ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1925/2023

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată la data de 14.04.2021 pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2021, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești din România, a obligarea pârâtei la a-i răspunde petițiilor înregistrate.

Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 384 din 23 iunie 2021, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a respins excepția de prematuritate a cererii, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești din România și a obligat pârâta să răspundă contestației formulate de reclamant, înregistrată sub nr. x/09.02.2021, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a sentinței, respingând în rest acțiunea ca neîntemeiată. Totodată, instanța de fond a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 50 RON, cheltuieli de judecată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile indicate în punctul I.2 anterior, a declarat recurs pârâta Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești ("U.N.E.J."), prin care, invocând incidența motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat casarea sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea acțiunii formulate de reclamant, ca netemeinică și nelegală. Din sinteza aspectelor învederate în memoriul de recurs, rezultă că recurenta a criticat maniera în care prima instanță a interpretat și aplicat prevederile art. 48 din Legea nr. 188/2000, referitoarele la atribuțiile U.N.E.J. în cadrul procedurii răspunderii executorilor judecătorești, coroborate cu art. 28 și art. 60-62 din același act normativ. Recurenta a argumentat în sensul că și-a îndeplinit atribuțiile prevăzute de lege, regulament și statut, în ceea ce privește răspunsul dat către reclamant, în sensul redirecționării petiției către Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, U.N.E.J. neavând nici o atribuție în vederea soluționării plângerilor formulate de petent. Făcând trimitere la prevederile art. 28 din Legea nr. 188/2000 și la art. 35 lit. (e) din Statutului executorilor judecătorești, recurenta a arătat că nu este de competența UNEJ formularea unui răspuns la contestația reclamantului înregistrată la U.N.E.J. sub nr. x/09.02.2021, Colegiul director al Camerei Executorilor Judecătorești Timișoara ("C.E.J. Timișoara") fiind cel ce soluționează sesizările formulate împotriva executorilor judecătorești și propune, după caz, luarea măsurilor legale și statutare. A mai menționat recurenta că, între U.N.E.J. și C.E.J. Timișoara, nu există raporturi de subordonare, astfel încât, dacă există o contestație împotriva soluției date de Colegiul director cu ocazia soluționării petiției, U.N.E.J. nu are competența să o rezolve, motiv pentru care a fost retrimisă la Colegiul Director, acesta fiind emitentul adresei cu nr. x/09.02.2021. În opinia recurentei, raționamentul primei instanțe are la bază o confuzie creată cu privire la structurile U.N.E.J. și cele ale Camerei în planul procedurii de soluționare a unei acțiuni disciplinare, ce este reglementată de art. 60-76 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 188/2000. Urmare unei descrieri a etapelor procedurii declanșate de formularea unei plângeri împotriva unui executor judecătoresc, recurenta a învederat că doar hotărârea pronunțată în procedura disciplinară poate fi contestată la Comisia Superioară de Disciplină a U.N.E.J. și doar de către părțile din această procedură, între care nu se numără și intimatul - reclamant.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei, intimatul-reclamant A. a invocat, în principal, excepția inadmisibilității recursului, apreciind că prevederile art. 488 și art. 493 C. proc. civ. nu ar fi incidente litigiului pendinte, întrucât Legea 554/2004 și Legea nr. 212/2018 au caracter special, derogatoriu de la prevederile generale ale C. proc. civ. În subsidiar, în măsura în care s-ar trece peste aspectul inadmisibilității recursului, intimatul a invocat excepția nulității recursului din două perspective. Printr-un prim set de apărări intimatul a susținut că recurenta nu ar fi îndeplinit obligația de plată a taxei de timbru stabilită de instanță în sarcina sa, iar printr-un alt set de argumente, intimatul a evocat, în esență, incidența nulității recursului și pentru nemotivare, afirmând că această sancțiune ar fi generată de o pretinsă neîndeplinire, de către recurentă, a obligației de a-și motiva recursul prin prezentarea unor argumente încadrabile în cazurile de casare limitativ prevăzute de lege. Pe fondul cauzei, intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind corectă soluția primei instanțe. Prin reiterarea, în esență, a aspectelor invocate în fața Curții de Apel Timișoara, intimatul a arătat că s-a adresat U.N.EJ. cu mai multe petiții prin care a semnalizat nereguli în activitatea desfășurată de domnul executor judecătoresc B. și de domnul executor judecătoresc C. din cadrul Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, însă nu a primit un răspuns din partea recurentei - pârâte, care, de altfel, nu ar fi luat măsurile necesare pentru verificare, control și sancționarea executorilor judecătorești apreciați de intimat ca făcându-se vinovați de abateri disciplinare. De asemenea, intimatul a solicitat amendarea recurentei cu valoarea maximă a amenzii actualizată cu rata inflației și despăgubiri pentru acoperirea prejudiciului moral despre care intimatul a afirmat că ar fi generat de amânarea soluționării cererilor sale adresate recurentei.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 C. proc. civ., iar prin rezoluția din data de 5 ianuarie 2022 s-a fixat termen de judecată la data de 5 aprilie 2023, în ședință publică, cu citarea părților. II. Soluția instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâta Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești este fondat, pentru următoarele considerente: Cu titlu prealabil, Înalta Curte apreciază că se impun câteva precizări menite a evidenția limitele verificărilor pe care instanța de control judiciar este chemată să le realizeze, în raport de aspectele din cuprinsul sentinței atacate ce fac obiectul căii de atac a recursului exercitat în cauză. Din această perspectivă se reține că, deși intimatul - reclamant învederează, prin întâmpinare, faptul că ar fi formulat mai multe petiții adresate recurentei - pârâte Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești ("U.N.E.J."), la care aceasta nu ar fi răspuns, prin sentința pronunțată, în motivarea soluției de respingere a excepției prematurității, prima instanță a reținut că, în esență, că obiectul cauzei pendinte este reprezentat de acțiune împotriva actului administrativ asimilat, constând în lipsa unui răspuns al recurentei - pârâte la adresa înregistrată la U.N.E.J. cu nr. x/09.02.2021, prin care reclamantul a făcut o "contestație" la răspunsul C.E.J. Timișoara. Modul în care prima instanță a tranșat atât chestiunea obiectului cauzei, dar și excepția prematurității nu a făcut obiectul niciunei căi de atac exercitate de vreuna dintre părțile litigiului pendinte, astfel încât aceste dezlegări au intrat în puterea lucrului judecat. De asemenea, Înalta Curte observă că, prin sentința atacată, instanța de fond s-a pronunțat și asupra chestiunii despăgubirilor reprezentând daunele morale solicitate de reclamantul A., respingându-le, însă, nici împotriva acestei soluții reclamantul nu a formulat recurs. Cum instanța de control judiciar este ținută de limitele învestirii sale prin calea de atac exercitată în cauză, iar reclamantul nu a formulat cale de atac împotriva sentinței primei instanțe, Înalta Curte nu poate da eficiență susținerilor intimatului - reclamant ce vizează alte cereri decât adresa înregistrată la U.N.E.J. cu nr. x/09.02.2021 sau argumentelor acestuia ce privesc daunele morale (cu atât mai mult cu cât astfel de chestiuni nu au natura juridică necesară spre a justifica o invocare a lor din oficiu drept motive de casare de ordine publică). În raport de astfel de repere, răspunzând criticilor aduse de recurenta-pârâta U.N.E.J. sentinței civile nr. 384 din 23 iunie 2021 a Curții de Apel Timișoara, ce au fost subsumate de aceasta cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte le găsește fondate, dată fiind eronatul mod în care instanța de fond a interpretat și aplicat prevederile art. 48 din Legea nr. 188/2000, coroborat cu art. 76 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 188/2000. În esență, ceea ce instanța este ținută să analizeze este dacă, în cauza de față, recurenta - reclamantă Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești avea obligația legală de a răspunde înscrisului intitulat de intimatul - reclamant drept "contestație" la răspunsul Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Timișoara ("C.E.J. Timișoara"). Din această perspectivă, o primă chestiune apreciată eronat de către prima instanță este cea a naturii juridice a adresei formulate de reclamantul A., ce a fost înregistrată la U.N.E.J. cu nr. x/09.02.2021. În virtutea prevederilor art. 106 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 188/2000, Colegiul director al Camerei executorilor judecătorești verifică sesizările părților împotriva executorilor judecătorești în termen de cel mult 20 de zile de la sesizare și ia măsuri de îndreptare sau, după caz, exercită acțiunea disciplinară, înștiințând și Consiliul Uniunii. În măsura în care este exercitată acțiunea disciplinară, urmare cercetării disciplinare și a parcurgerii procedurii acțiunii disciplinare (conform art. 70-73 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 188/2000), Consiliului de disciplină emite o hotărâre prin care, dacă se constată că executorul judecătoresc a săvârșit abaterea, completul dispune aplicarea uneia dintre sancțiunile prevăzute la art. 46 din lege, iar în cazul în care executorul nu a fost găsit vinovat, completul dispune închiderea dosarului. Doar această hotărâre a Consiliului de disciplină poate fi atacată cu contestația prevăzută de art. 48 alin. (5) din Legea nr. 188/2000 și art. 76 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 188/2000. Totodată, se reține că această contestație poate fi formulată doar de părțile procedurii disciplinare, în care calitatea de subiect activ este deținută exclusiv de Ministerul justiției sau de Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătorești (conform art. 48 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 și art. 60 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 188/2000), iar calitatea de subiect pasiv aparține executorului judecătoresc. În cauza pendinte petiția formulată de reclamant, înregistrată de U.N.E.J. sub nr. x/01.02.2021, completată la data de 02.02.2021, a fost înaintată de U.N.E.J. către Colegiul director al C.E.J. Timișoara spre competentă soluționare (conform adresei nr. x/03.02.2021 - dosarul instanței de fond). Despre demersul de înaintare a petiției nr. 226/01.02.2021 către CEJ Timișoara, recurentul a fost încunoștințat la data de 03.02.2021 . C.E.J. Timișoara a verificat sesizarea depusă de A. și, prin adresa nr. x/08.02.2021, referitoare la executorul judecătoresc C. și adresa nr. x/22.03.2021, referitoare la executorul judecătoresc B., a comunicat intimatului - reclamant că, urmare verificării măsurilor dispuse și actelor încheiate de executorii judecătorești, nu s-au identificat nerespectări ale normelor legale imperative de executare silită, astfel că sesizarea nu poate fi reținută ca întemeiată. Pe cale de consecință, față de cei doi executori judecătorești vizați de sesizarea intimatului - reclamant nu a fost declanșată procedura disciplinară, neexistând o hotărâre emisă într-o astfel de procedură care să poată fi atacată cu contestația reglementată de art. 48 alin. (5) din Legea nr. 188/2000 (text normativ invocat de prima instanță) și art. 76 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 188/2000. De altfel, și dacă s-ar fi declanșat acțiunea disciplinară, împotriva soluției date de Consiliului de disciplină al C.E.J. Timișoara, reclamantului A. nu îi era deschisă calea contestației antereferite, câtă vreme acesta nu avea calitatea de parte într-o astfel de procedură. În acest context se reține că adresa nr. x/09.02.2021 nu are natura juridică a contestației reglementate de art. 48 alin. (5) din Legea nr. 188/2000, ci doar pe cea a unei petiții, prima instanță identificând eronat sus indicatele prevederi normative drept sursă a unei obligații a U.N.E.J. de a răspunde aspectelor sesizate prin această petiție. În raport de natura juridică de petiție a adresei nr. x/09.02.2021, incidente materiei soluționării acesteia sunt prevederile art. 28 alin. (1) din Legea nr. 188/2000, ce dispun că aparține Colegiul director al Camerei executorilor judecătorești atribuția de a rezolva plângerile părților împotriva executorilor judecătorești și executorilor judecătorești stagiari. De asemenea, din examinarea petiție nr. 294/09.02.2021, Înalta Curte observă că aspectele evocate sunt similare celor exhibate prin petiția intimatului - reclamant înregistrată sub nr. x/01.02.2021, fiind semnalate aceleași pretinse nereguli în activitatea desfășurată de domnul executor judecătoresc B. și de domnul executor judecătoresc C.. După cum s-a arătat mai sus, despre înaintarea petiției nr. 226/01.02.2021 spre competentă soluționare către Colegiul director al C.E.J. Timișoara, U.N.E.J. a informat intimatul - reclamant prin adresa nr. x/03.02.2021. Conform art. 10 alin. (2) din O.G. nr. 27/2002: "Dacă după trimiterea răspunsului se primește o nouă petiție de la același petiționar ori de la o autoritate sau instituție publică greșit sesizată, cu același conținut, aceasta se clasează, la numărul inițial făcându-se mențiune despre faptul că s-a răspuns". Astfel de prevederi sunt aplicabile și ipotezei deduse judecății în cauza pendinte, neputându-se reține că incumba U.N.E.J. o a doua obligație de informare a petentului asupra faptului că nu deținea competența legală de a soluționa petițiile reclamantului, câtă vreme U.N.E.J. și-a îndeplinit, prin adresa nr. x/03.02.2021, obligația de informare în acest sens a petentului, iar adresa nr. x/09.02.2021 reprezintă, în esență, în raportul dintre reclamant și U.N.E.J., o reiterate a aspectelor sesizate prin prima petiție (nr. 226/01.02.2021). În concluzie, nu se poate reține existență unei obligații a U.N.E.J. de a răspunde petiției nr. 294/09.02.2021 formulate de reclamant, motiv pentru care, nefiind incidente prevederile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, soluția primei instanțe a fost dată cu aplicarea și interpretarea eronată a textelor normative expuse în paragrafele anterioare. Față de o astfel de soluție nu se poate reține o exercitare abuzivă de către recurenta-pârâta Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești a drepturilor sale procesuale, motiv pentru care nu se impune amendarea acesteia, astfel cum a solicitat intimatul - reclamant A.. În raport de considerentele expuse, reținând incidența motivului de recurs reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâta Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești, va casa sentința civilă nr. 384 din 23 iunie 2021 și, rejudecând, va respinge acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești din România, ca neîntemeiată.