ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4418/2020

Ședința publică din data de 17 septembrie 2020

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2017, pe rolul Curții de Apel Galați, secția pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, reclamanta UAT Vrancea a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Comunicațiilor și pentru Societatea Informațională anularea Procesului-verbal de constatarea a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/30.03.2017, prin care s-a dispus aplicarea unei corecții financiare în cuantum de 386.205,75 în sarcina reclamantei și obligarea pârâtului la restituirea sumei achitate în baza acestui proces-verbal.

Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei pârâtul Ministerul Comunicațiilor și pentru Societatea Informațională a invocat excepția inadmisibilității contestației.

1.2. Hotărârea primei instanțe

Prin sentința nr. 75 din 16 mai 2018, Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal a respins excepția inadmisibilității contestației formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Vrancea în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Comunicațiilor și pentru Societatea Informațională, a admis contestația în parte, a dispus anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/30.03.2017, emis de către Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale, a respins ca nefondat capătul de cerere privind restituirea sumei de 386.205,75 RON.

1.3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Județul Vrancea întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., solicitând casarea în parte a hotărârii recurate, cu privire la decizia de respingere a capătului 2 din cererea de chemare în judecată nr. 13.114/05.09.2017 și, în rejudecare, admiterea acestuia așa cum a fost formulat; obligarea Ministerului Comunicațiilor și Societății Informaționale la restituirea sumei de 386.205,75 RON, reprezentând contravaloarea corecției financiare aplicată în mod nelegal de către acest pârât și achitată integral de UAT Județul Vrancea.

Împotriva aceleași sentințe a declarat recurs și pârâtul Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând casarea sentinței recurate și, în principal respingerea ca inadmisibilă a acțiunii formulate de UAT Vrancea și, în subsidiar, ca neîntemeiată.

În motivarea opțiunii sale procesuale recurenta-reclamantă a susținut următoarele:

Instanța de fond nu trebuia să respingă capătul doi de cererea de chemare în judecată nr. 13.114/5.09.2017, în condițiile în care a dispus anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/30.03.2017, întrucât această soluție conduce la încălcarea dispozițiilor legale din C. civ. privitoare la îmbogățirea fără justă cauză.

La adoptarea deciziei de respingere a capătului doi din cererea de chemare în judecată nr. 3114/5.09.2017, instanța de fond nu a făcut aplicarea dispozițiilor legale referitoare la rolul său activ.

În opinia recurentei, la adoptarea deciziei de respingere a capătului 2 din cererea de chemare în judecată, instanța de fond nu a făcut aplicarea dispozițiilor legale referitoare la situațiile de fapt care nu sunt contestate de părțile litigante.

În motivarea opțiunii sale procesuale recurentul-pârât a susținut că, este inadmisibilă o cerere în anulare a unui Proces-Verbal/Notă de constatare nereguli dacă reclamantul nu solicită anularea Deciziei prin care a fost soluționată contestația sa împotriva procesului-verbal/Nota de constatare.

Pe fondul cauzei, Curtea de Apel Galați, anulând Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare a ignorat întreaga situație de fapt și de drept care a impus emiterea acestuia.

Instanța de fond în sumara motivare, a constatat că nerealizarea activității de migrare și integrare a diverselor structuri de date existente, nu se datorează culpei reclamantei.

Judecătorul fondului a atribuit în mod greșit responsabilitatea implementării proiectului nu beneficiarului, semnatar al contractului de finanțare, ci UAT-urilor partenere, care nu sunt parte în contract.

În concluzie, solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în principal respingerea ca inadmisibilă a acțiunii formulate de UAT Vrancea, și, în subsidiar, ca neîntemeiată.

II. Considerentele și soluțiile instanței de recurs

2.1. Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenți, a cadrului normativ aplicabil și a probatoriului administrat în cauză, Înalta Curte apreciază că recursul pârâtului este fondat, urmând a fi admis, casată sentința recurată și respinsă acțiunea ca inadmisibilă, recursul reclamantei urmând a fi respins ca nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

2.2.1. Criticile pârâtului referitoare la soluția de respingere a excepției de inadmisibilitate a cererii de anulare a Procesului-verbal de constatarea a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/30.03.2017 sunt fondate.

În cauza de față, prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/30.03.2017 privind proiectul "Implementare de soluții informatice integrate - Registrul Agricol la nivelul Județului Vrancea, zona Nord-Vest", cod SMIS 48377, emis de către Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale - OIPSI, prin care s-a stabilit aplicarea de corecții financiare în cuantum de 386.205,75 RON.

Prin Sentința recurată, Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal a respins excepția inadmisibilității contestației formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Vrancea în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Comunicațiilor și pentru Societatea Informațională, a admis contestația în parte, a dispus anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/30.03.2017, emis de către Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale, a respins ca nefondat capătul de cerere privind restituirea sumei de 386.205,75 RON.

În cauza de față, prima instanță a interpretat, în mod eronat, normele legale incidente în materie.

Potrivit dispozițiilor art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, numai deciziile pronunțate în soluționarea contestațiilor pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ.

O.U.G. nr. 66/2011 reglementează, în procedura de constatare a neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene, o modalitate specifică de întocmire a actelor de control și de atacare a acestora, anterior sesizării instanței de judecată.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 46 - 51 din actul normativ menționat, împotriva titlului de creanță se poate formula contestație administrativă în termen de maximum 30 de zile de la comunicare, urmând ca decizia pronunțată în soluționarea contestației să fie atacată de către contestator la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în conformitate cu prevederile Legii nr. 554/2004.

Prin urmare, în temeiul art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, poate forma obiectul acțiunii în contencios administrativ, numai decizia pronunțată în soluționarea contestației formulate împotriva titlului de creanță, iar nu, în mod direct, acest administrativ fiscal.

Instanța de control judiciar reține că procedura administrativă și termenul prevăzut pentru soluționarea contestației derogă de la prevederile Legii nr. 554/2004, O.U.G. nr. 66/2011 având caracterul de lege specială în raport cu acest act normativ, situație în care, dispozițiile ordonanței de urgență sunt aplicabile cu prioritate.

Procedura administrativă prealabilă învestirii instanței de contencios administrativ nu încalcă dreptul de acces liber la justiție, deoarece instituie un mijloc de remediere a eventualei nelegalități a titlului de creanță atacat, prin reexaminarea lui de către autoritatea publică emitentă, care în cazul admiterii contestației, decide anularea acestuia, fapt ce permite contestatorului să-și ocrotească dreptul sau interesul legitim pe cale administrativă, evitând sesizarea instanței de judecată.

Instanța de control judiciar consideră că obligativitatea parcurgerii procedurii administrative prealabile reglementată de O.U.G. nr. 66/2011 implică obligativitatea contestării deciziei prin care se finalizează această procedură, în situația în care soluția este defavorabilă persoanei care a contestat titlul de creanță, soluție care este de altfel consacrată expressis verbis în art. 51 alin. (2) al Ordonanței, potrivit căruia obiectul acțiunii în instanță este decizia pronunțată în soluționarea contestației.

În ipoteza în care aceasta nu a fost emisă, contestatorut are la dispoziție o eventuală acțiune în obligația de a face pentru a forța emitentul titlului de creanță să emită decizia de soluționare a contestației.

În speța de față, Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale a emis Decizia nr. 5465/19.10.2017, privind soluționarea contestației formulate de Unitatea Administrativ Teritorială Județul Vrancea împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/30.03.2017, decizie comunicată contestatorului.

La primul termen de judecată din data de 12.12.2017, reclamantul avea posibilitatea de a-și modifica acțiunea, în sensul de a solicita instanței anularea Deciziei nr. 5465/19.10.2017.

Prezenta cerere de chemare în judecată vizează anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/30.03.2017.

Prin urmare este inadmisibilă o cerere în anulare a unui Proces-verbal/Notă de constatare nereguli, dacă reclamantul nu solicită anularea Deciziei prin care a fost soluționată contestația sa împotriva Procesului-verbal/Notei de constatare.

2.2.3. Temeiul legal al soluției instanței de recurs

Pentru toate considerentele expuse de fapt și de drept expuse, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496, Înalta Curte va admite recursul formulat de Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale împotriva sentinței nr. 75 din 16 mai 2018 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, va casa sentința recurată și, rejudecând, va respinge acțiunea ca inadmisibilă. În ceea ce privește recursul formulat de Unitatea Administrativ Teritorială Județul Vrancea împotriva aceleiași Sentințe, Înalta Curte îl va respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Unitatea Administrativ Teritorială Județul Vrancea împotriva sentinței nr. 75 din 16 mai 2018 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Admite recursul formulat de Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale împotriva sentinței nr. 75 din 16 mai 2018 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și, rejudecând, respinge acțiunea ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 septembrie 2020.