ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 167/2025

Ședința publică din data de 21 ianuarie 2025

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 28.03.2023 pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2023 și sub nr. x/2022, reclamantul CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU STUDIEREA ARHIVELOR SECURITĂȚII a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A., admiterea acțiunii si constatarea existentei calității de colaborator al Securității în ceea ce o privește pe dna. A..

Prin sentința civilă nr. 1703/2023 din 30 octombrie 2023, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 1703/2023 din 30 octombrie 2023 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâtul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Prima critică vizează interpretarea și aplicarea greșită de către instanța de fond a dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, cu modificările și completările ulterioare. Recurenta arată că pentru constatarea calității de colaborator al Securității este suficientă decelarea unei singure informații care să întrunească elementele prevăzute de norma de drept substanțial.

Nota informativă olografă din 11.10.1986, semnată cu numele conspirativ "B.", denunță comentarii negative la adresa conducerii de partid și de stat, nemulțumiri privind nivelul de trai și ascultarea postului de radio "Vocea Americii".

Aceste informații se circumscriu noțiunii de "atitudini potrivnice regimului comunist", întrucât regimul totalitar considera asemenea manifestări ca fiind contrare ideologiei oficiale și le sancționa prin măsuri represive.

Prin urmare, instanța de fond a greșit atunci când a apreciat că denunțarea unor stări de spirit negative nu intră în sfera atitudinilor potrivnice regimului comunist.

A doua critică privește îndeplinirea condiției vizării îngrădirii drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, prevăzută de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008. Recurenta susține că informațiile furnizate de intimata-pârâtă au vizat dreptul la viață privată și libertatea de exprimare, întrucât denunțarea unor persoane determinabile dintr-o comunitate restrânsă, precum cea a satului Bătrânești, putea declanșa măsuri de verificare și urmărire din partea Securității.

Nu este necesară producerea efectivă a consecințelor, ci doar existența virtualității îngrădirii drepturilor.

Astfel, chiar dacă persoanele nu au fost identificate nominal, indicarea locului și a contextului era suficientă pentru ca organele represive să inițieze investigații, ceea ce presupunea o imixtiune în viața privată.

A treia critică se referă la excluderea aplicării situației de exonerare prevăzute de art. 2 lit. b) teza a II-a din O.U.G. nr. 24/2008.

Recurentul arată că informațiile furnizate nu au fost date în cadrul unei anchete sau proces, nu au vizat cauza pentru care intimata ar fi fost cercetată sau judecată și nu au fost determinate de motive politice în sensul excepției legale.

Dimpotrivă, acestea au fost transmise în baza unui angajament de colaborare, în cadrul unei relații conspirative cu Securitatea.

În drept, sunt invocate dispozițiile art. 2 lit. b), art. 3 lit. g), art. 5 alin. (1) și art. 11 din O.U.G. nr. 24/2008, precum și art. 483 și următoarele, art. 488 alin. (1) pct. 8, art. 223 și art. 411 din C. proc. civ.

Prin întâmpinarea formulată, intimata - reclamantă A. a susținut că instanța de fond a respins corect acțiunea CNSAS, întrucât informațiile furnizate nu întrunesc cumulativ condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Semnarea unui angajament și atribuirea unui nume conspirativ nu sunt suficiente pentru constatarea calității de colaborator, în lipsa unor informații concrete, apte să denunțe activități sau atitudini potrivnice regimului comunist și să vizeze îngrădirea drepturilor fundamentale.

Nota informativă invocată este generală, fără identificarea persoanelor sau a conținutului exact al discuțiilor, iar intenția de a produce consecințe negative nu poate fi reținută.

În consecință, nu sunt îndeplinite condițiile legale, motiv pentru care se solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică.

Examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

Prin sentința recurată, Curtea de Apel a respins ca neîntemeiată cererea recurentului - reclamant Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității de constatare a calității de colaborator al Securității în ceea ce o privește pe intimata - pârâtă A..

În continuarea analizei, Înalta Curte urmează să examineze punctual criticile formulate de recurent, raportat la dispozițiile legale incidente și la considerentele sentinței recurate.

În lipsa unor elemente clare și determinate, nu se poate concluziona că aceste informații denunțau atitudini potrivnice regimului totalitar.

Pentru constatarea calității de colaborator este necesar ca informațiile să fi vizat, în mod conștient, îngrădirea unor drepturi fundamentale.

Or, nota informativă nu identifică persoane determinate, ci menționează expres că "nu mai rețin persoana ce a discutat aceste probleme".

În aceste condiții, nu se poate reține intenția de a prejudicia drepturile unor persoane determinate, iar elementul subiectiv al vizării îngrădirii drepturilor nu este întrunit.

În speță, nota invocată nu întrunește condițiile privind denunțarea unor atitudini potrivnice regimului și vizarea îngrădirii drepturilor fundamentale, astfel că, simpla existență a acesteia nu este suficientă pentru constatarea calității de colaborator.

Practica constantă a Înaltei Curți a statuat că relatările consemnate de ofițerii de Securitate nu beneficiază de o prezumție absolută de veridicitate, acestea trebuind coroborate cu ansamblul probator.

În speță, instanța de fond a procedat corect, apreciind că notele informative nu probează furnizarea de informații apte să îngrădească drepturi fundamentale.

În concluzie, Înalta Curte constată că niciuna dintre criticile formulate de recurent - referitoare la interpretarea art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, la pretinsa vizare a îngrădirii drepturilor și libertăților fundamentale, la suficiența unei singure note informative, la excluderea situației de exonerare și la modul de interpretare a materialului probator - nu este întemeiată.

Pentru aceste motive, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ., raportat la dispozițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul formulat de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității împotriva sentinței civile nr. 1703/2023 din 30 octombrie 2023 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 21 ianuarie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.