ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3431/2023

Ședința publică din data de 22 iunie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, obligarea acesteia să își exercite obligația legală de a-i răspunde la sesizarea trimisă în data de 28.11.2021, formulată împotriva doamnelor judecător de la Curtea de Apel Timișoara care au judecat cauza Dosarului nr. x/2020

Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 265 din 19 mai 2022, a respins acțiunea formulată de reclamant ca neîntemeiată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul A. invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac recurentul-reclamant a reluat situația de fapt și a susținut că în cauză au fost nerespectate normele de procedură și dreptul la un proces echitabil prin nesocotirea probelor administrate, încălcându-se și art. 22 din C. proc. civ., fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

Potrivit recurentului, prima instanță a reținut în mod fals că pârâta a respectat prevederile legale menționate, pentru că nu i-a comunicat niciodată vreun răspuns la aspectele sesizate ce se regăsesc în sesizarea din 28.11.2021, așa încât cele reținute de judecătorul fondului nu sunt adevărate.

Or, prin refuzul primei instanțe de a constata cele menționate se dovedește încălcarea normelor de procedură prin nesocotirea aflării adevărului.

Recurentul a mai arătat că prima instanță a considerat relevante prevederile O.G. nr. 27/2002, Legii nr. 554/2004 și Legii nr. 317/2004 - prevalându-se de dispozițiile art. 45

1

din această lege cu privire la o rezoluție de clasare ca răspuns comunicat petiționarului însă nu i s-a comunicat acel răspuns, pârâta comunicându-i un referat de arhivare care nu poate fi contestat, așa încât este incident și motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6, din C. proc. civ., aspectul arătat fiind străin de obiectul cauzei.

Astfel, prima instanță nu a analizat dacă pârâta i-a comunicat vreodată vreun răspuns la aspectele sesizate.

În opinia recurentului, este incident în cauză și motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. pentru că s-a folosit greșit de art. 45

1

din Legea nr. 317/2004, pentru că răspunsul pârâtei, respectiv comunicarea unui referat de arhivare în care se spune că aspectele semnalate în sesizarea din 28.11.2021 au mai făcut obiectul verificării, nu este conform cu alin. (3) și (4) din art. 45 din lege, astfel s-a aplicat greșit norma de drept substanțial prin interpretare greșită că s-a comunicat un răspuns conform articolului menționat.

Prin întâmpinare, intimata-pârâtă Inspecția Judiciară a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate, fiind legală și temeinică.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată prin întâmpinare, Înalta Curte constată că este întemeiată.

Instanța de control judiciar constată că recursul nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., potrivit cărora, " (1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate prevăzute în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 din același cod.

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din același cod.

Nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute la pct. 1-8 ale art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Textul de lege se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalității invocate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță și prin precizarea eventualelor greșeli săvârșite de instanță în legătură cu aceste dispoziții legale, în lipsa acestor mențiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

În cauză, se constată că susținerile recurentului-reclamant nu se pot încadra în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., aceasta nedezvoltând critici propriu-zise față de hotărârea atacată, ci doar și-a exprimat nemulțumirea în raport cu soluția primei instanțe, fără a formula critici concrete în raport cu aspectele reținute de judecătorul fondului, în realitate nefiind de acord cu raționamentul instanței.

Recurentul-reclamant nu circumstanțiază în niciun mod criticile sale din perspectiva motivelor de casare invocate, ci, în esență, se rezumă la invocarea unor critici și aprecieri generale legate de necomunicarea răspunsului la aspectele sesizate ce se regăsesc în sesizarea din 28.11.2021, ci doar un referat de arhivare, că prima instanță s-a prevalat în mod greșit de art. 45

1

din Legea nr. 317/2004, aspect străin de obiectul cauzei, și a reținut neadevărat că pârâta a respectat prevederile legale, în opinia sa fiind nesocotite probele administrate și încălcate normele de procedură și de drept material.

Aceste critici ar fi presupus indicarea în concret în ce mod prima instanță a nesocotit normele de procedură aplicabile și prevederile art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ. și identificarea explicită a normei sau normelor de drept material aplicabile cauzei și, totodată, demonstrarea modului în care măsurile adoptate de prima instanță încalcă sau reprezintă o greșită aplicare a acestor norme de drept material, critici care însă nu se regăsesc în conținutul cererii de recurs.

Or, prima instanță a explicat raționamentul care a fundamentat soluția adoptată, în sensul că nu poate fi reținut refuzul nejustificat al pârâtei de comunicare a răspunsului la sesizarea formulată.

Înalta Cure reamintește că recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, neputând conduce la o nouă judecată în fond, ci asigură numai un control de legalitate asupra hotărârii judecătorești atacate, așadar, instanța de recurs este competentă a verifica exclusiv încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material sau procesual.

Or, simpla expunere a unor succesiuni de fapte și afirmații, nestructurate din punct de vedere juridic, nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiția motivării recursului, în condițiile în care criticile formulate nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege, prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 sau 8 din C. proc. civ. fiind indicate în mod formal drept temei al căii de atac.

Prin urmare, susținerile recurentului-reclamant nu reprezintă critici împotriva sentinței recurate și ca atare nu pot fi apreciate drept motive de nelegalitate pe care să se întemeieze calea de atac, în sensul exigențelor prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nulitatea recursului, ținând seama, totodată, de prevederile art. 499 teza a doua din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului formulat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 265 din 19 mai 2022 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 22 iunie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.