ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 11.04.2024

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2150/2024

HOTĂRÂRE
11.04.2024
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2150/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)

Ședința publică din data de 11 aprilie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 17.05.2021, sub nr. x/2021, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației și Cercetării, a formulat contestație prin care a solicitat anularea Ordinului Ministrului Educației și Cercetării nr. 3463/09.03.2021, prin care s-a dispus retragerea titlului de doctor în istorie.

Hotărârea instanței de fond

Prin sentința nr. 28 din 14 martie 2022, Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal a respins, ca nefondată, excepția inadmisibilității acțiunii.

A respins, ca nefondată, acțiunea reclamantului A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației și Cercetării,

Calea de atac exercitată în cauză

Reclamantul A. a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 28 din 14 martie 2022 a Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal.

Prima instanță soluționează excepția inadmisibilitătii privind neparcurgerea unei jurisdicții speciale prevăzute de art. 6 din Legea nr. 554/2004, coroborat cu dispozițiile art. 27 din Ordinul nr. 5229/2020, prin raportare la argumentul potrivit căruia Ordinul nr. 5229/2020 nu este aplicabil sesizării de plagiat din prezenta cauză.

Ulterior în cuprinsul hotărârii, instanța va face referire la argumentația expusă în soluționarea excepției pentru a motiva și analiza fondul criticilor. Recurentul-reclamant invocă motivul de casare prevăzut de dispozițiile art, 488 alin. (1) pct. 8, constând în încălcarea dispozițiilor art. 15 din Constituție, art. 6 C. civ. și art. 24 și art. 25 C. proc. civ. privind neretroactivitatea legii.

În motivarea instanței privind legalitatea actului administrativ atacat și a procedurii care a stat la baza acestuia prin prisma concluziei inaplicabilității Ordinului nr. 5229/2020 apare însă următoarea problemă fundamentală, care a rămas nediscutată și netratată în hotărâre: analizarea și soluționarea sesizării de plagiat s-a făcut, în ultimele acte întocmite în cadrul procedurii, prin raportare la Ordinul nr. 5229/2020 și Ordinul nr. 4621/2020. Acest lucru este valabil pentru următoarele acte: Decizia nr. 123/25.11.2020 privind constituirea comisiei de lucru, emisă în temeiul art. 19 alin. (8) din Anexa 3 a OMEC nr. 5229/2020; Decizia (cu nr. CNATDCU 132/31.12.2020 și cu nr. MEC 15719/31.12.2020) din data de 31.12.2020 prin care s-a validat rezoluția de retragere a titlului științific de doctor, emisă în baza prevederilor OMEC nr. 4621/2020 și OMEC nr. 5229/2020; Conform emailului din 23.10.2020, prin care se solicită desemnarea unei comisii de lucru pentru analizarea sesizării, este indicat ca temei de drept art. 19 din OMEC 5229/2020.

De asemenea, arată recurentul-reclamant că în două adrese comunicate de Minister și înregistrate cu nr. x/04.01.2021 către Universitatea "Ștefan cel Mare" din Suceava și către UEFSCDI, este indicat din nou ca temei de drept OMEC nr. 5229/2020.

Apreciază recurentul-reclamant că primează aplicarea retroactivă de către pârât a unor norme care nu erau aplicabile din punctul de vedere al succesiunii în timp a legii, respectiv OMEC nr. 4621/2020 și OMEC nr. 65229/2020, fiind încălcat principiul fundamental de drept al neretroactivității legii prevăzut de art. 15 din Constituție, art. 6 alin. (1) C. civ. și art. 24 și 25 C. proc. civ.

Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât Ministerul Educației a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Prin Ordinul Ministrului nr. 3181/06.02.2015, recurentul-reclamant a primit titlul de doctor in istorie pentru lucrarea "Mitropolia Bucovinei (1918-1940)". Prin Decizia nr. 132/31.12.2020, CNATDCU (Consiliul National de Atestare a Titlurilor, Diplomelor si Certificatelor Universitare) a validat rezoluția de retragere a titlului științific de doctor în domeniul istorie pe numele reclamantului, conferit prin Ordinul Ministrului anterior enunțat. Prin Ordinul Ministrului nr. 3463/09.03.2021 s-a dispus retragerea titlului de doctor în istorie a reclamantului. Decizia nr. 132/31.12.2020 a CATDCU a validat rezoluția de retragere a titlului științific de doctor prin admiterea sesizării depuse de UEFISCDI nr. 1792/02.06.2020. Această sesizare a avut la bază Raportul nr. x/05.03.2020 a Comisiei de Etică a Universității "Ștefan cel Mare" Suceava, constituită în Comisie de analiză ca urmare a sesizării nr. 1651/28.01.2020 înaintată Universității.

Prin sentința recurată, instanța de fond a observat că în preambulul Ordinului Ministerului Educației Naționale nr. 3463 din 09.03.2021 emitentul face trimitere și la dispozițiile art. 69 (6) din H.G. nr. 681/2011 privind aprobarea Codului studiilor universitare de doctorat care reglementează necesitatea avizului juridic al Ministerului Educației Naționale - dat anterior emiterii Ordinului privind luarea măsurii prevăzute la art. 170 din Legea nr. 1/2011 modificată și completată - mențiune care creează convingerea existenței unui atare aviz și infirmă apărările reclamantului cu privire la inexistența respectivului aviz.

De asemenea, s-a mai reținut că recurentul-reclamant a prezentat în cererea de chemare în judecată o serie de încălcări în procedura derulată în fața Consiliului General al CNATDCU care, în esență, pun în evidență lipsa de transparență a respectivului organism în procesarea și analiza documentelor și în exprimarea publică a punctelor de vedere a fiecărui membru prin întocmirea și publicarea rapoartelor astfel întocmite.

Reclamantul a arătat că lipsa de transparență a membrilor Consiliului General al CNATDCU îl pune în imposibilitatea verificării legalității și temeiniciei deciziilor adoptate.

În acest sens, curtea de apel a reiterat considerentele cu privire la identificarea reglementărilor aplicabile procedurii evaluării sesizării de plagiat desfășurate în fața Consiliului General al CNATDCU, în sensul în care, raportat la data înregistrării sesizării, devine aplicabil Ordinul Ministerului Educației Naționale nr. 4621/2020 și nu Ordinul Ministerului Educației Naționale nr. 5229/2020 invocat de recurentul-reclamant.

Față de reglementările procedurale prevăzute de Ordinul Ministerului Educației Naționale nr. 4621/2020 și analizând maniera în care acestea au fost transpuse în actele întocmite, instanța de fond nu a identificat încălcări ale respectivelor dispoziții procedurale de natură să vicieze întreaga procedură.

Înalta Curte constată faptul că la pronunțarea sentinței civile nr. 28 din 14.03.2022, instanța de fond a avut în vedere Decizia Curții Constituționale nr. 624/26.10.2016, până la momentul soluționării prezentului recurs fiind publicată și Decizia nr. 364/08.06.2022.

Astfel, în Monitorul Oficial nr. 831 din 24 august 2022 a fost publicată Decizia Curții Constituționale nr. 364/2022 din 8 iunie 2022 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 170 alin. (1) lit. b) din Legea educației naționale nr. 1/2011.

Curtea Constituțională a stabilit pe cale de interpretare, un unic înțeles constituțional al art. 170 alin. (1) lit. b) din Legea educației naționale nr. 1/2011 cu modificările și completările ulterioare și a dispus:

"Admite excepția de neconstituționalitate ridicată în dosarul nr. x/2021 al Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 170 alin. (1) lit. b) din Legea educației naționale nr. 1/2011 sunt constituționale, în măsura în care se referă la retragerea titlului de doctor care nu a intrat în circuitul civil și nu a produs efecte juridice. Definitivă și general obligatorie".

Din considerentele deciziei indicate, reiese, în esență, că titlul de doctor, ca act administrativ, poate fi retras sau revocat de autoritatea emitentă doar anterior momentului de la care acesta a produs efecte juridice. De asemenea, instanța de contencios constituțional mai afirmă că titlul de doctor poate fi anulat, după ce acesta a intrat în circuitul civil, doar de o instanță de judecată.

Fie revocarea, fie anularea, pot fi realizate doar pentru aspecte care țin de legalitatea procedurii de atribuire și nicidecum pentru aspecte care țin de fondul științific al tezei de doctorat, acest atribut aparținând comisiei științifice care a examinat teza de doctorat la momentul depunerii formei scrise și susținerii orale a acesteia.

În cauză, recurentul-reclamant a primit titlul de doctor prin Ordinul Ministrului nr. 3181/06.02.2015, iar prin Ordinul de Ministru nr. 3463/09.03.2021 s-a dispus retragerea titlului de doctor, actul administrativ atacat pe calea contenciosului administrativ fiind emis în baza dispozițiilor art. 170 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 1/2011.

Concret, dat fiind că titlul de doctor a produs efecte juridice (raportul de muncă al reclamantului a circumscris, din momentul dobândirii acestui titlu, beneficiile derivate din această calitate, inclusiv sub aspect salarial), mai mult de 6 ani, autoritatea administrativă emitentă nu putea să-1 revoce sau să-1 retragă. Acesta putea fi anulat doar de către o instanță de judecată pentru aspecte care țin de legalitatea procedurii de acordare.

Astfel, atât timp cât, raportat la datele specifice speței, doar instanța de contencios administrativ poate analiza legalitatea Ordinului nr. 3463/9.03.2021 nu și Ministrul Educației și Cercetării, se constată că prima instanță a aplicat norma prevăzută de art. 170 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 1/2011contrar celor statuate prin Decizia nr. 364/2022 a Curții Constituționale, de unde rezultă că Ordinul nr. 3463/9.03.2021 a fost emis în mod nelegal, impunându-se anularea acestuia.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul declarat de reclamant împotriva sentinței civile nr. 28 din 14 martie 2022 a Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, va casa sentința recurată și, în rejudecare, va admite acțiunea și va anula Ordinul Ministerului Educației Naționale nr. 3463 din 9.03.2021.

Admite recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 28 din 14 martie 2022 a Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și, în rejudecare, admite acțiunea formulată de reclamantul A..

Anulează Ordinul Ministerului Educației Naționale nr. 3463 din 9.03.2021.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 11 aprilie 2024.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2023-10-18
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4605/2023
Ședința publică din data de 18 octombrie 2023 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înre
ÎCCJ 2022-11-29
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5760/2022
Ședința publică din data de 29 noiembrie 2022 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată ce face obiectul cauzei de față, recla
ÎCCJ 2021-03-03
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1324/2021
Ședința publică din data de 3 martie 2021 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei. Cererea de chemare în judecată. Prin cererea de chemare în judecată reclamantul A. a s
ÎCCJ
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3466/2020
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1.1 Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată reclamantul A. a solicitat instanței, în contradi
ÎCCJ 2024-09-18
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3915/2024
recurs împotriva încheierii din 13 iulie 2020, înregistrat în dosarul nr. x/2/2016/a1, soluționat de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 1324 din 3 martie 2021, în sensul admit
Sursă