ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2267/2022
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2267/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)
Ședința publică din data de 13 aprilie 2022
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 26 aprilie 2021, pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești a sesizat refuzul soluționării de către pârâtă a cererilor pe care i le-a adresat, solicitând obligarea acesteia la soluționare și plata cheltuielilor de judecată.
Încheierea de suspendare a judecății cauzei
Prin încheierea din 29 septembrie 2021, instanța de fond a dispus suspendarea judecării cauzei, în temeiul art. 242 alin. (1) C. proc. civ., având în vedere că reclamantul nu s-a conformat dispozițiilor instanței.
Încheierea de respingere a cererii de repunere pe rol a cauzei
Prin încheierea din 24 noiembrie 2021, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a respins cererea de repunere pe rol formulată de reclamantul A., a menținut măsura suspendării cauzei și a aplicat reclamantului amenda judiciară în sumă de 900 d elei, conform art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ.
Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva încheierii de ședință din 24 noiembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A., solicitând admiterea recursului, casarea încheierii atacate și trimiterea cauzei pentru reluarea judecății.
Apărările formulate în cauză
Intimata-pârâtă Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
II. Soluția instanței de recurs
Analizând, în raport de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) și art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., republicat:
"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:
d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".(...)
(3) Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) - e),(...), sunt prevăzute sub sancțiunea nulității."
Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, prevede că:
"Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."
Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat:
"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3).", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat:
"Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."
Examinând recursul declarat în cauză prin raportare la aceste dispoziții legale, Înalta Curte constată că cererea de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care reclamantul își întemeiază cererea. Astfel, reclamantul se rezumă la a arăta că solicită casarea încheierii recurate, în temeiul Legii nr. 554/2004 și a Legii nr. 212/2018, că solicită proba cu înscrisuri și, totodată, obligarea intimatei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată, fără a prezenta vreo critică referitoare la hotărârea ce face obiect al recursului.
Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:
"Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze recursul în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.. Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanța de recurs fiind învestită cu analiza conformității hotărârii recurate în raport de dispozițiile legale incidente, astfel încât este necesar ca titularul recursului să indice critici concrete de nelegalitate, iar aceste critici să se subsumeze unuia dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.
În speță, reclamantul nu s-a conformat exigențelor cerute de lege și nu a formulat niciun fel de critici cu privire la încheierea recurată, motiv pentru care Înalta Curte va aplica sancțiunea nulității recursului, în conformitate cu dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va anula, ca nemotivat, recursul declarat de reclamantul A..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează, ca nemotivat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii de ședință din 24 noiembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2021.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 aprilie 2022.