ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5636/2022

Ședința publică din data de 23 noiembrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare in judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara

, secția contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2021, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești, a solicitat obligarea acesteia din urmă să răspundă la petițiile formulate.

Prin încheierea ședință din 29.09.2021 s-a dispus în temeiul art. 242 alin. (1) C. proc. civ. suspendarea judecării, având în vedere că reclamantul nu s-a conformat dispozițiilor instanței stabilite prin încheierea din 23.06.2021 referitor la solicitarea scrisă a reclamantului de "retragere din judecată" adresată președintelui de complet, în sensul să facă dovada existenței unui dosar penal înregistrat la Parchetul ICCJ- SIIJ vizând președintele de complet și stadiul de soluționare al acestuia - necesar pentru a aprecia dacă se impune formularea unei cereri de abținere astfel cum solicită reclamantul, pe acest considerent.

Prin încheierea de ședință din data de 23.02.2022, s-a dispus conexarea la prezenta cauză a dosarului nr. x/2021, în temeiul art. 138 C. proc. civ., la dosarul nr. x/2021, având în vedere identitate de obiect, părți și cauză prezentă in cele două dosare.

Reclamantul a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, în opinia acestuia instanța a interpretat în mod greșit prevederile art. 42 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

La termenul de judecată din 25 februarie 2022, instanța a pus în discuție cererea de repunere pe rol a cauzei.

Prin încheierea din 25 februarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, în dosar nr. x/2021, a fost respinsă cererea de repunere pe rol și menținută măsura privind suspendarea judecării cauzei.

Împotriva încheierii din 25 februarie 2022 a formulat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate și netemenicie.

Prin motivele de recurs aceasta arată că și-a îndeplinit obligațiile puse de instanță în sarcina sa.

În drept au fost invocate prevederile art. 414 alin. (2) C. proc. civ.

I. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul A. este nefondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte constată că argumentele critice expuse de recurentă pot fi circumscrise motivului de nelegalitate reglementat de punctul 5 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Potrivit art. 242 alin. (1) C. proc. civ., când constată că desfășurarea normală a procesului este împiedicată din vina reclamantului, prin neîndeplinirea obligațiilor stabilite în cursul judecății, potrivit legii, judecătorul poate suspenda judecata, arătând în încheiere care anume obligații nu au fost respectate, iar potrivit alin. (2) judecata va fi reluată la cererea părții dacă obligațiile la care se referă alin. (1) au fost îndeplinite și, potrivit legii, aceasta poate continua.

În speță, din actele dosarului rezultă că, prin încheierea din 23.06.2021, instanța a pus în vedere referitor la solicitarea scrisă a reclamantului de "retragere din judecată" adresată președintelui de complet, să facă dovada existenței unui dosar penal înregistrat la Parchetul ICCJ- SIIJ vizând președintele de complet și stadiul de soluționare al acestuia - necesar pentru a aprecia dacă se impune formularea unei cereri de abținere astfel cum solicită reclamantul, pe acest considerent.

La termenul de judecată din 29.09.2021, s-a dispus în temeiul art. 242 alin. (1) C. proc. civ., suspendarea judecării, având în vedere că reclamantul nu s-a conformat dispozițiilor instanței stabilite prin încheierea menționată anterior.

Așadar, Curtea de Apel Timișoara a reținut dosarul în pronunțare asupra pronunțării raportat la atitudinea procesuală a părții, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (1) C. proc. civ. și, constatând că reclanantul nu a depus dovada existenței unui dosar penal înregistrat la Parchetul ICCJ- SIIJ vizând președintele de complet și stadiul de soluționare al acestuia, a dispus suspendarea judecării până la îndeplinirea obligațiilor stabilite prin încheierea din 23 iunie 2021.

Reclamantul a formulat cerere de repunere pe rol, învederând că a achitat taxa aferentă cererii de repune pe rol.

Nu poate fi primită critica recurentului ce vizează măsura de respingere a cererii de repunere pe rol, in contextul in care se reține că cererea reclamantului, deși purta denumirea de cerere de repunere pe rol, nu avea aptitudinea de a produce efectul specific unui astfel de act procedural, și anume reluarea cursului judecății, câtă vreme acesta nu a făcut dovada satisfacerii exigențelor art. 242 alin. (2) C. proc. civ., anume îndeplinirea obligațiilor stabilite în sarcina sa.

Cererea de repunere pe rol formulată de reclamant putea conduce la reluarea cursului judecății numai în ipoteza în care acesta făcea dovada îndeplinirii obligațiilor stabilite în sarcina sa în ședința publică din 23 iunie 2021, deoarece numai într-o asemenea împrejurare se putea pune capăt situației care a determinat suspendarea judecății cauzei.

Totodată, se reține că în considerentele încheierii atacate constatându-se că nu a încetat cauza suspendării judecății, față de împrejurarea că reclamantul nici prin cererea de repunere pe rol formulată, și nici cu ocazia susținerii cererii de la acest termen de judecată (25 februarie 2022) reclamantul nu a făcut dovada conformării dispozițiilor instanței, acesta formulând doar critici cu privire la măsura suspendării care însă pot forma obiectul doar a căii de atac pe care de altfel a și exercitat-o împotriva încheierii de suspendare.

Prin raportare la aceste aspecte și luând în considerare prevederile art. 242 alin. (2) C. proc. civ., se constată că în mod judicios instanța de fond a respins, ca neîntemeiată, cererea de repunere pe rol a cauzei formulată de reclamant, care nu a îndeplinit obligațiile stabile în sarcina sa, pentru a fi posibilă reluarea judecății.

Față de considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva încheierii din 25 februarie 2022 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, în dosar nr. x/2021, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 noiembrie 2022.