ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 148/2024

Ședința publică din data de 16 ianuarie 2024

Asupra contestației de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 29 mai 2023, contestatoarea A., în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, a solicitat anularea Hotărârii nr. 733/28.03.2023 a secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii și admiterea cererii de transfer la Curtea de Apel Timișoara, în temeiul dispozițiilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 305/2022, art. 188 și art. 192 din Legea nr. 303/2022, precum și art. 411 alin. (1) din C. proc. civ.

O primă critică invocată vizează temeinicia avizului negativ emis de Tribunalul Timiș, care a stat la baza respingerii cererii de transfer. Contestatoarea susține că acest aviz nu reflectă realitatea obiectivă a situației de la nivelul instanței, întrucât, la data formulării cererii, îndeplinea toate condițiile necesare pentru aprobarea transferului, inclusiv obținerea gradului profesional corespunzător instanței de apel, începând cu data de 01.01.2023. Aceasta arată că își desfășoară activitatea pe unul dintre cele trei completuri specializate în litigii de muncă din cadrul Tribunalului Timiș și că, anterior, a activat pe un complet specializat în dreptul familiei, în cadrul Judecătoriei Timișoara.

A doua critică privește modul în care Tribunalul Timiș a gestionat structura completurilor specializate în litigii de muncă. Contestatoarea arată că, deși completul NC8LM a fost desființat prin Decizia Președintelui nr. 19/07.02.2023, la scurt timp după respingerea cererilor formulate de două colege (judecătorii B. și C.), același complet este reînființat pentru a fi preluat de judecătorul D., delegată ulterior de la Judecătoria Timișoara. Contestatoarea susține că această reconfigurare a structurii completurilor este favorabilă exclusiv judecătorului delegat, care beneficiază de un volum redus de activitate, în timp ce celelalte completuri sunt suprasolicitate. În opinia sa, această conduită administrativă denotă lipsa de transparență și de coerență în fundamentarea avizului negativ.

De asemenea, contestatoarea face referire la criteriile invocate de Tribunalul Timiș în acordarea avizului favorabil pentru un alt judecător, respectiv doamna E.. Contestatoarea subliniază că acest aviz se bazează pe simple intenții exprimate de alți judecători de a participa la concursul de promovare, fără existența unor date certe sau verificabile, într-un moment în care înscrierile la concurs nu erau finalizate. Astfel, se arată că avizul favorabil este emis pe presupuneri, în timp ce avizul nefavorabil în cazul său ignoră realitățile instituționale și profesionale.

Contestatoarea a criticat și inconsecvența poziției Curții de Apel Timișoara, care emite avize negative pentru toate cererile de transfer, deși ulterior dispune delegarea unui judecător (F.) pe un post vacant, anterior refuzat prin aviz negativ. Contestatoare consideră că această practică ridică semne de întrebare cu privire la temeinicia și legalitatea avizelor emise, în condițiile în care existența posturilor vacante este confirmată prin actele administrative ulterioare.

În concluzie, contestatoarea susține că avizul negativ emis de Tribunalul Timiș nu este fundamentat pe criterii obiective și verificabile, ci pe considerente subiective și discreționare, iar respingerea cererii de transfer de către Consiliul Superior al Magistraturii, în temeiul acestui aviz, este nelegală.

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată, arătând că Hotărârea nr. 733/28.03.2023 a fost adoptată cu respectarea dispozițiilor legale incidente, în limitele competenței și cu respectarea principiului proporționalității între interesul public și cel individual.

Analizând înscrisurile depuse la dosar, Înalta Curte constată că este nefondată contestația formulată împotriva Hotărârii nr. 733/28.03.2023 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, față de următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 188-192 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor, procedura de transfer presupune o analiză complexă, realizată de secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, în baza cererii formulate de magistrat, a avizelor motivate ale instanțelor implicate, precum și a criteriilor legale referitoare la volumul de activitate, gradul de ocupare al posturilor, specializarea, vechimea în funcție și în grad, disponibilitatea de activare în completul corespunzător, situația familială și distanța față de instanța solicitată.

În cauză, contestatoarea își întemeiază cererea de transfer pe dobândirea gradului profesional de curte de apel, pe specializarea sa în materia litigiilor de muncă și pe existența unor posturi vacante la Curtea de Apel Timișoara. Criticile formulate vizează, în principal, temeinicia avizului negativ emis de Tribunalul Timiș, precum și inconsecvența poziției Curții de Apel Timișoara, în contextul în care, ulterior respingerii cererii de transfer, au fost dispuse delegări pe posturi vacante.

Înalta Curte constată că Hotărârea nr. 733/28.03.2023 a fost adoptată cu respectarea dispozițiilor legale incidente, în urma unei analize unitare și coroborate a tuturor cererilor de transfer formulate în cadrul sesiunii respective.

Referitor la avizele instanțelor implicate, Înalta Curte reține că acestea au fost emise în temeiul art. 189 alin. (4) din Legea nr. 303/2022 și au cuprins mențiuni privind posturile vacante, gradul de încărcare pe judecător, precum și dificultățile de ocupare a posturilor.

În mod corect, secția pentru judecători a acordat prioritate argumentelor indicate în avizele nefavorabile emise de Tribunalul Timiș și Curtea de Apel Timișoara, coroborându-le cu datele obiective furnizate de direcția de resort din cadrul Consiliului

Din conținutul avizelor consultative rezultă că Tribunalul Timiș funcționa, la data analizării cererii, cu un deficit de personal de 23% din schemă, iar la nivelul secției I civilă existau deja patru posturi vacante, în condițiile în care nu se contura o perspectivă reală de ocupare a acestora pe termen scurt. În acest context, aprobarea cererii de transfer a contestatoarei ar fi condus la înjumătățirea numărului de judecători specializați în litigii de muncă, cu riscul afectării echilibrului funcțional al instanței.

De asemenea, se reține că secția pentru judecători a admis o singură cerere de transfer de la Tribunalul Timiș, respectiv cea formulată de doamna judecător E., activând în cadrul secției penale, unde existau perspective reale de ocupare a posturilor vacante, în raport de intenția unor judecători de la instanțele inferioare de a participa la concursul de promovare.

Referitor la delegările ulterioare dispuse de conducerea Tribunalului Timiș, Înalta Curte reține că acestea au caracter temporar, nu sunt emise de secția pentru judecători și nu pot constitui elemente de nelegalitate ale hotărârii contestate. Aceste măsuri administrative au fost adoptate în scopul completării schemei de personal, în contextul plecării unor judecători și al supraaglomerării celor rămași în funcție.

În ceea ce privește susținerile privind existența unui tratament diferențiat sau a unei discriminări, Înalta Curte constată că acestea nu sunt susținute de elemente obiective. Toate cererile de transfer au fost analizate în raport cu aceleași criterii legale, iar stabilirea caracterului determinant al anumitor criterii a fost realizată în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cereri, în scopul asigurării unui echilibru între interesul individual al solicitantului și interesul general al instanțelor implicate.

În jurisprudența sa constantă, Înalta Curte a statuat că oportunitatea măsurii de transfer intră în marja de apreciere a autorității competente, iar existența unor posturi vacante nu generează automat dreptul la transfer.

Față de aceste considerente, instanța apreciază că Hotărârea nr. 733/28.03.2023 a fost adoptată cu respectarea dispozițiilor legale incidente, în limitele competenței și cu respectarea principiului proporționalității între interesul public și cel individual, fără a se contura elemente de nelegalitate.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte, constatând că actul administrativ contestat este legal, va respinge contestația formulată de A. împotriva Hotărârii nr. 733 din 28 martie 2023 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația declarată de contestatoarea A. împotriva Hotărârii nr. 733 din 28 martie 2023 a Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru judecători, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 16 ianuarie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.