ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1830/2024

Ședința publică din data de 28 martie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați sub nr. x/2015, reclamanta S.C. A. S.R.L., în insolvență, a formulat în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F. - Direcția Generală Regională a Fiannțelor Publice Galați, contestație împotriva deciziei nr. 532/27.05.2015, prin care a fost respinsă contestația formulată împotriva RIF nr. x/2015 și împotriva Deciziei de impunere nr. x/2015 întocmite de A.J.F.P. Galați, solicitând anularea acestor acte administrative și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

În primul ciclu procesual, prin sentința nr. 87/12.04.2017, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal a admis în parte acțiunea și a anulat în parte decizia nr. 532/27.05.2015 a D.G.R.F.P. Galați, decizia de impunere nr. x/26.03.2015 și RIF nr. x/26.03.2015, în sensul că le-a menținut pentru suma de 806.068 RON, impozit pe profit suplimentar, cu majorările și penalitățile de întârziere aferente și suma de 984.654 RON T.V.A., cu majorările și penalitățile de întârziere aferente.

Potrivit Deciziei nr. 4561/9.10.2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal a admis recursul declarat de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați, a casat sentința curții de apel și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță, cauza fiind reînregistrată pe rolul Curții de Apel Galați sub nr. x/2015*.

În rejudecare, prin sentința nr. 12 din 5 februarie 2020, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal a hotărât următoarele:

- a admis în parte contestația formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în insolvență, reprezentată legal prin administrator judiciar CI B., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați;

- a respins ca inadmisibil capătul de cerere privind anularea RIF nr. 737 F-GL 116/26.03.2015;

- a anulat în parte Decizia de impunere nr. x/26.03.2015 și Decizia nr. 531/27.05.2015 a D.G.R.F.P. Galați de soluționare a contestației prealabile respectiv numai în privința sumei de 909.190 RON, reprezentând impozit pe profit suplimentar precum și majorările și penalităților de întârziere aferente.

- a respins ca nefondate celelalte pretenții ale reclamantei.

Ulterior, recursul declarat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Galați în nume propriu și pentru Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați împotriva sentinței nr. 12 din 5 februarie 2020 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 2425 din data de 4 mai 2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

La data de 3.06.2022 a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați cererea pârâtei Administrația Județeană a Finanțelor Publice Galați, întemeiată pe dispozițiile art. 442 C. proc. civ., de îndreptare a erorii materiale strecurate în considerentele și dispozitivul sentinței nr. 12/5.02.2020, în sensul menționării sumei de 909.637 RON ca fiind profit impozabil suplimentar si nu impozit pe profit, dar și a sumei de 145.540 RON ce reprezintă impozitul pe profit suplimentar de la care este exonerată reclamanta, cu anularea parțială a deciziilor contestate, corespunzător acestor sume.

Prin încheierea din 3 noiembrie 2022 Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal a respins cererea de îndreptare eroare materială formulată de petenta Administrația Județeană a Finanțelor Publice - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați.

Împotriva încheierii a declarat recurs recurenta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Galați, în nume propriu și în numele și pentru Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați, criticând-o pentru nelegalitate și, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii, rejudecarea cererii și îndreptarea erorilor materiale strecurate în sentința instanței de fond.

În motivarea recursului s-a arătat că prin cererea adresată Curții de Apel Galați a fost semnalată existența unor erori materiale care vizau sumele anulate prin sentința nr. 12 din 5 februarie 2020. Astfel, s-a solicitat menționarea în cuprinsul considerentelor, dar și al dispozitivului hotărârii, a sumei de 909.637 RON ca fiind profit impozabil suplimentar și nu impozit pe profit, iar suma de 145.540 RON reprezintă impozitul pe profit suplimentar de la care este exonerată reclamanta, cu anularea parțială a deciziilor contestate, corespunzător acestor sume.

Solicitarea a fost argumentată prin faptul că instanța de fond a inclus în enumerarea de la pag. 12 par. 7 și sume reprezentând profit impozabil (baza la care se aplică impozitul), dar și impozit pe profit (procentul aplicat bazei impozabile) și le-a adunat, deși cele două noțiuni sunt distincte, rezultatul neputând reprezenta impozitul pe profit de la care este exonerată reclamanta. Expertiza fiscală pe care instanța de fond a avut-o în vedere atunci când a soluționat cauza, a reținut că profitul impozabil suplimentar stabilit fără temei legal de către organul fiscal este de 909.637 RON (cu detalierea pe ani a sumelor: 179.420 RON - 2009, 309.278 RON - 2010, 321.778 RON -2011, 7.971 RON - 2012, 91.190 RON -2013, preluate ca atare și de către instanță), iar impozitul pe profit suplimentar stabilit fără temei legal este de 145.540 RON.

Totodată, s-a învederat și faptul că în cuprinsul raportului de inspecție fiscală nr. x/26.03.2015 și al deciziei de impunere contestate în cauză, organul fiscal nici nu a stabilit sume atât de mari ca cele menționate de instanță, ca fiind impozit pe profit suplimentar pentru perioada 2009-2013, astfel încât la punerea în executare a hotărârii judecătorești nu vor putea fi scăzute sumele dispuse de instanță. Astfel, instanța a menționat impozit pe profit aferent anului 2009 suma de 179.420 RON, iar în raportul de inspecție fiscală pentru acest an impozitul pe profit este de 73.432 RON. La fel se prezinta situația și pentru anii 2010-2013: - 2010 - impozit pe profit menționat de instanță - 309.278 RON; impozit pe profit stabilit de organul fiscal prin R.I.F. - 308.241 RON; 2011 - impozit pe profit menționat de instanță - 321.778 RON; impozit pe profit stabilit de organul fiscal prin R.I.F. - 103.212 RON; 2012 - impozit pe profit menționat de instanță - 7.971 RON; impozit pe profit stabilit de organul fiscal prin R.I.F. - 382.386 RON; 2013 - impozit pe profit stabilit de instanță - 91.190 RON; impozit pe profit stabilit de organul fiscal prin R.I.F. - 82.884 RON.

Asadar, impozitul pe profit suplimentar este de 145.540 RON, iar profitul impozabil suplimentar este de 909.637 RON. Instanța a confundat însă noțiunile și sumele arătate în expertiza, stabilind că suma de 909.637 RON este impozit pe profit.

În opinia recurentei, aceste erori se circumscriu noțiunii de eroare materială, pe care instanța putea și trebuia să o sesizeze și să o îndrepte chiar și din oficiu, potrivit dispozitiilor art. 442 C. proc. civ., fiind evidentă eroare materială realizată prin anularea unei sume de 909.190 RON reprezentând impozit pe profit suplimentar dintr-o decizie de impunere prin care organul fiscal a stabilit în sarcina societății un impozit pe profit suplimentar mai mic decât ceea ce a anulat instanța, iar expertiza fiscală întocmită în cauză (pe care instanța și-a bazat hotărârea) a stabilit că impozitul pe profit suplimentar stabilit fără temei legal este de 145.540 RON. A mai arătat recurenta și faptul că aceste aspecte nu trebuiau, în mod obligatoriu, să fie analizate în calea de atac a recursului, deoarece acestea vizează erori materiale și nu chestiuni de fond.

Deși a fost legal citată, intimata A. S.R.L., prin lichidator judiciar provizoriu B. nu a depus întâmpinare și nu a formulat apărări în cauză.

Examinând încheierea atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 442 C. proc. civ. "(1) Erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul, precum și orice alte erori materiale cuprinse în hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu ori la cerere."

Sintagma eroare materială este folosită de legiuitor pentru a exprima acele erori care s-au strecurat în hotărâre cu prilejul redactării, care însă nu afectează legalitatea acesteia. Procedura reglementată de art. 442 C. proc. civ. vizează îndreptarea unor greșeli de ordin formal, procedural, care nu sunt de natură să afecteze în vreun fel soluția pronunțată în cauză. Prin urmare, pentru a putea fi reținută o eroare materială în sensul prefigurat de legiuitor, admiterea unei cereri de îndreptare a acestei erori nu trebuie să conducă la modificarea substanțială a dispozitivului hotărârii judecătorești, întrucât prin intermediul acestei proceduri nu pot fi remediate erori de judecată.

Pe calea procedurii reglementate de textul de lege menționat anterior pot fi îndreptate doar erori sau omisiuni cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul, precum și orice alte erori materiale din hotărâri ori încheieri, neputând fi corectate greșeli de fond, deoarece acestea vor putea fi remediate numai prin intermediul căilor de atac prevăzute de lege

Din examinarea cererii de îndreptare a erorii materiale, dar și a cererii de recurs, Înalta Curte reține că aspectele învederate de recurentă exced noțiunii de eroare materială, așa cum este ea prevăzută de textul legal invocat, iar verificarea acestora nu se limitează la refacerea calcului unor sume despre care se pretinde că au fost copiate eronat din concluziile raportului de expertiză, fiind pusă în discuție chiar calificarea dată de instanță aestor sume.

De asemenea, susținerile recurentei reliefează o posibilă contradicție între considerentele și dispozitivul sentinței nr. 12/5.02.2020, împrejurare care, în mod evident, nu putea fi invocată și valorificată decât cu ocazia exercitării căii de atac.

Nu în ultimul, observă instanța de recurs și faptul că nu se poate vorbi despre o eroare materială în sensul art. 442 alin. (1) C. proc. civ., având în vedere obiectul învestirii curții de apel și faptul că suma indicată prin cererea de chemare în judecată are un cuantum mai mare decât cea în privința căreia s-a dispus anularea deciziei de impunere, neprezentând relevanță din această perspectivă nici susținerile recurentei referitoare la imposibilitatea punerii în executare a dispozitivului hotărârii, care a rămas definitivă prin respingerea recursului declarat de aceeași pârâtă.

Pentru considerentele expuse, constatând că încheierea recurată nu este afectată de nelegalitate și nu poate fi reformată prin prisma cazului de casare invocat, în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Administrația Județeană a Finanțelor Publice Galați, în nume propriu și în numele și pentru Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați, împotriva încheierii din 3 noiembrie 2022 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 28 martie 2024.