ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3509/2021

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 06.09.2019 sub nr. x/2019, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, a solicitat: 1. Suspendarea executării Hotărârii nr. 680 a secției pentru procurori, emisă la data de 23 iulie 2019, prin care s-a dispus prezentarea reclamantei în vederea efectuării unei expertize de specialitate în temeiul art. 64 alin. (1) din Legea nr. 303/2004;

Suspendarea tuturor actelor administrative subsecvente emise în vederea punerii în executare a Hotărârii nr. 680 din 23 iulie 2019. 2. Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 253 din 25.09.2019, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a respins cererea de suspendare formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 253 din 25.09.2019, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a declarat, la data de 04.11.2019, recurs reclamanta A., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate cu reținere spre rejudecare, iar în rejudecare admiterea cererii. În susținerea recursului au fost invocate prevederile art. 488 alin. (1), pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinarea înregistrată în dosarul instanței de recurs la data de 23.12.2019, intimatul-pârât Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Încheierea de suspendare a judecății Prin încheierea de ședință din 17.06.2020, Înalta Curte a dispus suspendarea judecării recursul declarat de reclamanta A., în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând că niciuna dintre părți, deși legal citate, nu s-a înfățișat la strigarea pricinii și nici nu a solicitat în scris judecarea cauzei în lipsă.

Aspecte procedurale La data de 27.05.2021 intimatul-pârât Consiliul Superior al Magistraturii a formulat note de ședință prin care, în raport de mențiunea din citația emisă la data de 08.03.2021, referitoare la acordarea unui termen în vederea discutării perimării, a apreciat incidente prevederile art. 416 alin. (1) C. proc. civ. și a solicitat constatarea perimării recursului. II. Soluția instanței de recurs Examinând excepția de perimare, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 416 alin. (1) și (2) C. proc. civ.: "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță." Totodată, potrivit dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.: "(1) Judecătorul va suspenda judecata: 2. Când niciuna dintre părți, legal citate, nu se înfățișează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă." Înalta Curte constată că, la termenul de judecată din data de 17.06.2020, a fost dispusă suspendarea judecării recursului, având în vedere lipsa părților, legal citate, la strigarea pricinii, precum și nedepunerea la dosar a unei cereri scrise de judecare în lipsă. Încheierea de ședință din data de 17.06.2020 reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, de la această dată începând să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., termen care s-a împlinit la data de 17.12.2020. Înalta Curte reține și faptul că în cauză nu a fost formulată de către părți, înăuntrul termenului de perimare, nicio cerere de redeschidere a procesului, potrivit art. 415 pct. 1 C. proc. civ., nu s-a mai îndeplinit niciun act de procedură și nu subzistă vreunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de către instanța de judecată. În consecință, față de lipsa de diligență a părților, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, Înalta Curte constată intervenită sancțiunea perimării recursului, potrivit dispozițiilor art. 420 și art. 421 alin. (2) din C. proc. civ. PENTRU ACESTE MOTIVE,