct. 1 din Regulamentul nr. 1083/2006 al_Consiliului din 11 iulie 2006 privind responsabilitatea autorităților competente pentru managementul și controlul programelor operaționale, in condițiile in care noțiunea de neregula, daca exista, aparține, după aprobarea cererilor de rambursare, autorităților competente, definite la art. 2 alin. (1) lit. e) din O.U.G. nr. 66/2011, care au procedat la verificarea si aprobarea cererilor de rambursare, respectiv Direcția Generală Programe Europene din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale si Administrație Publice, Direcția Generala de Autorizare si Plați Programe din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale si Administrației Publice și Agenția de Dezvoltare Regionala Sud Vest Olt, entitate cu personalitate juridica subordonata Ministerului Dezvoltării Regionale. Deși recurenta a arătat ca actele administrative contestate au fost emise cu interpretarea abuziva a dispozițiile O.U.G. nr. 66/2011, contrar Regulamentului nr. 1083/2006 al Consiliului de stabilire a prevederilor generale privind Fondul European de Dezvoltare Regională, iar acest aspect da dreptul instanței de a sancționa actele administrative emise in aplicarea principiului priorității dreptului european, conform art. 148 alin. (2) din Constituție, art. 3 din C. proc. civ. si art. 5 din C. civ., instanța de fond a încălcat dispozițiile art. 189 din Tratatul UE. Deși normele dreptului european se aplică în mod prioritar si uniform, indiferent de calitatea sau statutul părților, conform art. 189 din Tratatul UE, instanța de fond a încălcat dispozițiile care reglementează noțiunea de neregula si responsabilitatea autorităților competente, care au aprobat anterior cererile de rambursare, aplicând corecțiile financiare, conform art. 6 si 9 din O.U.G. nr. 66/2011, atribuind exclusiv noțiunea de neregula si abatere in sarcina recurentei. De asemenea, cu încălcarea principiului proportionalitatii, prevăzut de art. 98 art. 98 pct. 2 din Regulamentul nr. 1083/2006 al Consiliului de stabilire a prevederilor generale privind Fondul European de Dezvoltare Regională, instanța de fond a constatat legalitatea actelor administrative. Încălcând dispozițiile art. 98 pct. 2 din Regulamentul nr. 1083/2006, instanța a reluat mențiunile din procesele-verbale de creanța si a stabilit, in mod nelegal, ca fiind neeligibile toate sumele plătite in baza contractului de finanțare, fara sa aibă in vedere criteriile prevăzute la acest articol, respectiv: gravitatea neregularității; pierderile efective financiare din fondurile europene, care trebuie sa fie raportate la indicatorii stadiului execuției fizice a lucrărilor si calității tehnice; interpretarea clauzelor contractului de finanțare, in privința cheltuielilor neeligibile. Cu aplicarea greșita a dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, dar si a dispozițiilor art. 2 din H.G. nr. 759/2014, referindu-se la noțiunea de neregula, la respectarea clauzelor contractuale, la criteriile de eligibilitate si la cheltuielile neeligibile, instanța de fond nu a analizat clauzele contractului de finanțare nr. x/2010, din care rezulta ca la data încheierii contractului părțile au stabilit, conform prevederilor legale, valoarea estimata a cheltuielilor neeligibile. După încheierea contractului de finanțare, cheltuielile neeligibile se stabilesc pe parcursul derulării contractului, iar pentru acestea, in contractul de finanțare, s-a prevăzut ca se aplica reducerile procentuale prevăzute de art. 6 si 9 din O.U.G. nr. 66/2011 sau se achita, in raport de documentația aferenta a acestora, din fonduri proprii de către beneficiar. În ceea ce privește activitatea de verificare si stabilire a creanțelor rezultate din nereguli, prin hotărârea data instanța de fond a încălcat dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. e), h), j) si i) din O.U.G. nr. 66/2011 si art. 7 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011 privind activitatea de stabilire a creanțelor bugetare rezultate din nereguli. Contrar motivării hotărârii, verificarea criteriilor de eligibilitate la care se refera instanța in motivarea hotărârii se realizează anterior aprobării cererilor de rambursare de către autoruatile competente; noțiunea de neregula si de abatere in sarcina beneficiarului nu se poate analiza după aprobarea cheltuielilor de către autoritățile competente, astfel cum prevăd dispozițiile art. 7 din O.U.G. nr. 66/2011, fara a analiza activitatea autorităților .competente in aprobarea cererilor de rambursare. In acest caz, instanța a încălcat dispozițiile art. 7 din O.U.G. nr. 66/2011 atunci când a constatat pe baza unei expertize extrajudiciare din conținutul proceselor-verbale de creanță si răspunsului contradictoriu al expertize judiciare ca recurenta reclamanta nu a reaspectat clauzele contractului de finanțare si ca in derularea contractului de finanțare aceasta ar fi săvârșit abateri. Instanța a înlăturat nemotivat si cu încălcarea dispozițiilor art. 2 lit. a), e), n), j) și h) din O.U.G. nr. 66/2011 si art. 7 din O.U.G. nr. 66/2011 motivele de nelegalitate privind constatările efectuate pe baza expertizei extrajudiciare nr. 51/2015 prin care recurenta a susținut nelegalitatea activității de verificare si control. Contrar acestor dispoziții, instanța a reținut legalitatea actelor administrative încheiate de aceleași autorități după rambursarea/plata sumelor către beneficiari către constructori. Cu încălcarea art. 70 pct. 1 din Regulamentul nr. 1083/2006 al_Consiliului din 11 iulie 2006 privind responsabilitatea autorităților competente pentru managementul și controlul programelor operaționale si art. 27 din Regulamentul Consiliului CE al Consiliului nr. 1083/2006, in aplicarea art. 2 alin. (1) lit. a) si art. 7 din O.U.G. nr. 66/2011, instanța nu a avut in vedere si nu a analizat situația cererilor de rambursare precizate in actele de control, astfel cum rezulta din documentele depuse la dosarul cauzei. Activitatea de stabilire a creanțelor- cheltuielilor neeligibile- conform art. 27 din O.U.G. nr. 66/2011, pe parcursul derulării contractului de finanțare a avut ca rezultat aplicarea corecțiilor financiare prevăzute de art. 6 si 9 din O.U.G. nr. 66/2011 rezultate din abaterile constatate de către ADRSV Oltenia, derivate din documentația prezentata de către executanți. In acest mod, instanța de fond a aplicat contrar sensului folosit de legiuitor dispozițiile art. 27 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011 pe care le-a redat in conținutul hotărârii, referindu-se la corecțiile financiare, care au fost anterior aplicate de către autorități, fiind excluse de la plata cheltuielile neeligibile. De asemenea, in mod nelegal, instanța de fond a făcut aplicare alin. (2) din art. 27 O.U.G. nr. 66/2011, atâta timp cat din documentația depusa la dosarul cauzei dar si din raportul de expertiza judiciara efectuata in cauza, rezulta explicit ca anterior aprobării cererilor la plata autoritățile competente definite la art. 2 alin. (1) lit. e) din O.U.G. nr. 66/2011 au aplicat corecțiile financiare, excluzând de la plata cheltuielile neeligibile datorate unor deficiente ale contructorilor sau documentație incomplete. In acest sens, instanța de fond a incalcat atât dispozițiile art. 6,7 si 9 din O.U.G. nr. 66/2011 si art. 2 din H.G. nr. 759/2004 care reglementează corecțiile financiare, ca masuri administrative, cât și dispozițiile art. 4 (1) din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95, care prevăd ca "(4) Măsurile prevăzute în acest articol nu sunt considerate sancțiuni." In conformitate cu practica CJUE din cauza C-260/2014 si cauza C-261/2014, in aplicarea art. 98 din Regulamentul nr. 1083/2006, corecțiile efectuate in contextul descris sunt masuri administrative si nu sancțiuni. Instanța a incalcat aceste dispozitiii si nu a răspuns criticilor recurentei care a aratat ca, in conformitate cu legislația interna si legislația europeana, corecțiile financiare nu sunt sancțiuni de retragere a tutuor sumelor declarate eligibile, anterior de către autoritatiel competente care au procedat la verificarea documentiei si au efectuat verificări in fapt, inclusiv expertiza tehnica, anterior aprobării cererilor de rambursare. Sancțiunile la care se refera instanța de fond sunt contrare si dispozițiilor din legislația naționala, respectiv art. 7 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011, art. 2 lit. a), n) si e) din O.U.G. nr. 66/2011, art. 6 si 9 din O.U.G. nr. 66/2011, art. 2 alin. (1) lit. d) din H.G. nr. 759/2007 privind condițiile de eligibilitate a cheltuielilor supuse spre verificare anterior aprobării la plata. Atât dispozițiile art. 6 dar si dispozițiile art. 7 din O.U.G. nr. 66/2011 se refera la verificarea si aplicarea corecțiilor financiare care se realizeza in următoarele etape: în procesul de verificare a solicitărilor de plată; înainte de rambursarea/plata sumelor către beneficiar. Referindu-se la aplicarea corespunzătoare a dispozițiilor art. 20 din O.U.G. nr. 66/2011, instanța de fond, deși a avut de răspuns criticilor de nelegalitate a actelor administrative susținute de care recurenta, a încălcat si aceste dispoziții legale prin raportare la dispozițiile art. 31 din O.U.G. nr. 66/2011. Recurenta a arătat ca actele de control însumează activitatea autorităților din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale si Administrației Publice, iar in aceste condiții nu puteau efectua si emite acte de control pe domeniul cererilor de rambursare verificate si aprobate la plata anterior. Existând aceasta situație de incompatibilitate, conform art. 21 din O.G. nr. 66/2011, Direcția Generala Program Operațional Regional - Serviciul Constatare Nereguli si Antifrauda din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale nu avea competenta efectuării acestor activități, conform art. 20. In caz de incompatibilitate, conform art. 20 alin. (7) din O.G. nr. 66/2011, constatarea neregulilor și stabilirea creanțelor bugetare se realizează de către o structură de control din cadrul Ministerului Finanțelor Publice. Pronunțând hotărârea de respingerea a acțiunii, instanța de fond a incalcat principiul proportionalitatii reglementat atât de normele interne, cât și de normele europene. Referindu-se la dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. d) din H.G. nr. 759/2007, in ceea ce privește condițiile cheltuielilor eligibile, instanța a preluat sumar din conținutul proceselor-verbale afirmația ca proiectul nu este funcțional indicatorii nefiind atinși, lucrările fiind sistate, prezentând degradări evidente, fapt infirmat cu expertiza efectuata de A.D.R.S.V. Oltenia si expertiza judiciara efectuata in cauza, care la răspunsul de la obiectivul nr. 12 a redat stadiul execuției pe fiecare corp al imobilului si la răspunsul la obiectivul nr. 7 a constatat ca au fost remediate lucrări neconforme (conform anexei nr. 5), dar si cu procesele-verbale de creanța din care rezulta ca obiectivul este realizat in proporție de 80 %. In mod evident, prima instanța a incalcat dispozițiile art. 2 lit. n) din O.U.G. nr. 66/2011, art. 4 (1) din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 si art. 98 pct. 2 din Regulamentul nr. 1083/2006, stabilind, in mod nelegal, ca fiind neeligibile toate sumele plătite in baza contractului de finanțare, fără sa aibă in vedere criteriile prevăzute de aceste acte normative: gravitatea neregularității-concret nu a stabilit valoarea cheltuielilor neeligibile aferente lucrărilor evaluate; pierderile efective financiare - care nu au existat, deoarece cheltuielile neeligibile nu au fost aprobate; indicatorii stadiului execuției fizice a lucrărilor - 80 %, aspect confirmat si de actele administrative. Încălcând dispozițiile art. 2 lit. n) din O.U.G. nr. 66/2011, art. 4 (1) din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 si art. 98 pct. 2 din Regulamentul nr. 1083/2006, instanța de fond a refuzat sa constate, pe baza mijloacelor de proba depuse la dosarul cauzei, ca toate cheltuielile declarate neeligibile in suma de 805 347,22 RON, au fost achitate de către reclamanta din fonduri proprii, iar pentru cheltuielile care nu au mai fost achitate, a încheiat cu Ministerul Finanțelor Publice contractul de împrumut nr. x/17.09.2015 depus la dosar. Contrar art. 4 (1) din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95, emiterea actelor administrative prin care, in mod nelegal, au fost declarate neeligibile toate sumele aprobate la plata de către autoritățile cu competente in gestionarea fondurilor europene a avut ca efect si sancțiunea civila de reziliere a contractului de finanțare, deși nici instanța de fond si nici autoritățile nu au stabilit concret care au fost normele de drept încălcate si care au fost cheltuielile neiustificate aprobate la plata. In drept, au fost invocate prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 din C. proc. civ. 4. Apărările efectuate în cauză Pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice (MDRAP) a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. În motivarea întâmpinării, s-au arătat următoarele: 4.1. Raportat la afirmațiile recurentei referitoare la art. 488 pct. 5 din Codul de procedură civilă, intimatul a opinat în sensul inaplicabilității acestora în speța dedusă judecății, întrucât, în pronunțarea sentinței, instanța de fond nu a "încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității". Astfel, în urma depunerii raportului de expertiză dispus în cauză, recurenta a formulat obiectiuni, lămurite prin răspunsul la obiecțiuni depus de către expert pentru termenul din data de 08.11.2018. Faptul că, în urma dezbaterilor, instanța de fond a apreciat ca suficiente aceste detalieri, nu poate echivala cu o încălcare a regulilor de procedură ce ar conduce la nulitatea hotărârii astfel pronunțate. În ceea ce privește susținerile recurentei referitoare la raportul de expertiză întocmit înaintea emiterii actelor administrative contestate, la solicitarea MDRAP, sunt juste afirmațiile instanței de fond, potrivit cărora nu există dispoziții legale imperative care să stabilească necesitatea unei astfel de participări a recurentei, aceasta având posibilitatea să conteste în instanță procesul-verbal și să administreze probe în apărare. În acest context, este de subliniat faptul că, în urma administrării probei cu expertiză de specialitate, au reieșit aceleași concluzii ca cele stabilite atât prin expertiza dispusă de către MDRAP, cât și observate la fața locului de către reprezentanții ADR SV Oltenia, în sensul nelegalei implementări a proiectului, cu neîndeplinirea indicatorilor asumați. 4.2. Raportat la afirmațiile recurentei referitoare la art. 488 pct. 6 din Codul de procedură civilă, se arată că sentința atacată cuprinde toate elementele necesare pentru deplina sa legalitate. Contrar susținerilor recurentei, hotărârea nu a fost pronunțată exclusiv pe baza expertizei tehnice extrajudiciare, ci cu analizarea temeinică a tuturor probelor încuviințate, inclusiv a raportului judiciar de expertiză de specialitate, precum și a răspunsului la obiecțiuni. Faptul că raportul de expertiză nu face decât să întărească cele susținute prin raportul ante-judiciar depus de către MDRAP nu poate echivala cu nelegalitatea sau netemeinicia acestuia. 4.3. Raportat la afirmațiile recurentei referitoare la art. 488 pct. 8 din C. proc. civ., în speță, neregula constă în acțiunea reclamantei de a se abate de la dispozițiile legale incidente, precum și de la prevederile contractului de finanțare. Mai mult, în urma controlului efectuat s-a constatat faptul că proiectul nu este funcțional, lucrările fiind sistate și prezentând degradări evidente. Prin neregula săvârșită s-au adus astfel prejudicii atât bugetului Uniunii Europene cât și bugetului de stat, prin încasarea de către beneficiar a unor sume plătite necuvenit. Din analiza definiției neregulii se observă sancționarea abaterilor de la legalitate, regularitate și conformitate care prejudiciază/a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetele comunităților europene finanțatoare printr-o sumă plătită necuvenit. Suma plătită necuvenit este suma plătită pentru cheltuieli efectuate fără respectarea legislației incidente și a contractului de finanțare. În concluzie, raportat la prevederile contractuale și legale, atâta timp cât reclamanta a încălcat dispozițiile legale incidente în implementarea proiectului, bugetul Uniunii Europene și cel național aferent acestuia este prejudiciat, sens în care se impune aplicarea unor corecții financiare/reduceri procentuale, respectiv stabilirea unor cheltuieli neeligibile (cum este cazul de față). În jurisprudența sa, CJUE a statuat că inclusiv abaterile care nu au un impact financiar precis pot efecta interesele financiare a Uniunii - C-465/10 pct. 47 și C-199/03 pct. 31, statul fiind în măsură să solicite beneficiarului în cauză rambursarea finanțării C-271 pct. 48. C-465/10 pct. 32 regula generală fiind că orice abatere trebuie să ducă la retragerea avantajului obținut în mod fraudulos C-199/03, pct. 15. În concluzie, este corectă concluzia potrivit căreia obligația de recuperare a fondurilor UE există în toate cazurile de constatare a unor fraude sau nereguli, fără a fi necesară probarea existenței producerii unui prejudiciu. În ceea ce privește susținerile recurentei referitoare la responsabilitatea autorităților competente pentru managementul și controlul programelor operaționale, aceasta responsabilitate se poate manifesta doar în sensul dispozițiilor O.U.G. nr. 66/2011 și al prevederilor contractuale, respectiv al recuperării finanțărilor nelegal administrate de către Beneficiari. Astfel, beneficiarul are, potrivit legislației mai sus menționate, obligația de a păstra si de a pune la dispoziția OI, AM POR, Autorității de Certificare și Plată, Autorității de Audit, Comisiei Europene și oricărui alt organism abilitat de a efectua verificări/audituri asupra modului de utilizare a finanțării nerambursabile a tuturor documentelor apreciate ca fiind necesare, pe o perioada de 5 ani de la data închiderii oficiale a Programului Operațional Regional 2007 - 2013 (ca termen de prescripție a dreptului de a stabili creanțe bugetare). Totodată, conform prevederilor art. 9 alin. (2) din Contractul de finanțare beneficiarul avea obligația de a implementa Proiectul pe propria răspundere, în conformitate cu prevederile contractului de finanțare fiind singurul răspunzător în fața AM POR/OI pentru îndeplinirea obligațiilor asumate prin Contract, pentru implementarea proiectului și pentru realizarea obiectivelor prevăzute în Anexa IV - Cererea de finanțare. In ceea ce privește afirmațiile reclamantei potrivit cărora activitatea sa a fost sistată datorită unei "note de suspendare a activității" emisă de către MDRAP, neputând fi astfel reținută culpa proprie, Nota de suspendare a verificărilor nr. 52680/24.06.2015, reprezintă un document intern emis de structura de control din cadrul AMPOR. Echipa de control din cadul instituției pârâte, în baza Mandatului nr. x/18.02.2015 emis de Șeful AM POR, a procedat la efectuarea unei verificări documentare a cazurilor de suspiciune de fraudă, ce a vizat verificarea aspectelor menționate în sesizarea nr. x/16.12.2014. conținând constatări cu implicații financiare cu referitoare la nereguli în implementarea contractului de lucrări nr. x/12.10.2011. inclusiv actele adiționale nr. 1,2,3,4,5,6 la contractul de lucrări, încheiat între reclamantă și Asocierea formată din S.C. B. S.R.L. - lider asociere si S.C. C. S.R.L., S.C. D. S.R.L. Craiova, S.C. E. S.R.L.. În urma verificărilor efectuate, a reieșit necesitatea întocmirii unei expertize în vederea stabilirii realității situației din teren, sens în care activitatea de verificare a echipei de control din cadrul MDRAPFE a fost suspendată, prin Nota de suspendare a verificărilor nr. 52680/24.06.2015, până la finalizarea expertizei întocmite în speță de către expertul F.. Prin urmare, această notă de suspendare a activității de verificare nu are nicio legătură cu suspendarea derulării contractului de execuție lucrări invocată de beneficiar, aceasta neputând a produce vreun efect raportat la recurentă cu atât mai mult cu cât, potrivit propriilor susțineri, Nota nr. x/24.06.2015 nu îi este opozabilă reclamantei și nu a fost comunicată niciodată acesteia. Pentru a concluziona, în speță, recurenta a încheiat cu instituția pârâtă un contract de finanțare și a cheltuit finanțarea acordată cu nerespectarea prevederilor contractuale și legale. Mai mult decât atât, lucrările au fost sistate din culpa exclusivă a acesteia, iar obiectivele/indicatorii proiectului nu au fost atinși. Drept urmare, cheltuielile efectuate în cadrul proiectului au fost declarate ca neeligibile si s-a procedat, în mod legal, la recuperarea acestora. În drept, au fost invocate prevederile art. 490 și art. 205 alin. (2) din C. proc. civ.

Răspunsul la întâmpinare Recurenta-reclamantă Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Izvoarele a formulat răspuns la întâmpinarea depusă de pârât, prin care a solicitat înlăturarea apărărilor aduse de acesta.

Procedura de soluționare a recursului La termenul din 19 octombrie 2021, recurenta-reclamantă a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri noi, reprezentate de Ordonanța din 18 aprilie 2019 a Parchetului emisă de ICCJ-DNA-Serviciul Teritorial Craiova în dosar nr. x/2015; sentința civilă nr. 82/09.03.2021 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul civil nr. x/2017; notificările emise de recurentă pentru recepția lucrărilor contractului de execuție nr. x/2011; actele de executare silită emise în dosarul de executare nr. 111/E/2021 privind executarea sentinței civile nr. 58/30.01.2019 pronunțată de Tribunalul Olt.

Soluția instanței de recurs 7.1. Aspecte de fapt și de drept relevante reținute de prima instanță Prin procesul-verbal de constatare si de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/25.08.2016, pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale Administrației Publice si Fondurilor Europene a stabilit o creanță bugetară rezultată din nereguli în cuantum de 4 316 932,45 RON și TVA de 1 517 612,7 RON, având ca documente probante contractul de lucrări nr. x/12.10.2011 și actele adiționale, raportul de expertiză tehnică extrajudiciară înregistrat la ADR cu nr. x/14.11.2014, adresa S.C. B. S.R.L. nr. 1560/18.11.2014, corespondență lider-asociați-diriginte de șantier, raportul de expertiză tehnică nr. 51/2015 întocmit de expert F.. Prin decizia nr. 420/15.11.2016, pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale Administrației Publice si Fondurilor Europene a respins contestația formulată împotriva procesului-verbal sus-menționat. Ulterior, prin procesul-verbal de constatare si de stabilire a creanțelor bugetare suplimentare nr. x/06.03.2017 emis de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale Administrației Publice si Fondurilor Europene, s-a stabilit o creanță bugetară suplimentară față de sumele stabilite prin procesul-verbal de constatare si de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/25.08.2016, în cuantum de 1 969 879,65 RON. Prin decizia nr. 62/12.05.2017, pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale Administrației Publice si Fondurilor Europene a respins contestația formulată împotriva procesului-verbal sus-menționat. Actele contestate au fost emise ca urmare a unui control ce a vizat verificarea aspectelor menționate în sesizarea nr. x/16.12.2014, referitoare la implicații financiare și la nereguli în implementarea contractului de lucrări nr. x/12.10.2011, inclusiv actele adiționale nr. x, 2, 3, 4, 5, 6 la contractul de lucrări, încheiat între reclamanta și Asocierea formată din S.C. B. S.R.L. - lider asociere și S.C. C., S.C. D. S.R.L. Craiova, S.C. E. S.R.L.. S-a reținut că după depunerea de către beneficiar a cererilor de plată nr. x și 4 a fost solicitată de către ADR SV Oltenia întocmirea unui raport de expertiză tehnică extrajudiciară, având în vedere următoarele motive: la cererea de plată nr. x au fost atașate procese-verbale pentru verificarea calității lucrărilor ce devin ascunse din perioada decembrie 2013 - iunie 2014, jurnale de șantier din lunile martie, aprilie, mai, iunie, iulie 2014 semnate de domnul G., acesta neavând contract de prestări servicii dirigenție de șantier cu UAT Izvoarele în acea perioadă. Prin cererea de plată nr. x au fost solicitate la decontare lucrări executate de către S.C. E. S.R.L. în martie 2014, prin depunerea de situații de plată care nu au fost vizate de către dirigintele de șantier responsabil la acea dată, domnul H., ci de domnul G.. De asemenea, au fost atașate jurnalele de șantier din perioada octombrie 2013- martie 2014 semnate tot de către dl. G.. În urma verificărilor situațiilor de plată de către expert, s-au constatat lucrări neexecutate sau executate fără justificare tehnică în valoare de 146.447 68 RON fără TVA. După primirea raportului de expertiză tehnică extrajudiciară nr. 25307/14.11.2104 și avizarea cererilor de plată nr. x și 4, liderul asocierii B. S.R.L. a transmis adresa nr. x/19.11.2014 unde se precizează printre altele "vă avertizăm că s-au efectuat decontări ilegale, pe situații de lucrări fictive și valori care nu concordă cu valorile ofertate." Ca urmare a adresei liderului asocierii B. S.R.L., a fost solicitată de către AM POR o expertiză tehnică a investiției, pentru stabilirea cu exactitate a situației lucrărilor executate conform proiectului tehnic/contractul de finanțare, precum și a situației lucrărilor neexecutate, pentru contractul de 4192/12.10.2011. Astfel, Șeful AM POR a aprobat în data de 24.06.2015 Nota de suspendare a activității nr. 52680/24.06.2015, în vederea întocmirii unei expertize tehnice pentru stabilirea realității situației din teren, precum și pentru cuantificarea eventualului prejudiciu prin identificarea sumei aferente lucrărilor considerate neexecutate sau executate defectuos. Urmare a acesteia, a fost întocmit Raportul de expertiză tehnică nr. 51/2015 de expertul tehnic ing. F., care a făcut o analiză comparativă între lucrările executate și proiectul tehnic și o analiza pe corpuri de clădiri a stadiilor fizice. 7.2. Analiza motivelor de recurs invocate de recurenta-reclamantă și a apărărilor corelative aduse de intimatul-pârât 7.2.1. În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din Codul de procedură civilă Prin acest motiv de recurs, recurenta invocă o nerespectare de către prima instanță a prevederilor art. 14 alin. (5) și (6) din C. proc. civ., referitoare la principiul contradictorialității ce trebuie să caracterizeze procesul civil, ca urmare a faptului că prima instanță nu a lămurit prin dezbateri obiecțiunile recurentei la raportul de expertiza judiciară, respectiv aspectul dacă cele două rapoarte de expertiză au avut în vedere situațiile de lucrări, situațiile de plata si devizele anexate facturilor emise de către executanți anterior aprobării cererilor de plata nr. x si nr. 4. Înalta Curte constată că această susținere nu aduce în discuție o încălcare a unor norme procedurale, pentru a putea fi încadrată în acest motiv de casare, ci eventual o greșită aplicare a legii la situația de fapt dedusă judecății. Ca urmare, atât critica, cât și apărările intimatului pe acest aspect vor fi analizate în cadrul motivului de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. Ca urmare, motivul de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., este nefondat. 7.2.2. În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din Codul de procedură civilă Recurenta a invocat faptul că instanța de fond a preluat in prima parte a hotărârii mențiunile din actele administrative emise de parat si a redat răspunsul la obiectivul nr. 1 din conținutul raportului de expertiza tehnica efectuata in cauza, ignorând celelalte obiective, răspunsuri, motivele de nelegalitate a actelor administrative si obiectiunile susținute de recurenta U.A.T. comuna Izvoarele, jud. Olt. Referitor la motivele de nelegalitate invocate de recurentă, recurentul a arătat că instanța de fond a analizat numai dispozițiile legale invocate de parat cu privire la noțiunea de neregula, fara a răspunde concret criticilor si dispozițiilor legale încălcate de parat in activitatea de verificare si stabilire a cheltuielilor neeligibile si la emiterea actelor administrative. Făcând aplicarea art. 425 lit. b) din C. proc. civ., a criticat recurentul sentința în sensul că prima instanță a motivat hotărârea prin reținerea situației de fapt prezentata de paratul M.D.R.A.P. in procesele-verbale, exclusiv pe baza expertizei tehnice extrajudiciare, nu a adus niciun argument referitor la motivele invocate de recurenta, singurul răspuns cu privire la acest aspect fiind acela ca deși expertiza tehnica a fost efectuata in lipsa reprezentanților beneficiarului si constructorului si fara a fi comunicata, comunicarea nu este prevăzută de dispozițiile legale. Cu privire la acest aspect, Înalta Curte constată că obligația instanței de a-și motiva hotărârea adoptată, consacrată legislativ în dispozițiile art. 425 C. proc. civ., are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situației de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părților și punctul de vedere al instanței față de fiecare argument relevant, și, nu în ultimul rând raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția adoptată. Aceste cerințe legale sunt impuse de însăși esența înfăptuirii justiției, iar forța de convingere a unei hotărâri judecătorești rezidă din raționamentul logico-juridic clar explicitat și întemeiat pe considerente de drept. Totodată, omisiunea primei instanțe de a oferi o motivare, în condițiile art. 425 din Codul de procedură civilă, sub aspectele învederate mai sus, echivalează cu omisiunea de pronunțare asupra acțiunii, căci nu se poate stabili o asociere logică între dispozitiv și considerente, ca elemente componente esențiale și obligatorii ale hotărârii judecătorești. Înalta Curte mai arată și că, în acord cu disp. art. 22 alin. (2) din C. proc. civ., revine judecătorului de fond sarcina ca, în soluționarea cererii de chemare în judecată, să stabilească situația de fapt specifică procesului, iar în funcție de aceasta să aplice normele juridice incidente. Or, instanța de fond a arătat în mod expres motivele pentru care a ajuns la soluția adoptată; Înalta Curte apreciază că sentința civilă recurată respectă disp. art. 22 alin. (2) și art. 425 C. proc. civ.. Astfel, prima instanță a expus silogismul logico-juridic ce a stat la baza soluției pronunțate, fiind clare rațiunile avute în vedere de instanță. De altfel, se constată că prin argumentele aduse pe această cale se invocă în esență o eventuală greșită interpretare și aplicare a legii, aspecte ce vor fi verificate în cadrul motivului de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. invocat în cuprinsul recursului, dar motivarea insuficientă nu poate fi reținută raportat la sentința atacată. Instanța are obligația de a răspunde argumentelor esențiale invocate de părți, iar nu tuturor subargumentelor aduse de acestea. Astfel, așa cum s-a statuat în prg. 20 al Deciziei pronunțate în Cauza Gheorghe Mocuța împotriva României: "În continuare, Curtea reiterează că, deși articolul 6 § 1 obligă instanțele să își motiveze hotărârile, acesta nu poate fi interpretat ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (a se vedea Van de Hurk împotriva Țărilor de Jos, 19 aprilie 1994, pct. 61, seria x nr. x). De asemenea, Curtea nu are obligația de a examina dacă s-a răspuns în mod adecvat argumentelor. Instanțele trebuie să răspundă la argumentele esențiale ale părților, dar măsura în care se aplică această obligație poate varia în funcție de natura hotărârii și, prin urmare, trebuie apreciată în lumina circumstanțelor cauzei (a se vedea, alături de alte hotărâri, I. împotriva Spaniei, 9 decembrie 1994, pct. 27, seria x nr. x-B)." Aplicând cele statuate mai sus la prezenta cauză, Înalta Curte observă că prima instanță a pronunțat o hotărâre motivată și nu există niciun element care indice caracterul arbitrar al modalității în care instanța a aplicat legislația relevantă pentru faptele cauzei. Ca urmare, motivul de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., este nefondat. 7.2.3. În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă Înalta Curte va analiza mai întâi criticile formulate în cadrul motivelor de casare de la art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 din C. proc. civ. și care nu au fost cercetate anterior. În ceea ce privește susținerea că prima instanță a încălcat principiul contradictorialității, prin faptul că nu a lămurit obiectivul nr. 1 al expertizei, Înalta Curte constată că este nefondată, cât timp în urma depunerii raportului de expertiză dispus în cauză, recurenta a avut posibilitatea de a formula obiecțiuni, cărora expertul le-a răspuns prin răspunsul la obiecțiuni depus pentru termenul din data de 08.11.2018. Faptul că, în urma dezbaterilor, instanța de fond a apreciat ca suficiente aceste detalieri, nu poate echivala cu o încălcare a regulilor de drept material ce ar conduce la nelegalitatea hotărârii astfel pronunțate. Astfel, prin răspunsul la obiectiuni, expertul judiciar desemnat în cauză a reținut că la baza celor două procese-verbale de constatare a neregulilor au stat toate situațiile și devizele incluse în cererile de rambursare CR1-CR13, raportul întocmit de expertul A. la 14.11.2014, precum și raportul înctomit de expertul F. nr. 51/2015. Astfel, rezultă cu claritate că expertiza judiciară a analizat și situațiile de lucrări, situațiile de plata si devizele anexate facturilor emise de către executanți ce au fost atașate cererilor de rambursare. În ceea ce privește susținerea că raportul de expertiză extrajudiciară nr. 51/2015 nu i-a fost comunicat recurentei, în mod corect a reținut prima instanță că nu există dispoziții legale imperative care să stabilească obligativitatea unei astfel de comunicări, aceasta având posibilitatea să conteste în instanță procesul-verbal și să administreze probe în apărare. Recurenta nu a putut indica norma legală încălcată de autoritatea administrativă care, pentru evaluarea situației de fapt, a procedat la constatarea situației de fapt cu mijloace tehnice specializate, fără ca această metodă să fie necesară a fi fost aprobată sau pusă în aplicare cu respectarea principiilor de drept procesual civil. Se menționează explicit în răspunsul la obiecțiuni că în Anexa nr. 6 a raportului sunt trecute lucrările din lunile martie 2014 și august 2014 care au făcut obiectul raportului întocmit de expertul A., unde au fost menționate lucrările eligibile din raportul depus și lucrările stabilite ca eligibile în raportul expertului A.. A mai menționat expertul judiciar că sumele stabilite ca neeligibile din Anexa nr. 3 la raport în valoare de 805 347,18 RON fără TVA, stabilite în raportul de expertiză depus, care a fost însușit și de expertul J. pentru reclamantă, sunt corecte și nu se impune refacerea raportului de expertiză în ceea ce privește obiectivul nr. 1. Faptul că mențiunile din conținutul actelor administrative si din raportul de expertiza judiciara referitoare la "depășiri de cantități fata de oferta inițiala, lucrări neexecutate, cheltuieli neeligibile reprezentând lucrări neexecutate, etc." au fost descrise la capitolul explicații din informările nr. 95931/27.11.2014 si nr. 95932/27.11.2014 privind plata cheltuielilor aprobate in cererea de plata nr. x si nr. 4 nu poate duce la exonerarea recurentei și ncii la înlăturarea existenței abaterii, pe principiul că aceste nereguli erau cunoscute autorității de la data rambursării cheltuielilor solicitate. Înalta Curte nu poate reține că evaluarea si verificarea lucrărilor la momentul efectuării expertizei a fost incompleta, cât timp expertul a avut în vedere atât raportul de expertiza extrajudiciara nr. 51/2015 in care se menționează ca au fost analizate documentele prezentate de beneficiar numai pentru Sala de sport si Cantina club (lucrările efectuate în martie 2014 și august 2014), cât și restul lucrărilor ce trebuiau executate conform contractului. Astfel, s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice în cauză, în specialitatea construcții civile, industriale, agricole și evaluări proprietăți imobiliare, iar obiectivele expertizei au privit, î