ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5090/2022
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5090/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)
Ședința publică din data de 2 noiembrie 2022
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Obiectul cererii deduse judecății
Prin încheierea din data de 24 noiembrie 2021, pronunțată în dosarul nr. x, Curtea de Apel Timișoara, în baza art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ., a aplicat reclamantului A. o amendă judiciară în cuantum de 900 RON.
Prin cererea înregistrată pe rolul aceleiași instanțe, la data de 02.12.2021, sub dosar nr. x/2021, reclamantul A. a formulat cerere de reexaminare împotriva sancțiunii amenzii, aplicată prin încheierea mai sus menționată, solicitând anularea respectivei amenzi judiciare, precum și restituirea sumei reprezentând taxă judiciară de timbru, aferente soluționării cererii de reexaminare și cererii de repunere în termen, conform prevederilor art. 45 alin. (1) lit. j) din O.U.G. nr. 80/2013.
Soluția Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal
Prin încheierea civilă nr. 5, pronunțată în ședința camerei de consiliu din data de 18 ianuarie 2022 în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Timișoara a respins atât cererea de reexaminare a amenzii judiciare, ca neîntemeiată, cât și cererea de restituire a taxei judiciare de timbru.
Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva încheierii civile menționate la pct. I.2, reclamantul A. a formulat recurs.
Apărările formulate în cauză
Legal citată, intimata-pârâtă Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești nu a formulat întâmpinare în cauză.
II. Soluția instanței de recurs
Examinând cu prioritate, în condițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că recursul declarant de reclamantul A. este inadmisibil, calea de atac urmând a fi respinsă, ca atare, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.
Argumente de fapt și de drept relevante
Conform prevederilor art. 191 alin. (1) din C. proc. civ., împotriva încheierii prevăzute la art. 190, cel obligat la amendă sau despăgubire va putea face numai cerere de reexaminare, solicitând, motivat, să se revină asupra amenzii ori despăgubirii sau să se dispună reducerea acesteia, iar potrivit alin. (4), încheierea prin care se soluționează cererea de reexaminare este definitivă.
Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, iar potrivit art. 129 din Constituția României, împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii.
Din cuprinsul textelor de lege menționate anterior rezultă că părțile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătorești pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.
Raportat la datele speței de față, Înalta Curte observă că încheierea prin care se soluționează cererea de reexaminare a amenzii este definitivă, potrivit dispozițiilor art. 191 alin. (4) din C. proc. civ.
Potrivit art. 634 alin. (1) din C. proc. civ., sunt hotărâri definitive "hotărârile care nu sunt supuse apelului și nici recursului".
Astfel, în conformitate cu textul legal sus citat, rezultă că încheierea pronunțată nu poate fi atacată nici cu apel și nici cu recurs.
În cazul în care se dispune aplicarea unei amenzi, legiuitorul a prevăzut doar o singură cale de atac, și anume cererea de reexaminare ce urmează a fi soluționată de un alt complet al aceleași instanțe (alin. (3) al art. 191 C. proc. civ.). Împotriva modalității de soluționare a cererii de reexaminare nu există deschisă calea formulării unui recurs sau a oricărei căi de atac, indiferent de denumirea dată de parte.
În concluzie, instanța de control judiciar constată că recurentul nu are deschisă calea de atac exercitată împotriva încheierii atacate, pe de o parte pentru că aceasta a fost îndreptată împotriva unei încheieri definitive, hotărâre care nu face parte din categoria celor supuse recursului, iar, pe de altă parte, deoarece calea de atac formulată de recurent nu este prevăzută de textul de lege special, respectiv art. 191 alin. (4) din C. proc. civ.
Temeiul legal al soluției adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 457 alin. (1) și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii de ședință nr. 5 din 18 ianuarie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 noiembrie 2022.