ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2066/2025

Ședința publică din data de 9 aprilie 2025

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată la data de 24.05.2018 sub nr. x/2018, pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta UAT Jud. Teleorman, în contradictoriu cu pârâții MCSI - OIPSI, și cu chemații în garanție Orașele Videle, Zimnicea, Comunele Ciuperceni, Năsturelu, Frumoasa, Islaz, Scrioaștea și Vitănești, Mun. Alexandria, Roșiorii de Vede și Turnu Măgurele, a solicitat:

Prin încheierea pronunțată la data de 26.11.2018, instanța de fond a respins, ca inadmisibilă, cererea de chemare în garanție. Prin încheierea pronunțată la data de 18.01.2019, instanța a respins cererea de suspendare a executării procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, ca neîntemeiată, dar a suspendat judecarea cauzei până la soluționarea căii de atac exercitate împotriva încheierii de respingere ca inadmisibilă a cererii de chemare în garanție.

Prin decizia definitivă nr. 3390/19.06.2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins cererea de recurs formulată de recurenta - reclamantă, ca nefondată. Prin sentința civilă nr. 222/22.06.2020, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția de perimare și a constatat perimată cererea de chemare în judecată.

Prin decizia nr. 2119/26.04.2023 pronunțată în dosarul nr. x/2022 de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ s-a respins excepția de nulitate a recursului declarat de recurenta - reclamantă, s-a admis calea de atac exercitată împotriva sentinței civile nr. 222/22.06.2020 pronunțate de Curtea de Apel București, s-a casat sentința recurată și s-a trimis cauza aceleiași instanțe, pentru continuarea judecății.

Dosarul nou format a primit numărul x/2023. La termenul din data de 11.09.2023, instanța a constatat că are calitatea de pârâtă în cauză Autoritatea pentru Digitalizarea României.

Prin sentința civilă nr. 1661 din 24 octombrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ-Teritorială Teleorman, prin Consiliul Județean Teleorman, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea pentru Digitalizarea României.

Au fost anulate procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/20.12.2017 și decizia nr. 991/01.03.2018 pronunțată de Comisia de soluționare a contestațiilor din cadrul MCSI - organismul intermediar pentru promovarea societății informaționale.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs pârâta Autoritatea pentru Digitalizarea României, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea acestuia și casarea sentinței.

În motivarea recursului, a arătat că în mod eronat instanța de fond a admis acțiunea reclamantei, considerând că pârâta nu a indicat complet și în concret care este norma legală în baza căreia reclamantei i-a fost aplicată sancțiunea.

Cele două acte normative constând în O.U.G. nr. 66/2011 și H.G. nr. 519/2014 sunt rezultatul transpunerii în legislația națională a variantei finale din 29.11.2007 a Notei COCOF 07/0037/03-RO, prin care Comisia Europeană recomandă corecții contractelor care se află sub incidența directivelor comunitare privind contractele de achiziții publice.

A arătat că în nota COCOF 07/0037/03-RO, O.U.G. nr. 66/2011 și H.G. nr. 519/2014, în anexele actelor invocate sunt indicate complet și în concret procentele care pot fi aplicate raportat la principiul proporționalității în caz de abateri.

Cu privire la faptul că sancțiunea a fost nelegal aplicată întrucât nu s-a indicat complet și în concret care este norma legală în baza căreia reclamantei i-a fost aplicată sancțiunea, a arătat recurenta că, în cuprinsul procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, la: pag. 2 pct. 2 este menționată baza legală a verificării (prevederile O.U.G. nr. 66/2011, Codul de procedură fiscală și contractul de finanțare nr. x/11.12.2013); la pag. 4 pct. 7 este menționat temeiul de drept, prevederile O.U.G. nr. 66/2011, H.G. nr. 875/2011, H.G. nr. 759/2007, H.G. nr. 1287/18.12.2012 și H.G. nr. 457/2008; la pag. 8-9 sunt menționate concluziile comisiei de control cu privire la suspiciunea de neregulă, cu indicarea în concret a temeiului de drept constând în art. 2 lit. n) din O.U.G. nr. 66/2011.

În concluzie, recurenta a arătat că, în cuprinsul procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare a invocat în mod legal toate temeiurile de drept care au stat la baza întocmirii acestuia.

Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția nemotivării recursului, solicitând în subsidiar respingerea acestuia ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând cu prioritate, în raport de prevederile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția nulității recursului invocată de intimat, Înalta Curte constată că aceasta este neîntemeiată și urmează să o respingă, având în vedere că motivele de nelegalitate invocate de recurentă pot fi circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Potrivit motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., invocat de recurentă, încălcarea normelor de drept material se poate face prin aplicarea unui text de lege străin situației de fapt, extinderea normei juridice dincolo de ipotezele la care se aplică sau restrângerea nejustificată a aplicării prevederilor legale, precum și prin încălcarea unor principii generale de drept. Altfel spus, textul art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. se referă, fie la nesocotirea unei norme de drept material, fie la interpretarea ei eronată, în sensul că instanța a dat o greșită interpretare a acesteia sau faptele au fost reținute greșit în raport de exigențele textului de lege.

Față de cele constatate, Înalta Curte reține că în cauza de față aceste motive nu sunt incidente, soluția primei instanțe fiind expresia interpretării și aplicării corecte a normelor legale incidente în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate.

Recurenta a susținut că în mod eronat instanța de fond a admis acțiunea reclamantei, considerând că pârâta nu a indicat complet și în concret care este norma legală în baza căreia a fost aplicată sancțiunea.

Cu privire la acest aspect, a susținut recurenta că, în cuprinsul procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, la pag. 2 pct. 2 este menționată baza legală a verificării (prevederile O.U.G. nr. 66/2011, Codul de procedură fiscală și contractul de finanțare nr. x/11.12.2013), la pag. 4 pct. 7 este menționat temeiul de drept, prevederile O.U.G. nr. 66/2011, H.G. nr. 875/2011, H.G. nr. 759/2007, H.G. nr. 1287/18.12.2012 și H.G. nr. 457/2008, la pag. 8-9 sunt menționate concluziile comisiei de control cu privire la suspiciuinea de neregulă, cu indicarea în concret a temeiului de drept constând în art. 2 lit. n) din O.U.G. nr. 66/2011.

Analizând susținerile recurentei, instanța de control judiciar apreciază că sunt neîntemeiate.

Astfel, se reține că în cuprinsul procesului-verbal s-au indicat cu caracter general o serie de acte normative a căror incidență a fost constatată în speță de pârâtul MCSI, dar în concluzia actului administrativ, la aplicarea efectivă a sancțiunii corecției cu stabilirea creanței bugetare în procent de 25% din contravaloarea activității de implementare a sistemului informatic integrat, acesta nu a menționat cu exactitate temeiul de drept în baza căruia a aplicat acest procent, altul în afara dispozițiilor legale cu caracter general.

Prevederile legale din cuprinsul actelor normative enumerate cu caracter general în cuprinsul procesului-verbal de sancționare, care nu au fost reluate la final în momentul aplicării sancțiunii, cu indicarea exactă a articolului care să releve textul de lege incident în cauză, nu conțin nicio mențiune privitoare la posibilitatea de aplicare a unor anumite procente în raport de principiul proporționalității în caz de abateri la O.U.G. nr. 66/2011, astfel de procente regăsindu-se în H.G. nr. 519/2014, care însă nu a fost menționată deloc în cuprinsul actului administrativ.

În aceste condiții, în mod judicios a reținut judecătorul fondului că sancțiunea a fost nelegal aplicată, deoarece nu s-a indicat complet și în concret care este norma legală în baza căreia reclamantei i-a fost aplicată sancțiunea, ceea ce atrage nelegalitatea actului administrativ reprezentat de procesul-verbal de sancționare.

În plus, Înalta Curte constată și faptul că analiza instanței de fond a privit și aplicarea principiului proporționalității, reținându-se că din cuprinsul procesului-verbal contestat nu reiese cum a fost apreciat procentul de 25% pentru aplicarea corecției bugetare, abia prin întâmpinare recurentul-pârât explicând că, implementarea având patru elemente, procentul de penalitate s-a aplicat pentru a patra parte a sumei totale la care a fost evaluată activitatea de implementare. Totodată, a apreciat instanța de fond că această manieră de sancționare a reclamantei nu satisface cerințele principiului proporționalității, atât timp cât migrarea datelor nu a eșuat în totalitate, ci nu a fost îndeplinită 100%, deși o parte semnificativă a acesteia a fost adusă la îndeplinire, chiar dacă a fost necesară prelungirea perioadei de implementare.

Prin urmare, s-a reținut în mod corect că CJ Teleorman, ca reprezentant al UAT reclamante, a acționat în limitele conferite de normele legale și de dispozițiile contractuale, iar soluția adoptată de recurenta-pârâtă nu este justificată, în raport de elementele cauzei.

Concluzionând, instanța de control judiciar apreciază că nu este fondat motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. și că instanța de fond a realizat o corectă aplicare și interpretare a dispozițiilor legale incidente cauzei.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de pârâta Autoritatea pentru Digitalizarea României împotriva sentinței nr. 1661 din 24 octombrie 2023 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului.

Respinge recursul formulat de pârâta Autoritatea pentru Digitalizarea României împotriva sentinței nr. 1661 din 24 octombrie 2023 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 9 aprilie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.