ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5814/2020

Ședința publică din data de 05 noiembrie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 25 iulie 2017, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agentia de Plati si Interventie pentru Agricultura ("APIA Central"), a solicitat:

- anularea Notei de compensare nr. x/24.03.2017, comunicată la data de 10 mai 2017;

- obligarea APIA Central la plata sumelor de bani indicate în Decizia nr. x/24.03.2017, sume compensate în mod vădit nelegal cu sume înscrise în procesul-verbal de constatare nereguli și stabilire creante nr. x/19.01.2017, respectiv procesul-verbal de constatare nereguli și stabilire creante nr. x/19.01.2017, precum și la dobanda legală, de la data compensării și până la data plății efective;

- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 375 din 05 februarie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele:

- a admis acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură,

- a anulat Nota de compensare nr. 494.359/24.03.2017,

- a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumelor de bani indicate în Decizia nr. x/24.03.2017, precum și la dobânda legală, de la data compensării și până la data plății efective,

- a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 12.570 RON, cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței civile nr. 375 din 05 februarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

În motivarea recursului, pârâta a susținut că prima instanță în mod greșit a admis cererea de chemare în judecată, având în vedere că emiterea Notei de compensare s-a realizat cu respectarea prevederilor legale incidente, respective art. 5b din Regulament (CE) nr. 885/2006, art. 28 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 908/06.08.2014, art. 33

2*)

din O.U.G. nr. 74/2009, art. 3 alin. (3) din OMADR nr. 66/2011, art. 38 lit. b), art. 39 și art. 42 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011, precum și art. 17 alin. (1) din H.G. nr. 875/2011.

4.1. Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 30 mai 2018, intimata-reclamantă A. S.R.L. a solicitat respingerea recursului, menținerea ca legală și temeinică a sentinței recurate și obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția lipsei de interes în susținerea recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, pentru următoarele considerentele:

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d), coroborat cu art. 33 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi inițiat și întreținut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat, dispoziții aplicabile și în cazul căilor de atac.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmărește cel ce învestește o instanță de judecată cu o cerere (acțiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării unei cauze, atât în faza procesuală a fondului, cât și în căile de atac.

În speță, prin Nota privind compensarea debitelor nr. x/24.03.2017, emisă de Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (dosarul instanței de fond), s-a dispus compensarea din oficiu a creanțelor stabilite prin Procesele-verbale de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/19.01.2017 și y/19.01.2017, emise de Agentia de Plati si Interventie pentru Agricultura - Centrul Judetean Teleorman, cu drepturile de plată stabilite reclamantei prin Decizia de plată nr. x/24.03.2017, emisă de Agentia de Plati si Interventie pentru Agricultura - Centrul Judetean Teleorman.

Întrucât cauza de față are drept obiect anularea Notei de compensare nr. x/24.03.2017, care a fost emisă în baza Proceselor-verbale de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/19.01.2017 și y/19.01.2017, în stabilirea interesului procesual al susținerii recursului se au în vedere și modificările survenite ulterior pronunțării hotărârii atacate, respectiv dacă mai produc efecte actele administrative în baza cărora s-a dispus compensarea.

Înalta Curte reține că, potrivit înscrisurilor de la dosar, prin sentința civilă nr. 421 din 08 august 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2017 al Tribunalului Teleorman, secția conflicte de muncă asigurări sociale și contencios administrativ fiscal, rămasă definitivă prin decizia nr. 1893 din 29 martie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost anulat Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/19.01.2017, iar prin sentința civilă nr. 197 din 25 aprilie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2017 al Tribunalului Teleorman, secția conflicte de muncă asigurări sociale și contencios administrativ fiscal, rămasă definitivă prin decizia nr. 6471 din 22 noiembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost anulat Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/19.01.2017.

În raport de această împrejurare, Înalta Curte reține că, în prezent, nu mai subzistă interesul procesual al susținerii recursului, având în vedere că, ulterior pronunțării sentinței recurate, au fost anulate procesele-verbale de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare în baza cărora a fost emisă, de către pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, Nota de compensare nr. x/24.03.2017, a cărui anulare se solicită în cauză. Prin urmare, interesul de a acționa al pârâtei nu mai este actual, potrivit art. 33 din C. proc. civ., astfel că nu este îndeplinită condiția de exercitare a căii de atac referitoare la justificarea unui interes, în sensul art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.

Pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepția lipsei de interes în susținerea recursului și va respinge recursul declarat de pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură împotriva sentinței civile nr. 375 din 05 februarie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca fiind lipsit de interes.

În baza art. 453 C. proc. civ., va obliga recurenta-pârâtă la plata către intimata-reclamantă a sumei de 6.910 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, respectiv onorariu de avocat, astfel cum reiese din factura de la fila x și ordinul de la dosarul cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția lipsei de interes în susținerea recursului invocată din oficiu.

Respinge recursul declarat de pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură împotriva sentinței civile nr. 375 din 05 februarie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca fiind lipsit de interes.

Obligă recurenta-pârâtă să plătească intimatei-reclamante A. S.R.L. cheltuieli de judecată în cuantum de 6.910 RON.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 05 noiembrie 2020.