ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6864/2020

Ședința publică din data de 16 decembrie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 24.05.2018, reclamanta U.A.T. Județul Teleorman - prin Consiliul Județean Teleorman, a chemat în judecată Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale - Organismul intermediar pentru promovarea Societății Informaționale, în contradictoriu cu chemații în garanție, pentru ca prin hotărârea pe care instanța o va pronunța, să dispună:

I. suspendarea executării titlului de creanță reprezentat de Procesul - Verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/20.12.2017, până la data soluționării definitive și irevocabile a acțiunii în anulare formulate prin prezenta cerere;

II. anularea în tot a Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/20.12.2017 pentru motivele de nelegalitate și netemeinicie dezvoltate mai - jos, precum și anularea Deciziei nr. 991/01.03.2018 pronunțate de Comisia de soluționare a contestațiilor din cadrul MCSI - Organismul Intermediar pentru Promovarea Societății Informaționale în soluționare contestației formulate de reclamantă;

III. în subsidiar, solicită cenzurarea corecției aplicate, în sensul reducerii procentului stabilit, sub plafonul de 25%, proporțional cu gravitatea în concret a eventualei nereguli și în considerarea lipsei oricărui prejudiciu concret sau potențial, în condițiile atingerii tuturor obiectivelor stabilite prin Proiect;

IV. în conformitate cu dispozițiile art. 72 alin. (1) C. proc. civ., a solicitat introducerea în cauză, în calitate de chemați în garanție, a unităților administrativ - teritoriale partenere care nu au realizat migrarea datelor până la data prevăzută în Contractul de finanțare, pentru a fi obligați în solidar la plata debitului în cuantum de 201.978,62 RON stabilit cu titlu de corecție financiară.

Prin încheierile de ședință din 26 noiembrie 2018, 11 ianuarie 2019 și 18 ianuarie 2019 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2018 a respins cererea de suspendare a executării procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/20.12.2017, ca neîntemeiată și a suspendat judecarea cauzei privind pe reclamanta Uat Județul Teleorman prin Consiliul Județean Teleorman, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale- Organismul Intermediar Pentru Promovarea Societății Informaționale, până la soluționarea căii de atac exercitate împotriva încheierii de respingere ca inadmisibilă a cererii de chemare în garanție.

Împotriva încheierilor de ședință din 26 noiembrie 2018, 11 ianuarie 2019 și 18 ianuarie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2018 a recurs recurenta-reclamantă UAT Județul Teleorman prin Consiliul Județean Teleorman, invocând motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Pentru a pronunța soluția respingerii ca neîntemeiata a cererii de suspendare a executării procesului-verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/20.12.2017, instanța de fond a apreciat ca motivele de nelegalitate invocate de subscrisa "nu întrunesc exigentele prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, întrucât respectivele motive nu pot fi analizate în procedura specifica cererii de suspendare a executării, deoarece s-ar prejudeca fondul litigiulur, fara însă a analiza în vreun fel cele 3 motive de nelegalitate invocate prin cererea de suspendare.

Nemotivarea în drept a actului administrativ de impunere fiscala reprezintă un caz bine justificat; lipsa din cuprinsul procesului-verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/20.12.2017 a temeiului de drept al neregulilor constatate, precum si al sancțiunilor aplicate prin acesta se circumscrie întocmai motivelor de nelegalitate formala a actului administrativ, aspect ce poate fi decelat cu ușurință din cercetarea formala chiar a actului administrativ a cărui executare am solicitat fi suspendata pana la soluționarea fondului (în acest sens este si jurisprudența înaltei Curți de Casație si Justiție - dec. nr. 550/2009, nr. 3322/2009, nr. 3543/2009, nr. 4027/2009, nr. 4169/2009);

Este adevărat ca în cadrul procedurii suspendării executării nu se poate face o analiza aprofundata a conținutului raportului juridic dedus judecații, pentru a nu se prejudeca fondul cauzei, dar aceasta nu înseamnă ca împrejurările de fapt care ar putea crea o îndoiala serioasa în privința legalității actului administrativ se limitează la dimensiunea formala a acestuia. Aparenta de nelegalitate poate viza și aspecte de drept material daca motivele indicate sunt evidente și astfel nu implica examinarea fondului cauzei.

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că prin cererea formulată reclamantă UAT Județul Teleorman prin Consiliul Județean Teleorman a solicitat suspendarea executării titlului de creanță reprezentat de Procesul - Verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/20.12.2017.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. Conform art. 15 alin. (1) din aceeași lege, suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanța poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.

Instanța de fond a făcut analiza condițiilor cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, constatând în mod legal și temeinic, în speța de față, lipsa unor argumente aparent valabile referitoare la nelegalitatea actului administrativ contestat și nici existența unei pagube iminente.

Referitor la condițiile de fond prevăzute de art. 14, privind cazul bine justificat și paguba iminentă, Curtea reține că potrivit art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, prin caz bine justificat se înțelege - împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, iar potrivit art. 2 alin. (1) lit. ș), prin pagubă iminentă se înțelege-prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public. Cele două condiții de fond trebuiesc îndeplinite cumulativ.

Suspendarea executării actelor administrative este un instrument procedural eficient pus la dispoziția autorității emitente sau a instanței de judecată în vederea respectării principiului legalității, atât timp cât autoritatea publică sau judecătorul se află într-un proces de evaluare, din punct de vedere legal, a deciziei contestate, fiind echitabil ca aceasta din urmă să nu-și producă efectele asupra celor vizați.

Recomandarea nr. R(89) 8 adoptată de Comitetul de Miniștri din cadrul Consiliului Europei la 13.09.1989, referitoare la protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativă a apreciat că este de dorit să se asigure persoanelor o protecție jurisdicțională provizorie, fără a se recunoaște, totuși, eficacitatea necesară acțiunii administrative. De asemenea, a reținut că autoritățile administrative acționează în numeroase domenii și că activitățile lor sunt de natură a afecta drepturile, libertățile și interesele persoanelor. În plus, Recomandarea mai sus citată a arătat că executarea imediată și integrală a actelor administrative contestate sau susceptibile de a fi contestate poate cauza persoanelor, în anumite circumstanțe, un prejudiciu ireparabil, pe care echitatea îl impune să fie evitat, în măsura posibilului.

În situația în care un act administrativ este contestat înaintea unei autorități jurisdicționale, iar aceasta nu s-a pronunțat cu privire la legalitatea sa, reclamantul are posibilitatea de a cere aceleiași autorități jurisdicționale sau unei alte autorități jurisdicționale competente să decidă măsuri de protecție provizorie în legătură cu actul administrativ. Autoritatea jurisdicțională chemată să decidă măsuri de protecție provizorie trebuie să ia în apreciere ansamblul circumstanțelor și intereselor prezente. Asemenea măsuri pot fi acordate în special în situația în care executarea actului administrativ este de natură să producă pagube grave, dificil de reparat și în cazul în care există un argument juridic aparent valabil referitor la legalitatea actului administrativ."

Protecția provizorie a drepturilor și intereselor persoanelor private este reiterată și de Recomandarea nr. (2003)16 din 9 septembrie 2003 a Comitetului Miniștrilor către Statele membre cu privire la executarea deciziilor administrative și jurisdicționale în domeniul dreptului administrativ, astfel:

"Când legea nu prevede că introducerea unei contestații împotriva unei decizii determină suspendarea automată a punerii sale în aplicare, persoanele private trebuie să aibă posibilitatea de a cere unei autorități administrative sau jurisdicționale să suspende aplicarea deciziei contestate, pentru a asigura protecția drepturilor și intereselor lor."

Jurisprudența europeană a statuat cu valoare de principiu în sensul că suspendarea executării poate fi încuviințată, daca s-a stabilit și că: a. judecătorul efectuează o evaluare comparativă a intereselor părților ("balance of interests"), în sensul că în cadrul examinării cererii de suspendare a executării unei decizii este necesar și ca instanța de contencios sa analizeze în mod comparativ riscurile inerente fiecărei soluții posibile; b. acordarea suspendării este justificată la prima vedere în fapt și în drept (fumus boni iuris), în sensul că motivele și argumentele reclamantului din cadrul acțiunii în anulare par a fi de natură serioasă la o examinare "prima facie".

Prin urmare, în cadrul cererii de suspendare, instanța nu va efectua un control de legalitate asupra actului administrativ, această obligație revenindu-i instanței de fond, învestită cu soluționarea acțiunii în anulare, cu alte cuvinte, pentru a dispune suspendarea, instanța nu mai trebuie să își formeze convingerea că acțiunea principală va fi admisă, ci doar să ajungă la concluzia că argumentele reclamantului din acțiunea principală sunt suficient justificate.

Pornind de la aceste principii, în aprecierea existenței sau nu a condiției cazului temeinic justificat, Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă a susținut în motivarea cererii că, reclamanta a arătat că este îndeplinită condiția cazului bine Justificat.

Înalta Curte reține că argumentele ce privesc un control de legalitate de fond nu se pot analiza în cadrul unei proceduri sumare a suspendării, unde instanța trebuie să facă un control asupra unor motive aparente de legalitate, fiind necesare administrarea de probatorii, analiza îndeplinirii condițiilor de suspendare nu poate antama fondul pricinii într-o asemenea manieră în care să conducă la un examen de legalitate identic acțiunii în anulare.

Instanța de fond, a făcut un control sumar de legalitate, din punct de vedere al condiției privind cazul temeinic justificat, concluzionând că susținerile reclamantului sunt neîntemeiate, concluzie la care se putea ajunge doar la o analiză pe fond, și prin urmare nu pot fi avute în vedere nici în aparență, pentru a duce la suspendarea executării parțiale a actului administrativ.

Fără a antama fondul, Înalta Curte reține că legalitatea actului normativ poate fi verificată doar prin raportare la normele legale superioare în temeiul cărora a fost emis actul administrativ individual cu caracter normativ și prin raportare la prerogativele legale conferite de legiuitor emitentului cu privire la dreptul său de a emite norma incriminată.

Înalta Curte reține că recurenta-reclamantă nu relevă împrejurări de fapt sau de drept care să fie de natură a crea o îndoială serioasă în privința legalității procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanței bugetare nr. x/20.12.2017.

Astfel, în dovedirea cazului bine justificat, recurenta-reclamantă a înțeles să invoce motive de nelegalitate ce nu întrunesc exigențele prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, întrucât respectivele motive nu pot fi analizate în procedura specifică cererii de suspendare a executării, deoarece s-ar prejudeca fondul litigiului. Este evident că, pentru a putea aprecia asupra aspectelor de nelegalitate invocate de reclamantă în susținerea cererii de suspendare, este necesară antamarea fondului, aspect care nu este posibil în acest cadru procedural, caracterizat prin cercetarea sumară a aparenței dreptului, întrucât cazul bine justificat nu se referă la critici de nelegalitate a actului administrativ, ci la împrejurări legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

De altfel, recurenta-reclamantă nu a probat nici îndeplinirea condiției pagubei iminente, ci doar a afirmat generic că, în lipsa suspendării executării actului contestat, nu se pot demara noi proiecte de investiții de interes județean. Executarea actului administrativ, care se bucură de prezumția de legalitate, nu poate constitui prin ea însăși o pagubă.

Prin urmare, Înalta Curte constată că instanța de fond în mod corect a respins cererea de suspendare reținând că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce privește suspendarea judecării cauzei pe fond, Înalta Curte reține că, potrivit art. 74 alin. (2) C. proc. civ., raportat la art. 64 alin. (4) C. proc. civ., judecarea cererii principale se suspendă până la soluționarea căii de atac exercitate împotriva încheierii de respingere ca inadmisibilă a cererii de chemare în garanție.

Având în vedere faptul că în cauză a fost promovată cale de atac împotriva încheierii de ședință din data de 26.11.2018, prin care instanța de fond a respins ca inadmisibilă cererea de chemare în garanție a celor 12 unități administrativ - teritoriale, instanța de fond în mod corect a suspendat judecarea fondului cauzei până la soluționarea căii de atac exercitate împotriva încheierii de respingere ca inadmisibilă a cererii de chemare în garanție.

Constatând că sentința recurată este legală și temeinică și că nu există motive care să atragă casarea sau modificarea acesteia, în conformitate cu prevederile art. 496 teza a II - a C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă UAT Județul Teleorman prin Consiliul Județean Teleorman împotriva încheierilor de ședință din 26 noiembrie 2018, 11 ianuarie 2019 și 18 ianuarie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2018, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 decembrie 2020.