ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1574/2025

Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea înregistrată la data de 14.09.2022 pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, sub numărul x, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Caraș -Severin, Ministerul Finanțelor Publice, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: - anularea adresele nr. x/27.07.2022 și nr. 2/43518/2022 emise de către pârâtul Ministerul Justiției. - anularea parțială a Ordinului M.J nr. 6245/C/2021 din 30.12.2021, a Ordinului Ministrului Justiției nr. 403/C din 07.02.2022, privind stabilirea salariilor cu VRS 605,225, precum și a Ordinului MJ individual nr. 1866/C din 03.05.2022 emis în baza ordinelor de mai sus, și în consecință să se dispună: A. recalcularea salariului prin raportare la vechimea efectivă în funcție potrivit perioadei în care a aceasta a îndeplinit funcția care constituie vechime în magistratură, prevăzută la art. 86 din Legea nr. 303/2004 în mod neîntrerupt (respectiv calitatea de avocat de la data de 01.11.2014 până la 30.03.2022): B. să se stabilească sporurile în conformitate cu Legea 153 din 2017, cu aplicarea art. 4 și 5 din Anexa V din legea 153/2017 raportat art. 25 din legea 153/2017 (adică procentual, respectiv minim 30% din indemnizația de încadrare stabilită conform VRS 605) și să se dispună plata acestor sporuri, începând cu data de 30.03.2022; C. înlăturarea plafonării instituite asupra indemnizației lunare de încadrare și a sporurilor urmare a aplicării prevederilor art. 38 alin. (6) și art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, acolo unde este cazul; - Anularea parțială a Ordinului nr. 6245/C/2021 din 30.12.2021 și a Ordinului nr. 397/C din data de 07.02.2022, în sensul înlăturării plafonării instituite asupra indemnizației lunare de încadrare și a celorlalte drepturi ca urmare a aplicării prevederilor art. 38 alin. (6) și art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017, privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice; - Asigurarea unei salarizări în concordanță cu drepturile salariale acordate: judecătorilor Înaltei Curți de Casație și Justiției potrivit Ordinului nr. 221/26.10.2020 a Președintei ICCJ; magistraților judecători și procurori în cadrul Consiliului Superior al Magistraturii potrivit Dispoziției Secretarului general al Consiliului Superior al Magistraturii nr. 102/2.04.2021; magistraților judecători și procurori în cadrul Inspecției Judiciare potrivit Ordinului nr. 143/28.12.2020 a Inspectorului șef al Inspecției Judiciare; magistraților procurori potrivit Ordinului nr. 2295 din 07.12.2021, pus în aplicare prin Ordinul nr. 2400 din 27.12.2021, ambele emise de Procurorul General al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție. S-a solicitat obligarea pârâților în solidar la plata diferențelor salariale cuvenite reclamantei potrivit petitelor anterioare, actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală penalizatoare, de la data nașterii dreptului și până la data plății efective.

Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 589 din 28 martie 2023 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal s-a respins, ca neîntemeiată, excepția tardivității introducerii contestației împotriva ordinelor de salarizare. S-a respins, ca neîntemeiată, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Tribunalul Caraș-Severin. S-a respins, ca neîntemeiată, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Înalta Curte de Casație și Justiție. S-a respins cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Înalta Curte de Casație și Justiție, Tribunalul Caraș-Severin și Ministerul Finanțelor Publice, ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței menționate la pct. 2 a formulat recurs pârâtul Ministerul Finanțelor, intemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. S-a solicitat schimbarea în parte a hotărârii prin admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor și respingerea acțiunii în contradictoriu cu acesta. S-a invocat art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susținându-se că instanța a aplicat greșit normele de drept material și a omis să se pronunțe asupra excepției ridicate. S-a susținut că obiectul acțiunii privește anularea unor ordine ale ministrului justiției, iar legitimarea procesuală pasivă aparține exclusiv autorității cu care reclamanta se află în raporturi de serviciu, respectiv Ministerul Justiției. S-a arătat că Ministerul Finanțelor are doar atribuții de proiectare bugetară și deschidere de credite, fără obligații de garanție sau plată față de personalul altor instituții. S-a invocat cadrul legal privind condițiile acțiunii civile și calitatea procesuală, inclusiv art. 32 și art. 36 C. proc. civ., cerințele art. 194 C. proc. civ., dispozițiile Legii nr. 500/2002 privind finanțele publice și ale O.G. nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor instituțiilor publice. A invocat recurentul - pârât și jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție reprezentată prin Decizia nr. 10 din 2011 și Decizia nr. 13 din 2016, prin care s-a confirmat că Ministerul Finanțelor nu are legitimare procesuală pasivă în litigii privind drepturi salariale ale personalului altor instituții, responsabilitatea revenind ordonatorului principal de credite competent. În concluzie, s-a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței prin admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor și respingerea acțiunii față de acesta ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Apărările formulate în cauză Intimata - reclamantă și intimații - pârâți nu au formulat întâmpinări la recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor.

Procedura de soluționare a recursului Ulterior formulării căii de atac, prin încheierea de ședință din data de 21.05.2024 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX a contencios administrativ și fiscal s-a admis cererea de completare formulată a Ministerul Finanțelor și s-a dispus completarea dispozitivului sentinței nr. 589/28.03.2023 a Curții de Apel București, secția a IX a contencios administrativ și fiscal în sensul că: "S-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice. S-a respins cererea ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesuală pasivă." 5. Soluția instanței de recurs Analizând recursul formulat prin prisma condițiilor de exercitare, respectiv a excepției lipsei de interes invocată din oficiu Înalta Curte constată următoarele: Argumente de fapt și de drept relevante Astfel, cum s-a arătat intimata reclamantă a formulat cerere de chemare în judecată prin care a solicitat anularea ordinelor de salarizare, respectiv Ordinului M.J nr. 6245/C/2021 din 30.12.2021, a Ordinului Ministrului Justiției nr. 403/C din 07.02.2022, privind stabilirea salariilor cu VRS 605,225, precum și a Ordinului MJ individual nr. 1866/C din 03.05.2022 și obligarea pârâților la emiterea unor ordine de salarizare prin recalcularea salariului prin raportare la vechimea efectivă în funcție potrivit perioadei în care a aceasta a îndeplinit funcția care constituie vechime în magistratură, prin înlăturarea plafonării instituite asupra indemnizației lunare de încadrare și a sporurilor urmare a aplicării prevederilor art. 38 alin. (6) și art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017 și prin acordarea sporurilor în conformitate cu Legea 153 din 2017, cu aplicarea art. 4 și 5 din Anexa V din legea 153/2017 raportat art. 25 din legea 153/2017 (adică procentual, respectiv minim 30% din indemnizația de încadrare). Împotriva soluției de respingere a acțiunii reclamantei, a formulat recurs doar recurentul - pârât Ministerul Finanțelor, exclusiv în ceea ce privește omisiunea instanței de a se pronunța asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a acestuia, reiterându-se, totodată, apărările formulate în fața instanței de fond cu privire la faptul că acesta nu are calitate pasivă in raportul juridic dedus judecății. Văzând soluția pronunțată de instanța de fond, astfel cum a fost aceasta completată prin încheierea de ședință din data de 21.05.2024 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX a contencios administrativ, Înalta Curte reține că potrivit dispozițiilor art. 32 alin. (1) lit. d), coroborat cu art. 33 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi inițiat și întreținut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat, dispoziții aplicabile și în cazul căilor de atac. Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmărește cel ce învestește o instanță de judecată cu o cerere (acțiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării unei cauze, atât în faza procesuală a fondului, cât și în căile de atac. Întrucât față de pârâtul Ministerul Finanțelor acțiunea a fost respinsă, prin admiterea excepției lipsei calității procesuale de folosință, astfel cum instanța de fond a dispus prin încheierea din data de 21.05.2024 (soluție nerecurată de reclamantă în prezenta cauză) Înalta Curte concluzionează că interesul procesual al pârâtului în susținerea recursului nu este actual, potrivit art. 33 din C. proc. civ., soluționarea pe fond a căii de atac și eventuala reformare a sentinței în sensul admiterii excepției astfel soluționate, neputând să-i producă vreun folos practic. Având în vedere că nu este îndeplinită condiția de exercitare a căii de atac referitoare la justificarea unui interes, în sensul art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de recurentul - pârât Ministerul Finanțelor împotriva sentinței nr. 589 din 28 martie 2023 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes.