ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1967/2025

Ședința publică din data de 3 aprilie 2025

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2021 la data de 27.04.2021 reclamantul A. solicită în contradictoriu cu pârâta Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești, obligarea acesteia la a-i răspunde petiției înregistrate, obligarea la plata despăgubirilor și a unei amenzi - în condițiile art. 24 din Legea 554/2004.

Prin sentința nr. 388 din 20 mai 2024 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal s-a admis excepția autorității de lucru judecat.

S-a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești, dat fiind autoritatea de lucru judecat derivând din dosarul nr. x/2021.

Împotriva sentinței civile nr. 388 din 20 mai 2024 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs recurentul-reclamant A., fără ca acesta să indice explicit care sunt motivele de nelegalitate a hotărârii recurate.

Intimata-pârâtă Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești a depus întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului.

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

În primul rând, referitor la necesitatea aplicării dispozițiilor art. 411 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte observă că prin cererea înaintată prin email la data de 02.03.2025 recurentul A. a solicitat judecata cauzei în lipsă, astfel că nu sunt incidente normele procedurale anterior menționate.

În continuare, procedând la soluționarea excepției nulității recursului, Înalta Curte reține că potrivit art. 487 alin. (1) C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, iar conform art. 489 alin. (1) din același act normativ, recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (3), care statuează că motivele de casare de ordine publică pot fi invocate și din oficiu de instanța de recurs, care însă este obligată să le pună în dezbaterea părților.

Prin cererea de recurs recurentul nu a indicat explicit care sunt motivele de nelegalitate a hotărârii recurate, analiza legalității actului de procedură fiind astfel imposibil de realizat. Exprimarea nemulțumirii față de soluția pronunțată, fără indicarea unor motive concrete de nelegalitate care să poată fi analizate fie și prin prisma dispozițiilor art. 489 alin. (3) C. proc. civ., nu poate echivala cu motivarea recursului.

Așa cum s-a reținut în mod constant în practica judiciară, motivarea recursului nu se poate realiza prin trimitere la apărările de la fond deoarece, fiind întocmite anterior pronunțării hotărârii atacate, ele reprezintă poziția părții față de drepturile și obligațiile în discuție, iar nu critici aduse unei hotărâri care nu fusese încă pronunțată.

Mai mult, pentru a conduce la casarea hotărârii, recursul nu se poate limita la o simplă indicare de formă a textelor legale și la prezentarea circumstanțelor factuale ale cauzei, ci condiția legală a dezvoltării motivelor implică determinarea greșelilor anume imputate, o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor și raționamentelor pe care se bazează.

În cauza de față, recursul declarat este formal, în condițiile în care recurentul nu aduce nicio critică față de considerentele sentinței recurate si nici nu critică sub nicio formă aprecierea instanței de fond cu privire la aplicarea și interpretarea normelor de drept avute în vedere la soluționarea cauzei.

În concluzie, având în vedere lipsa criticilor privind interpretarea si aplicarea greșită a norme de drept material sau procesual, se impune admiterea excepției nulității cererii de recurs si pe cale de consecință, anularea ca nemotivat a recursului declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 388 din 20 mai 2024 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității recursului.

Anulează ca nemotivat recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 388 din 20 mai 2024 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, astăzi, 3 aprilie 2025.