ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3317/2022

Ședința publică din data de 8 iunie 2022

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2017, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială comuna Izvoarele, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale Administrației Publice și Fondurilor Europene, a solicitat anularea Procesului-verbal de constatare și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/25.08.2016 și a Deciziei nr. 420/15.11.2016.

1.2. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul aceleiași instanțe, sub nr. x/2017, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială comuna Izvoarele, în contradictoriu cu același pârât, a solicitat și anularea Procesului-verbal de constatare și de stabilire a creanțelor bugetare suplimentare nr. x/06.03.2017 și a Deciziei nr. 62/12.05.2017, această cauză fiind conexată prezentului dosar, în considerarea faptului că procesul-verbal contestat stabilește o creanță suplimentară procesului-verbal ce face obiectul dosarului x/2017

Prin sentința civilă nr. 65 din 7 februarie 2019, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a respins cererile de anulare a actelor administrative privind pe reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială comuna Izvoarele, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene.

Împotriva sentinței civile nr. 65 din 7 februarie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta Unitatea Administrativ Teritoriala comuna Izvoarele, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și in principal, trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, iar in subsidiar, rejudecarea cauzei și admiterea acțiunii.

Prin decizia nr. 5166 din 1 noiembrie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins recursul declarat de recurenta-reclamantă Unitatea Administrativ Teritorială comuna Izvoarele împotriva sentinței nr. 65 din 7 februarie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Prin cererea înregistrată la data de 3 noiembrie 2021, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2021, Unitatea Administrativ Teritorială comuna Izvoarele, în contradictoriu cu intimatul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației - Direcția Generală Programe Europene - Direcția Autorizare Programe - Serviciul Autorizare Programul Operațional Regional ("MDLPA"), a formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 5166 din 1 noiembrie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2017.

Contestația în anulare a fost întemeiată pe dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., contestatoarea solicitând admiterea cererii, anularea deciziei atacate, admiterea recursului declarat împotriva sentinței nr. 65 din 7 februarie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal și, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, iar în subsidiar, rejudecarea cauzei, cu consecința admiterii acțiunii și anulării actelor administrative contestate.

A sintetizat contestatoarea-recurentă motivele de recurs pe care le-a formulat în cadrul dosarului nr. x/2017, circumscrise temeiurilor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8, susținând că:

- instanța de fond a aplicat greșit dispozițiile art. 2, lit. a) art. 18, art. 23 din O.U.G. nr. 66/2011, art. 2 din H.G. nr. 759/2007, art. 2 pct. 7 din Regulamentul Consiliului nr. 1083/2006, art. 1, art. 2 și art. 4 din Regulamentul Euratom nr. 2988/1995;

- instanța de fond a încălcat dispozițiile care reglementează activitatea de verificare, evaluare și stabilire a lucrărilor și cheltuielilor eligibile și neeligibile, fapt care contravine normelor interne și europene, precum art. 2, alin. (1) lit. a), e), h), i), j), n), art. 6 alin. (1), art. 7, art. 20 și art. 21 din O.U.G. nr. 66/2011, art. 2 alin. (1) lit. d) din H.G. nr. 759/2007, art. 2 pct. 7, art. 27, art. 70 pct. 1, art. 98 pct. 2 din Regulamentul nr. 1083/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006.

Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ., a susținut contestatoarea în motivarea căii extraordinare de atac declarate în cauză că acesta a fost invocat pentru că instanța de fond a încălcat normele imperative ce reglementează judecata, respectiv principiul contradictorialității, dreptul la apărare, modul de administrare a expertizei tehnice și, contrar prevederilor art. 334-337 C. proc. civ., art. 14 alin. (5) și (6) C. proc. civ., nu a lămurit obiecțiunile formulate la raportul de expertiză, nu a răspuns motivelor privind nelegalitatea actelor administrative, derivate din comportamentul autorităților administrative care au aprobat anterior cererile de plată, nu a analizat și stabilit problema juridică privind raportul dintre finanțare și investiția în clădirile realizate, deși a format obiectiv al expertizei judiciare, a preluat mențiuni contradictorii și nereale din procesele-verbale de creanță, redate, de asemenea, în expertiza judiciară, fără a răspunde contradicțiilor existente între expertizele tehnice efectuate de către ADRSV Oltenia și MDRAP.

A pretins contestatoarea UAT comuna Izvoarele că instanța de recurs nu a analizat acest motiv distinct având în vedere invocarea normelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității și cu toate că, prin încălcarea normelor de procedură imperative, instanța de fond nu a analizat și nu s-a pronunțat asupra motivelor de nelegalitate a actelor administrative cu care a fost învestită, fondul cauzei fiind doar aparent analizat, prin înglobarea criticilor în cazul prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., instanța de recurs nu s-a pronunțat efectiv asupra motivului de recurs prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ.

Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ., susține contestatoarea UAT comuna Izvoarele că instanța de recurs a plasat și acest motiv în componenta celui subsumat prevederilor art. 488 pct. 8 C. proc. civ., deși criticile de nelegalitate au vizat motivarea incompletă, înlăturarea nemotivată a motivelor de nelegalitate invocate de recurentă și a celorlalte obiective ale expertizei tehnice judiciare.

Arată contestatoarea că instanța de recurs s-a referit la prevederile art. 425 lit. c) C. proc. civ., concluzionând nelegal că prin argumentele aduse în calea de atac se invocă o eventuală greșită interpretare și aplicare a legii, aspecte ce se verifică prin prisma prevederilor art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Se mai afirmă că, deși a fost redat în cuprinsul deciziei atacate paragraful 20 al Deciziei CEDO în cauza Gheorghe Mocuța împotriva României, instanța de recurs a omis a cerceta motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ. prin prisma argumentelor esențiale ale cauzei ce au fost prezentate în cererea de recurs. Se arată că instanța de fond a motivat incomplet, ignorând să răspundă și să analizeze celelalte obiective (3,4,5 și 7) prin prisma motivelor de nelegalitate a actelor administrative și a obiecțiunilor relevante pentru soluționarea litigiului, a analizat incomplet numai dispozițiile invocate de pârât cu privire la noțiunea de neregulă, fără a răspunde, în concret, criticilor și dispozițiilor legale încălcate de pârât în activitatea de verificare și stabilire a cheltuielilor neeligibile și de emitere a actelor administrative.

Se mai reclamă de către contestatoare faptul că a invocat în fața instanței de recurs o lipsă a motivării hotărârii privind înlăturarea constatărilor și obiectivelor expertizei tehnice, din care rezulta situația lucrărilor executate, a cheltuielilor eligibile și neeligibile și a aprobării cererilor de rambursare de către autoritățile competente, motive relevante de nelegalitate a actelor administrative contestate.

Evidențiază contestatoarea aspectul legat de nemotivarea hotărârii în privința înlăturării motivului de nelegalitate privind competențele autorităților, stabilind noțiunea de neregulă, fără a fi avute în vedere prevederile art. 2 alin. (1), lit. a) și e) din O.U.G. nr. 66/2011, deși acest motiv a fost prezentat din faza judecății de fond prin cererea conexă nr. 1002/54/2017. În referire la pretinsa motivare contradictorie, se arată că instanța, deși a susținut că a motivat hotărârea pe baza clauzelor contractuale, nu a analizat conținutul acestor concluzii ale raportului de expertiză și nici dispozițiile contractuale referitoare la cheltuieli neeligibile estimate de autorități, anterior derulării contractului de finanțare. Un alt exemplu de motivare contradictorie se referă la faptul că, deși instanța de fond a motivat că nu se poate realiza o cuantificare financiară a cheltuielilor neeligibile, a înlăturat nemotivat obiectivul nr. 8, care prezenta cuantificarea financiară.

În consecință, susține contestatoarea că instanța de recurs nu a făcut decât o recapitulare a motivării hotărârii primei instanțe cu privire la respingerea obiecțiunilor, dar nu a răspuns argumentelor esențiale privind nemotivarea înlăturării acestora, nelămurirea contradicțiilor între conținutul și concluziile expertizei tehnice extrajudiciare și obiectivul nr. 1 al expertizei judiciare, în raport de concluziile expertizei tehnice extrajudiciare efectuate de către autorități la data de 14.11.2014, în condițiile în care acest raport nu a fost contestat de nici una dintre părți în etapa administrativă a verificării lucrărilor care au stat la baza aprobării cheltuielilor eligibile și neeligibile.

A mai arătat contestatoarea UAT comuna Izvoarele că motivarea deciziei de recurs prin prisma raportului de expertiză extrajudiciară A. semnifica, în opinia sa, neanalizarea motivelor de recurs referitoare la art. 488 pct. 5 și 6 C. proc. civ., întrucât unul dintre argument ele esențiale privind nemotivarea hotărârii a fost neanalizarea contradicției dintre concluziile expertizelor tehnice, având în vedere că sumele stabilite ca neeligibile anterior aprobării cererilor de plată nu au fost achitate de pârâtul MDRAP-expertiza tehnică judiciară, răspuns obiectiv 6-"astfel cum rezultă din centralizatorul de plăți sumele declarate neeligibile au fost achitate de reclamanta UAT comuna Izvoarele".

Tot nemotivată apare, în opinia contestatoarei, și înlăturarea concluziilor raportului de expertiză tehnică, obiectivul 5, din care rezultă că din valoarea totală a cheltuielilor decontate solicitate, conform facturilor în sumă de 7119708, sumele neeligibile, reprezentând lucrări neexecutate sau executate necorespunzător sunt de 905 605,94 RON și nu au fost achitate, iar sumele constatate eligibile aprobate din facturile emise de executanți sunt de 6.213.472,06 RON.

Se mai reproșează instanței de recurs că nu a analizat ordonanța de clasare nr. 115/2019.

În raport de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susține contestatoarea că instanța de recurs a lăsat nesoluționat motivul de recurs privind nelegalitatea hotărârii primei instanțe și a actelor administrative ca efect al încălcării și aplicării greșite a dispozițiilor art. 21 raportat la art. 20 din O.U.G. nr. 66/2011 privind incompatibilitatea autorității care a aprobat cheltuielile la plată și a efectuat ulterior acțiunile de verificare și control. Contestatoarea opinează că simpla mențiune din decizia de recurs potrivit căreia aspectele privind incompatibilitatea reprezintă chestiuni noi, invocate în recurs, nu echivalează cu analiza și judecata recursului, dat fiind faptul că acest motiv de nelegalitate a fost invocat încă de la judecata pe fond a cauzei prin cererea introductivă adresată instanței în dosarul conexat nr. x/2017, nefiind analizat nici pe fond, nici în recurs.

Mai arată contestatoarea că instanța de recurs nu a analizat și cercetat motivul de recurs privind interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 privind noțiunea de neregulă referitor la autoritățile competente care au aprobat cererile de plată și de rambursare în derularea contractului de finanțare nr. x/2010, dar și a dispozițiilor art. 70 pct. 1 din Regulamentul nr. 1083/2006 al Consiliului, iar simpla motivare a deciziei de recurs că această responsabilitate se poate manifesta doar în sensul prevederilor O.U.G. nr. 66/2011 și al prevederilor contractuale nu reprezintă analiza motivului de recurs prin incidența art. 70 pct. 1 din Regulamentul nr. 1083/2006.

Arată contestatoarea că acest motiv, raportat la temeiul juridic indicat anterior, a fost susținut în cererea de recurs prin mai multe argumente, privitoare la faptul că neregula aparține, după aprobarea cererilor de rambursare, autorităților competente, care au procedat la verificarea și aprobarea acestor cereri, iar instanța de fond a încălcat dispozițiile art. 189 din tratatul UE (deși actele administrative contestate au fost emise cu interpretarea abuzivă a dispozițiilor O.U.G. nr. 66/2011, contrar Regulamentului nr. 1083/2006), iar în raport și de prevederile art. 27 din Regulamentul nr. 1083/2006, în aplicarea art. 2 alin. (1) lit. a) și art. 7 din O.U.G. nr. 66/2011 (pe lângă dispozițiile art. 70 pct. 1 din Regulamentul nr. 1083/2006). Totodată, se susține că nu a fost analizată de instanța de recurs situația cererilor de rambursare precizate în actele de control, astfel cum rezultă din documentele depuse la dosarul cauzei- având în vedere că toate cheltuielile neeligibile declarate anterior nu au fost achitate de pârât.

Tot în calea extraordinară de atac a contestației în anulare a susținut UAT comuna Izvoarele că instanța de recurs nu a analizat și cercetat motivul de recurs privind nelegalitatea hotărârii primei instanțe referitoare la încălcarea dispozițiilor legale ce instituie aplicarea criteriilor prevăzute de art. 98 pct. 2 din Regulamentul nr. 1083/2006.

În dezvoltarea acestui motiv s-a arătat că, încălcând dispozițiile anterior menționate, instanța a reluat mențiunile din procesele-verbale de creanță și a stabilit, în mod nelegal, ca fiind neeligibile toate sumele plătite în baza contractului de finanțare, fără să aibă în vedere criteriile stabilite în norma de drept, respectiv:

Se reproșează instanței de recurs, în calea prezentei contestații în anulare, motivarea sumară preluată din actele administrative și din motivarea primei instanțe, în care s-a arătat că nu au fost realizate obiectivele proiectului în integralitate sau măcar într-o mare parte care să fie considerată esențială, iar instanța de recurs nu a analizat nici critica de nelegalitate a hotărârii instanței de fond privind încălcarea dispozițiilor art. 2 lit. n) și art. 98 pct. 2 din Regulamentul nr. 1083/2006 sub aspectul neclarificării cuantificării financiare a raportului dintre stadiul de execuție și resursele angrenate, inclusiv fonduri proprii.

Tot în prezenta cale extraordinară de atac susține contestatoarea că instanța de fond nu a analizat motivul de recurs privind aplicarea greșită a dispozițiilor art. 6, 7 și 9 din O.U.G. nr. 66/2011 și art. 2 din H.G. nr. 759/2004, care reglementează corecțiile financiare aplicate de către autorități ca măsuri administrative, dar și dispozițiile art. 4 (1) din Regulamentul nr. 2988/95, care arată că "măsurile prevăzute în acest articol nu sunt considerate sancțiuni".

Se arată de către UAT comuna Izvoarele că a susținut acest motiv de recurs prin argumente referitoare la încălcarea, de către prima instanță, a prevederilor anterior menționate, iar motivarea sumară a instanței de recurs, în sensul că nu se putea reține o aplicare retroactivă a O.U.G. nr. 66/2011 în cazul unui contract de finanțare încheiat anterior intrării în vigoare a acestui act normativ nu echivalează cu analiza motivului de recurs, deoarece O.U.G. nr. 66/2011 a avut aplicabilitate pentru toate contractele de finanțare în curs de derulare la data intrării în vigoare.

Intimatul MDLPA nu a depus întâmpinare față de contestația în anulare declarată de Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Izvoarele.

II.1. Soluția Înaltei Curți asupra contestației în anulare

Analizând contestația în anulare formulată de Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Izvoarele, în raport de dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., Înalta Curte o va respinge, ca nefondată, pentru următoarele considerente:

Calea extraordinară de atac pe care a promovat-o UAT comuna Izvoarele a fost întemeiată pe dispozițiile art. 503, alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., potrivit cărora, "Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen".

În cuprinsul contestației în anulare a susținut UAT comuna Izvoarele că nu s-a pronunțat instanța de recurs asupra motivelor de casare prevăzute de art. 488 pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ.

În privința criticilor subsumate temeiului de drept regăsit la art. 488 pct. 5 C. proc. civ., contestatoarea a arătat că instanța de recurs nu a analizat efectiv acest motiv distinct, fondul cauzei fiind doar aparent analizat, prin înglobarea criticilor în cazul prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Sub un prim aspect, în calea contestației în anulare nu se poate cenzura soluția instanței de recurs de reîncadrare a criticilor într-un alt temei de drept decât cel indicat de titularul căii de atac, urmând a se verifica doar dacă hotărârea dată în recurs a fost pronunțată cu omisiunea de a cerceta sau nu un anumit motiv de casare. O astfel de reîncadrare nu echivalează cu o atitudine omisivă a instanței de control judiciar, care să determine o retractare într-o astfel de cale de atac precum cea a contestației în anulare.

În decizia contestată se regăsesc argumentele avute în vedere de instanța de recurs, care a arătat că, în raport de prevederile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., a analizat și criticile formulate în cadrul motivelor de casare de la art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ., ce nu fuseseră anterior cercetate, fiind expusă motivarea instanței în referire la pretinsa încălcare a principiului contradictorialității, prin faptul că nu a lămurit instanța de fond obiectivul nr. 1 al expertizei, la încălcarea dreptului la apărare, prin necomunicarea către recurentă a raportului de expertiză extrajudiciară nr. 51/2015, precum și la modalitatea de administrare a probei cu expertiza tehnică și la prevalența sub aspect probator a acestui raport, comparativ cu alte înscrisuri.

Nu se poate reține vreo omisiune a instanței de recurs de a se pronunța pe criticile ce au fost subsumate unui anume motiv de casare, atunci când acestea au fost luate în considerare și respinse motivat, chiar în noua reîncadrare făcută în calea controlului judiciar.

Simpla nemulțumire a părții față de soluția pronunțată în recurs și de argumentele avute în vedere de instanță nu îndreptățește pe cel interesat să uzeze de calea contestației în anulare prin care urmărește, în realitate, repunerea în discuție a unor chestiuni tranșate printr-o hotărâre judecătorească deja pronunțată în recurs.

Referitor la pretinsa omisiune de a cerceta motivul de casare subsumat prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., a susținut contestatoarea UAT comuna Izvoarele că a invocat în recurs, în esență, motivarea incompletă, înlăturarea nemotivată a motivelor de nelegalitate invocate de recurentă și a celorlalte obiective ale expertizei tehnice judiciare, precum și motivarea contradictorie a primei instanțe, referitor la cuantificarea financiară a cheltuielilor neeligibile.

Verificând considerentele hotărârii ce formează obiectul prezentei contestații în anulare, se observă că instanța de recurs a sistematizat criticile recurentei UAT comuna Izvoarele referitoare la preluarea de către prima instanță a mențiunilor din actele administrative emise de pârât și redarea răspunsului la obiectivul nr. 1 din conținutul raportului de expertiză tehnică efectuat în cauză, cu ignorarea celorlalte obiective, răspunsuri, motive de nelegalitate a actelor administrative și obiecțiunile susținute de recurenta UAT comuna Izvoarele, precum și criticile și dispozițiile legale încălcate de pârât în activitatea de verificare și stabilire a cheltuielilor neeligibile și la emiterea actelor administrative.

Subsecvent acestei sistematizări, instanța de recurs a analizat din perspectiva cerințelor reglementate de art. 425 C. proc. civ. criticile referitoare la nemotivarea/motivarea contradictorie a hotărârii primei instanțe, iar aspectele reîncadrate în temeiul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. au fost avute în vedere în cuprinsul hotărârii pronunțate în recurs, fiind expuse considerente referitoare la evaluarea materialului probator, precum și la examinarea noțiunii de neregulă din perspectiva textelor legale incidente.

În mod cert, nu se relevă o omisiune a instanței de recurs de a cerceta vreun motiv de casare, ci doar nemulțumiri ale contestatoarei privind soluția pronunțată în recurs, pe care încearcă să o reformeze prin exercitarea unei căi extraordinare de atac al cărei temei de drept indicat în cauză nu se regăsește în argumentele dezvoltate în prezenta contestație în anulare.

A mai susținut contestatoarea UAT comuna Izvoarele că a avut loc o omisiune a instanței de recurs de a se pronunța asupra unor critici referitoare la nelegalitatea hotărârii primei instanțe și a actelor administrative ca efect al încălcării și aplicării greșite a dispozițiilor art. 21 raportat la art. 20 din O.U.G. nr. 66/2011, privind incompatibilitatea autorității care a aprobat cheltuielile la plată și a efectuat ulterior acțiunile de verificare și control, instanța de recurs afirmând doar că aspectele privind incompatibilitatea reprezintă chestiuni noi invocate în recurs.

Deși contestatoarea afirmă că aceste argumente au fost prezentate în cererea conexă, iar instanța de control judiciar a omis a le analiza, faptul că această instanță le-a avut în vedere, chiar și în maniera de a le considera motive invocate pentru prima dată în recurs, exclude de la aplicare prevederile art. 503, alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., neputând fi vorba despre o omisiune de a cerceta un motiv de recurs, ci de existența unor considerente ce sprijină o soluție nefavorabilă părții, pe care UAT comuna Izvoarele insistă să o reformeze prin exercitarea unui nou control judiciar asupra unei hotărâri pronunțate în recurs.

A mai afirmat contestatoarea că a omis instanța de recurs să se pronunțe asupra unor critici privind interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 privind noțiunea de neregulă, a prevederilor art. 70 pct. 1 din Regulamentul nr. 1083/2006, simpla motivare a deciziei din recurs în care s-a arătat că responsabilitatea autorităților competente se poate manifesta doar în sensul dispozițiilor O.U.G. nr. 66/2011 și al prevederilor contractuale, respectiv al recuperării finanțărilor nu reprezintă analiza motivului de recurs prin incidența prevederilor art. 70 pct. 1 din Regulamentul nr. 1083/2006.

Contestatoarea UAT comuna Izvoarele invocă în mod consecvent aspecte care țin de modalitatea în care instanța de recurs s-a pronunțat și a expus considerentele care susțin soluția pronunțată, iar nu în referire la o omisiune de a examina vreun motiv de recurs. Omisiunea presupune a trece cu vederea, a nu observa un motiv de casare, însă, în prezenta contestație în anulare, partea nemulțumită de respingerea recursului pe care l-a declarat, încearcă să repună în discuție felul în care instanța de control judiciar și-a fundamentat soluția adoptată, prin considerente care, deși răspund criticilor recurentei, nu sunt în sensul urmărit de titulara căii de atac, fără a fi vorba de o simplă omisiune, ipoteză ce se situează în afara ariei de incidență a prevederilor art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ.

S-a mai afirmat de contestatoarea UAT comuna Izvoarele că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra unor critici privind nelegalitatea hotărârii primei instanțe referitoare la încălcarea dispozițiilor legale ce instituie aplicarea criteriilor prevăzute de art. 98 pct. 2 din Regulamentul nr. 1083/2006, stabilind, în mod nelegal, ca fiind neeligibile toate sumele plătite în baza contractului de finanțare, fără a avea în vedere prevederile anterior menționate, precum și cele ale art. 2 lit. n) din O.U.G. nr. 66/2011, art. 4 (1) din Regulamentul Euratom nr. 2988/95.

Însăși contestatoarea recunoaște că a existat o pronunțare a instanței de recurs asupra acestor critici, pe care o apreciază ca fiind sumară, întrucât nu a examinat criteriile prevăzute de art. 98 pct. 2 din Regulamentul nr. 1083/2006.

Înalta Curte reține că reglementarea motivului de contestație în anulare pe care l-a invocat UAT comuna Izvoarele nu se referă la omisiunea de a cerceta fiecare normă legală enunțată în susținerea criticilor formulate în calea de atac, fiind sancționată doar lipsa oricărei examinări a unui motiv de recurs, în scopul de a da posibilitatea părții prejudiciate prin această omisiune să supună controlului judiciar respectivul motiv omis, pentru respectarea garanțiilor aferente unui proces echitabil.

În acest context, nici pretinsa omisiune a instanței de recurs de a examina criticile privind aplicarea greșită a dispozițiilor art. 6, 7 și 9 din O.U.G. nr. 66/2011, art. 2 din H.G. nr. 759/2004 și ale art. 4 alin. 1 din Regulamentul nr. 2988/95 nu poate fi considerată drept omisiune de pronunțare asupra unui motiv de recurs, întrucât instanța de recurs a examinat chestiunea privind calificarea corecțiilor financiare ca măsuri administrative, iar nu ca sancțiuni, precum și cea referitoare la aplicarea în timp a O.U.G. nr. 66/2011, fără a fi necesar să existe o analiză expresă asupra fiecărui text de lege invocat în cuprinsul unei cereri de recurs.

Instanța de control judiciar se poate pronunța asupra unui motiv de casare prin gruparea tuturor argumentelor și temeiurilor pretins încălcate în cadrul unor motive de casare dintre cele prevăzute la art. 488, ulterior fiind luate în examinare aceste motive, iar nu asupra fiecărui argument utilizat de parte pentru a susține motivul respectiv.

Totodată, omisiunea de a se pronunța asupra unui motiv de casare, ca temei de drept în calea contestației în anulare, nu se poate confunda cu acțiunea deliberată a instanței de recurs de a răspunde unor motive de casare prin examinarea reunită a tuturor argumentelor care se circumscriu unei noțiuni a cărei analiză se solicită, raportat la cazul de casare pe care se întemeiază.

Cât privește nepronunțarea instanței de recurs asupra ordonanței de clasare emisă la data de 18 aprilie 2019 în dosarul penal nr. x/2015, acest aspect nu vizează un motiv de recurs din cadrul celor formulate în calea de atac depusă la dosar la data de 28 martie 2019, fiind amintită respectiva ordonanță de clasare în cuprinsul solicitării de probatorii depuse la dosar de recurenta-reclamantă la data de 19.10.2019.

II.2. Temeiul de drept al soluției pronunțate

Pentru aceste considerente, întrucât nu au fost identificate în calea extraordinară a contestației în anulare omisiuni ale instanței de recurs de a se pronunța asupra vreunuia dintre motivele de casare invocate în calea de atac declarată de parte, Înalta Curte va respinge ca nefondată contestația formulată de recurenta UAT comuna Izvoarele împotriva deciziei nr. 5166/1.11.2012 pronunțată de aceeași instanță în dosarul nr. x/2017.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Izvoarele împotriva deciziei nr. 5166 din 1 noiembrie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2017, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8 iunie 2022.