ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3458/2022

Ședința publică din data de 14 iunie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată inițial la Judecătoria Arad la data de 15.07.2020, sub nr. de dosar x/2020, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtei Inspecția Judiciară la a-și exercita obligația legală de a-i răspunde la sesizarea/plângerea formulată împotriva Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad și înaintată la Inspecția Judiciară.

Prin sentința civilă nr. 3296/22.09.2020, Judecătoria Arad a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, pe rolul căreia cauza a fost re-înregistrată la data de 16.11.2020 sub același număr.

Prin sentința civilă nr. 361/07.12.2020, pronunțată în dosarul x/2020, Curtea de Apel Timișoara - contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința civilă nr. 216/2021/25.02.2021, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale, a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Timișoara.

Prin decizia civilă nr. 3823/18.06.2021, pronunțată în dosar nr. x/2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal a stabilit competența soluționării cauzei privind pe reclamantul A. și pe pârâta Inspecția Judiciară în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința civilă nr. 518 din 4 octombrie 2021 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal s-a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, acțiune având ca obiect obligarea pârâtei Inspecția Judiciară la a-și exercita obligația legală de a-i răspunde la sesizarea din 10/11.05.2020, înregistrată la Inspecția Judiciară sub nr. x/11.05.2020.

Împotriva sentinței menționate la pct. 2 a formulat recurs reclamantul A. solicitând casarea acesteia și rejudecarea litigiului de fond prin care să se rețină strict aspectele sesizate de reclamant în sesizarea către Inspecția Judiciară în data de 11 mai 2020, la care reclamantul nu a primit răspuns conform art. 45 din Legea 317/2004, art. 8 din O.G. nr. 27/2002 și art. 51 alin. (4) din Constituția României.

A susținut recurentul - reclamant, în urma expunerii pe larg a soluției pronunțate de Inalta Curte în regulatorul de competență, că a formulat cerere de recuzare a domnului judecător B., însă motivele invocate nu au fost avute în vedere la respingerea cererii.

Judecătorul fondului, cu rea-credință a reținut că aspectele invocate de reclamant în sesizarea din 11 mai 2020 au mai fost analizate de IJ prin rezoluția nr. 19-3901/23 august 2019, prin care s-a dispus clasarea sesizării, deși se observă din conținutul acesteia că aspectele sesizate sunt total diferite de aspectele sesizate în plângerea din data de 11 mai 2020.

Judecătorul fondului a reținut că nu constituie aspect nou omisiunea Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad de a se pronunța asupra acuzației de abuz de încredere, iar Inspecția Judiciară nu a cercetat sesizarea sa fiind depășit termenul de răspuns prevăzut de art. 45 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 și art. 3 din Ordonanța nr. 27 din 30 ianuarie 2002.

Intimata- pârâtă Inspecția Judiciară a solicitat prin întâmpinare constatarea nulității recursului, apreciind că motivele invocate nu se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

In subsidiar, s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., excepția nulității recursului în condițiile art. 499 C. proc. civ.

In prealabil se impune a se menționa că prin decizia civilă nr. 3823/18.06.2021, pronunțată în dosar nr. x/2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal a stabilit competența soluționării cauzei privind pe reclamantul A. și pe pârâta Inspecția Judiciară în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, stabilind că obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie refuzul nejustificat al Inspecției Judiciare de a răspunde sesizării formulate de petentul A. din 11.05.2020.

Instanța de control judiciar constată că recursul nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., recursul urmărește să supună instanței competente examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Cererea de recurs trebuie să cuprindă arătarea motivelor de casare și dezvoltarea lor. Condiția legală a încadrării motivelor de recurs în cazurile de casare prevăzute la art. 488 din C. proc. civ., precum și a dezvoltării motivelor, implică determinarea greșelilor anume imputate, o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, arătarea probelor pe care se bazează.

Textul legal se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalității invocate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță și prin precizarea eventualelor greșeli săvârșite de instanță în legătură cu aceste dispoziții legale, în lipsa acestor mențiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

Aceasta înseamnă că nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute limitativ de art. 488 pct. 1-8 din C. proc. civ.

Potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din C. proc. civ.

În practica judiciară s-a decis că simpla nemulțumire a unei părți sau a părților în litigiu față de hotărârea pronunțată nu este suficientă pentru casarea acesteia, ci partea recurentă are obligația să-și întemeieze recursul pe cel puțin unul dintre motivele prevăzute limitativ de lege.

Or, observă Înalta Curte că partea, prin cererea de recurs și concluziile scrise, reiterează aprecierile asupra modalității prin care atât Parchetul în dosarul nr. x/2018 cât și Inspecția Judiciară au soluționat plângerile, iar nu asupra soluției la care s-a oprit judecătorul fondului in aprecierea neîntrunirii condițiilor unui refuz nejustificat potrivit art. 18 din Legea nr. 554/2004, raportat la art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanța de recurs fiind învestită cu analiza conformității hotărârii recurate în raport cu dispozițiile legale incidente, prin prisma cazurilor de casare limitativ stabilite de C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, reținând că recursul promovat nu cuprinde vreo critică compatibilă cu materia recursului, având în vedere și faptul că, în speță, nu este prezent nici un motiv de recurs de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 489 din C. proc. civ., va constata nulitatea acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul formulat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 518 din 4 octombrie 2021 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 14 iunie 2022.