Decizia nr. 436/2023 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva încheierii nr. 7/2020 a Curții de Apel Timișoara

Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara – secția contencios administrativ și fiscal, sub numărul x/2017/a1, recurentul – reclamant A. a solicitat reexaminarea taxei de timbru în cuantum de 100 de RON, stabilită prin încheierea din dosarul aceleiași instanțe nr. x/2017.

Hotărârea primei instanțe Prin încheierea nr. 7 din 13 februarie 2020 a Curții de Apel Timișoara – secția contencios administrativ și fiscal s-a admis excepția tardivității și s-a respins ca tardivă cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva încheierii menționate la pct. 2 a formulat recurs recurentul A. in temeiul art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ. Recursul nu a fost motivat.

Încheierea de suspendare a judecății Prin încheierea de ședință din data de 26 ianuarie 2021, Înalta Curte a dispus, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., suspendarea recursului formulat de recurentul A. împotriva încheierii nr. 7 din 13 februarie 2020 a Curții de Apel Timișoara – secția contencios administrativ și fiscal.

Alte aspecte procesuale relevante în cauză Prin rezoluția completului din data de 5.12.2022, potrivit dispozițiilor art. 84 pct. 29 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea CSM nr. 1375/17.12.2015, s-a dispus fixarea termenului de judecată în data de 31 ianuarie 2022 în vederea discutării excepției perimării.

Soluția instanței de recurs Examinând cu prioritate excepția de perimare, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 416 alin. (1) și (2) din C. proc. civ.: "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță." Totodată, potrivit dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.: "(1) Judecătorul va suspenda judecata: 2. Când niciuna dintre părți, legal citate, nu se înfățișează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă". Înalta Curte constată că, la termenul de judecată din data de 26 ianuarie 2021, a fost dispusă suspendarea judecării recursului, având în vedere lipsa părților, legal citate, la strigarea pricinii, precum și nedepunerea la dosar a unei cereri scrise de judecare în lipsă. Încheierea de ședință din data de 26 ianuarie 2021 reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, de la această dată începând să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte reține și faptul că, în cauză, nu a fost formulată de către părți, înăuntrul termenului de perimare, nicio cerere de redeschidere a procesului, potrivit art. 415 pct. 2 C. proc. civ., republicat, nu s-a mai îndeplinit niciun act de procedură și nu subzistă niciunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de către instanța de judecată. De asemenea, nu este incident niciun motiv de suspendare a cursului perimării, din cele prevăzute de art. 418 C. proc. civ., republicat. În consecință, față de lipsa de diligență a părților, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, Înalta Curte constată intervenită sancțiunea perimării recursului, potrivit dispozițiilor art. 420 și art. 421 alin. (2) din C. proc. civ.