ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 125/2024

Ședința publică din data de 12 ianuarie 2024

Asupra contestației de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin contestația înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2023, la data de 6 iulie 2023, contestatoarea A. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii:

1) anularea Hotărârilor nr. 1015 de la 30 martie 2023 și nr. 1318 de la 6 aprilie 2023 emise de secția pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii;

2) obligarea intimatului Consiliul Superior al Magistraturii să emită o hotărâre prin care să dispună transferul contestatoarei de la Judecătoria Sânnicolau Mare la Judecătoria Timișoara.

În motivarea contestației, partea a arătat că soluția pronunțată este nelegală prin prisma modului de aplicare discreționar și imprevizibil a criteriilor stabilite de dispozițiile art. 62

1

din Legea nr. 303/2004 și de considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 454 din 24 iunie 2020.

În ceea ce privește volumul de activitate, este adevărat că la Judecătoria Sânnicolau Mare (1477,1/judecător și 1211,2/schemă) volumul de activitate se situează peste media națională (1159,3/judecător și 893,l/schemă), însă și volumul de activitate la Judecătoria Timișoara era unul ridicat, apropiat de media națională (1082/judecător și 937,7/schemă).

A susținut contestatoarea că ceea ce nu a avut in vedere intimatul, nici în prima și nici în a doua etapă de transfer, este că deficitul de personal era unul similar sau chiar mai mare în cazul Judecătoriei Timișoara decât în cazul Judecătoriei Sânnicolau Mare. Astfel, la momentul analizării de către intimat a cererilor de transfer la Judecătoria Sânnicolau Mare era un singur loc vacant, iar în cazul Judecătoriei Timișoara existau un număr de 16 posturi vacante.

În același timp, la Judecătoria Sânnicolau Mare nu a existat fluctuație de personal (judecători) care să ducă la preluarea de dosare prin metoda ciclică de aproximativ doi ani, contestatoarea preluând completul unei doamne judecător delegată în luna mai 2022 la Tribunalul Timiș. Totodată, a precizat că majoritatea dosarelor înregistrate la Judecătoria Sânnicolau Mare au ca obiect "cerere de valoare redusă" și "încuviințare executare silită"', așadar dosare de o complexitate mai redusă.

Cât privește avizul negativ al Curții de Apel Timișoara, se poate observa că motivele acestui aviz nu au fost analizate în vreun fel de Consiliu, după cum nu au fost analizate nici motivele avizului favorabil al Judecătoriei Timișoara în sensul de a preciza care sunt argumentele pentru care avizul negativ al Curții de Apel Timișoara a fost avut prioritate în fața celui pozitiv exprimat de Judecătoria Timișoara. Este adevărat că nu intră în atribuțiile Consiliului Superior al Magistraturii să efectueze o analiză de legalitate a avizelor instanțelor, însă prevederile art. 61

2

lit. a) din Legea nr. 303/2004 statuează obligația CSM de a avea în vedere motivele cuprinse în avizele consultative, nu doar caracterul favorabil/nefavorabil transferului. De altfel, nu cunoaște motivele pentru care Curtea de Apel Timișoara a avizat negativ cererea sa de transfer și pozitiv cererea de transfer formulată de doamna judecător B. (din cadrul Judecătoriei Arad, aflată în circumscripția aceleiași Curți de Apel), așa cum rezultă din motivarea hotărârii de admitere a cererii sale de transfer în etapa a II-a.

În ceea ce privește încărcătura cauzelor/schemă, a precizat că acesta nu poate fi un criteriu de raportare câtă vreme este cunoscută la nivel național situația schemelor subdimensionate.

Prin urmare, câtă vreme la Judecătoria Sânnicolau Mare schema este subdimensionată și încărcătura cauzelor raportat la schemă este de 1211,2, acest aspect nu poate fi avut în considerare în mod rezonabil la soluționarea cererii de transfer. Astfel se creează o situație inechitabilă în ceea ce îi privește pe judecătorii care funcționează la o instanță cu schema subdimensionată, cum este Judecătoria Sânnicolau Mare, și cei care funcționează la o instanță cu schema supradimensionată sau la nivelul mediei naționale.

Desigur, conform motivării intimatului, îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege pentru ca un judecător să obțină transferul conferă acestuia o vocație la transfer, care poate fi valorificată doar în anumite condiții care să corespundă, totodată, nevoilor sistemului judiciar pentru asigurarea resurselor umane necesare bunei funcționări și echilibrării volumului de muncă, însă în cazul să se pare că nu poate obține un transfer decât la o instanță la care volumul de activității este mai mare decât cel de la instanța de la care a cerut transferul.

Prin hotărârile CSM nr. 619/01.03.2021 și nr. 915/03.03.2022 au fost respinse cererile de transfer formulate în sesiunea martie 2022 de la Judecătoria Tulcea, unde a funcționat la acea dată, la Judecătoria Timișoara având în vedere, în principal, volumul de activitate mai ridicat la Judecătoria Tulcea. Urmare acestei soluții, la următoarea sesiune de transfer din mai 2022, întrucât nu au existat locuri vacante nici în etapa I și nici in etapa a II-a la Judecătoria Timișoara disponibile pentru transfer, a fost nevoita să formuleze cerere de transfer pentru instanțele situate la cea mai mică distantă de domiciliul său, respectiv Judecătoria Sânnicolau Mare și Judecătoria Lugoj întrucât prezența sa în județul Timiș era necesară raportat la faptul că soțul său fusese mutat în luna aprilie 2022 în interesul serviciului în cadrul IPJ Timiș, secția III Rurală Sânandrei, iar fiica sa urma să înceapă clasa pregătitoare la Școala Gimnazială Sânandrei, jud. Timiș. Într-adevăr, cererea de transfer formulată în această etapă a fost admisă la Judecătoria Sânnicolau Mare, însă admiterea a avut în vedere același criteriu al volumului de activitate din statisticile anului precedent, de această dată mai mare la Judecătoria Sânnicolau Mare, nicidecum celelalte criterii.

De asemenea, prin hotărârile nr. 2651/15.11.2022 și nr. 2376/17.11.2022 emise de intimat cererile de transfer de la Judecătoria Sânnicolau Mare la Judecătoria Timișoara au fost respinse având în vedere considerente similare cu cele expuse în hotărârile contestate prin prezenta cerere.

A precizat că față de motivarea intimatului asupra cererilor sale de transfer, acesta a avut în vedere exclusiv volumul de activitate, care se va situa întotdeauna peste media națională, fără nicio raportare la volumul de activitate al instanței la care și de la care se solicită transferul, la data transferului.

În acest context a arătat că îi va fi imposibil să obțină un transfer la Judecătoria Timișoara unde volumul de activitate este, din punct de vedere statistic, sub media națională sau la nivelul acesteia și pentru care se formulează în mod constant cereri de transfer sau de ocupare a posturilor prin alte proceduri prevăzute de lege (spre deosebire de Judecătoria Sânnicolau Mare).

Referitor la criteriul vechimii la instanța de la care a solicitat transferul, a precizat că la data soluționării cererii de transfer avea aproape 10 luni vechime (la Judecătoria Sânnicolau Mare din 15.06.2022).

În ceea ce privește motivele personale, contestatoarea a arătat că are domiciliul în loc. Sînandrei jud. Timiș (la aproximativ 13 km de num. Timișoara) unde deține o locuința în proprietate, însă datorită faptului că își desfășoară activitatea la Judecătoria Sânnicolau Mare, situată la aproximativ 57 km de localitatea de domiciliu, nu poate face naveta zilnic, ci doar săptămânal. Prin urmare, distanța mică de la domiciliu Ia Judecătoria Timișoara i-ar permite o navetă zilnică mult mai ușoară.

De asemenea, a precizat că soțul său își desfășoară activitatea în cadrul IPJ Timiș, secția 3 Rurala Sînandrei și este nevoit să facă naveta zilnic (aproximativ 104 km dus/întors) ceea ce este foarte obositor având în vedere că își desfășoară activitatea în ture.

Totodată, având în vedere faptul că la Judecătoria Sânnicolau Mare asigură o dată la patru săptămâni, permanența în materie penală după ora 16:00, în zilele de sărbători legale și în zilele de sâmbătă și duminică, și ținând seama de faptul că soțul său lucrează în ture pot exista situații în care să nu aibă cui să îi încredințeze supravegherea copilului său minor, în vârstă de 7 ani, întrucât în orașul Sânnicolau Mare nu are rude sau persoane apropiate cărora să le poată solicita sprijinul. În schimb, în cazul în care ar locui la adresa de domiciliu aș avea sprijinul familiei extinse.

Având în vedere motivele expuse, a solicitat admiterea cererii deoarece intimatul nu a realizat un just echilibru între interesul public și interesul legitim privat, sens în care se impune anularea HCSM nr. 1015/30.03.2023 și nr. 1318/06.04.2023 și obligarea intimatului la emiterea unei hotărâri prin care să dispună transferul la Judecătoria Timișoara.

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației, ca neîntemeiată, față de împrejurarea că hotărârile atacate sunt temeinice și legale.

În raport de dispozițiile art. 13 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, intimatul a depus la dosar documentația care a stat la baza emiterii celor două hotărâri contestate în cauză.

Contestatoarea a depus răspuns la întâmpinare prin care a reiterat concluziile de admitere a contestației.

Examinând Hotărârile nr. 1015/30.03.2023 și nr. 1318/06.04.2023 emise de secția pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii prin prisma criticilor formulate de contestatoare, a apărărilor intimatului și în raport de probele administrate și prevederile legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte apreciază că prezenta contestație este neîntemeiată, pentru următoarele considerentele:

Cu titlu prealabil, Înalta Curte reține că cererea formulată de contestatoare a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 303/2004 însă, având în vedere că actele administrative individuale contestate au fost emise în martie și respectiv în aprilie 2023, după intrarea în vigoare a Legii nr. 303/2022 privind Statutul judecătorilor și procurorilor, această din urmă lege fiind reținută ca temei de drept al respingerii cererilor de transfer și de intimat, apreciază că incidentă în cauză este Legea nr. 303/2022.

Contestatoarea A. a învestit instanța de contencios administrativ, în temeiul art. 29 alin. (6) din Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii, cu cererea de verificare a legalității Hotărârilor nr. 1015 de la 30 martie 2023 și nr. 1318 de la 6 aprilie 2023 prin care secția pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii i-a respins cererea de transfer de la Judecătoria Sânnicolau Mare la Judecătoria Timișoara.

În esență, sistematizând criticile prezentate de parte, Înalta Curte reține că actul administrativ unilateral cu caracter individual dedus judecății este contestat sub următoarele aspecte: (i) motivarea deficitară/vagă a soluției de respingere a cererii de transfer, deoarece nu au fost examinate în concret motivele expuse în susținerea acesteia; (ii) aplicarea greșită a dispozițiilor legale art. 188 alin. (1) și art. 192 din Legea nr. 303/2022 .

Potrivit dispozițiilor art. 188 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată:

"Transferul judecătorilor și procurorilor de la o instanță la altă instanță sau de la un parchet la alt parchet, inclusiv la și de la instanțele și parchetele militare, ori la o instituție publică se aprobă, la cererea celor în cauză, de secția corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, cu avizul motivat al președintelui instanței sau al conducătorului parchetului de unde se transferă și unde se transferă, însoțite de punctul de vedere al președinților curților de apel sau al procurorilor generali ai parchetelor de pe lângă curțile de apel în circumscripția cărora se află instanța sau parchetul de unde se transferă și unde se transferă. În cazul în care transferul se solicită în circumscripția aceleiași curți de apel sau a aceluiași parchet de pe lângă curtea de apel este necesar punctul de vedere al președintelui respectivei curți de apel sau al procurorului general al parchetului de pe lângă respectiva curte de apel."

Potrivit art. 190 alin. (1) din același act normativ:

"(1) Cererile de transfer se depun la Consiliul Superior al Magistraturii în termen de 15 zile de la data publicării anunțului prevăzut la art. 189 alin. (1). Cererea de transfer va conține informații privind specializarea judecătorului sau a procurorului și, dacă este cazul, disponibilitatea asumată a acestuia de a activa la instanța sau la parchetul la care solicită transferul, în oricare dintre secțiile sau completurile ori compartimentele la care cerințele acestei instanțe sau acestui parchet o impun."

Art. 192 din Legea nr. 303/2022 prevede criteriile ce trebuie avute în vedere la soluționarea cererilor de transfer ale judecătorilor la alte instanțe și ale procurorilor la alte parchete, respectiv:

a) motivele cuprinse în avizele motivate și punctele de vedere prevăzute la art. 188 alin. (1);

b) volumul de activitate al instanței sau al parchetului de la care se solicită transferul și la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante și al posturilor temporar vacante la instanțele sau la parchetele implicate și dificultățile de ocupare a acestora;

c) specializarea judecătorului sau a procurorului, specializările complementare, vechimea în cadrul secției sau completului corespunzător specializării;

d) vechimea la instanța sau la parchetul de la care se solicită transferul;

e) vechimea efectivă în funcția de judecător sau, după caz, de procuror;

f) vechimea în gradul aferent instanței sau parchetului la care se solicită transferul;

g) disponibilitatea de a activa în secția sau în completul corespunzător specializării postului vacant;

h) domiciliul sau, după caz, reședința solicitantului;

i) distanța dintre domiciliul sau, după caz, reședința și sediul instanței sau al parchetului la care funcționează judecătorul sau procurorul și posibilitățile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia;

j) starea de sănătate și situația familială.

Înalta Curte reiterează, așa cum rezultă din jurisprudența sa constantă, că art. 192 din Legea nr. 303/2022 nu stabilește o ordine de prioritate a criteriilor de transfer, incidența fiecăruia dintre acestea urmând a fi apreciată în fiecare caz individual, prin prisma raportului dintre interesul individual și cel general.

Prealabil prezentării, în concret, a argumentelor pe care își întemeiază concluzia în sensul netemeiniciei criticilor contestatoarei, Înalta Curte amintește, astfel cum a statuat deja în jurisprudența sa constantă, că, în exercitarea atribuțiilor lor, Consiliul Superior al Magistraturii, ca de altfel și entitățile administrative în general, dispun de o marjă de apreciere, astfel că, în situația în care nu pot fi identificate motive de nelegalitate formală ori elemente din care să rezulte că emitentul actului administrativ, prin conduita lui, s-a îndepărtat de la scopul legii ori a încălcat principiul proporționalității între interesul public și cel privat, o evaluare a substanței măsurilor dispuse, făcută de instanța de contencios administrativ însăși, ar constitui o ingerință nepermisă în atribuțiile administrației publice.

Intimatul are posibilitatea, în funcție de interesul public al desfășurării actului de justiție, să ia în considerare și alte aspecte relevante în cauză sau invocate de partea interesată. Este important însă ca eventualul refuz al autorității să nu se transforme în ceea ce dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ denumesc excesul de putere, respectiv depășirea limitelor dreptului de apreciere prin încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor, prevăzute de Constituție sau de lege.

Analizând conținutul actelor administrative atacate în cadrul coordonatelor astfel configurate, Înalta Curte constată că hotărârile contestate respectă limitele și scopul prevederilor legale în executarea cărora au fost adoptate, iar măsura dispusă a fost în mod exhaustiv și adecvat motivată, neexistând elemente pe baza cărora să poată fi decelată o exercitare abuzivă a dreptului de apreciere, în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.

Astfel, este de remarcat că, în cauză, întreaga procedură s-a desfășurat cu respectarea prevederilor art. 188 - 192 din Legea nr. 303/2022, privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată.

Raportat la rațiunile și necesitățile sistemului judiciar, analiza cererii de transfer a contestatoarei s-a efectuat, atât în etapa I de transfer (Hot. nr. 1015 de la 30 martie 2023) cât și în etapa II transfer (Hot. nr. 1318 din 6 aprilie 2023) prin prisma acestor criterii, tocmai pentru a asigura luarea unei decizii obiective, în condiții de legalitate și oportunitate și în raport de circumstanțele concrete ale fiecărei solicitări, cu menținerea unui echilibru între interesul public pe care Consiliul Superior al Magistraturii are obligația să-l ocrotească în exercitarea rolului său de garant al independenței justiției și interesul legitim privat.

Pe de altă parte, din interpretarea tuturor dispozițiilor legale privitoare la transferul judecătorilor și procurorilor rezultă că gestionarea resurselor umane în sistemul judiciar reprezintă atributul Consiliului Superior al Magistraturii, astfel încât ocuparea posturilor vacante trebuie să se raporteze la rațiunile și la necesitățile sistemului judiciar, pentru evitarea provocării unor grave disfuncționalități în activitatea parchetelor și a instanțelor, cu păstrarea unui just echilibru între interesele parchetului/instanței implicate în procedură și interesul privat al solicitantului.

Normele care reglementează instituția transferului au caracter supletiv și conferă doar o vocație în sensul arătat, fără a crea în mod automat un drept solicitantului, iar în speță, intimatul a fost consecvent, în sensul în care, analizând cererea formulată, în raport de motivele invocate, precum și în raport de criteriile prevăzute de art. 192 din Legea nr. 303/2022, corelând și avizele emise în temeiul art. 188 alin. (1) din aceeași lege, de instanțele implicate în procedura transferului, a apreciat că nu este oportună admiterea cererilor de transfer a contestatoarei.

Așadar, contrar susținerilor contestatoarei, a fost avut în vedere avizul negativ emis de Curtea de Apel Timișoara în raport de datele statistice oferite de direcția de resort cu privire la personalul instanței și la încărcătura efectivă pe judecător.

Din punct de vedere al cerinței legale a motivării, instanța de contencios administrativ poate pronunța o soluție de anulare a actului administrativ, dacă este vorba despre o nemotivare totală a acestuia sau dacă din cuprinsul motivelor sumar expuse, judecătorul, dar și partea vătămată, nu pot analiza sau decela raționamentul autorității emitente. Se constată, însă, că hotărârile atacate respectă cerințele prevăzute de lege din perspectiva motivării, fiind expuse corespunzător atât obiectul cererii de transfer și împrejurările pe care acestea se întemeiază, cât și argumentele secției pentru judecători pentru care a fost respinsă solicitarea contestatoarei, respectiv datele obiective privind situația posturilor, încărcătura pe judecător și pe schemă de la instanțele implicate în procedura transferului, avizele instanțelor implicate, precum și argumente referitoare la asigurarea bunei funcționări a judecătoriei de la care se solicită transferul, care au determinat intimatul să adopte soluția de respingere a solicitării de transfer.

La verificarea legalității hotărârilor contestate se au în vedere datele existente la momentul analizării cererii contestatoarei, prioritar fiind ca intimatul să aleagă din mai multe variante posibile pe cea care corespunde cel mai bine interesului public protejat, în speță, funcționarea optimă a instanțelor implicate în analiză, având în vedere date statistice și criterii concrete obiective privind toate cererile formulate, iar nu scoase din context și interpretate în mod subiectiv în raport de fiecare titular al unei cereri de transfer.

Contrar susținerilor contestatoarei, secția pentru Judecători a reținut situația dificilă a Judecătoriei Sânnicolau Mare, cauzată în principal de gradul de ocupare a schemei de personal. În vederea preîntâmpinării unor astfel de situații și pentru a evita perturbarea activității judecătoriei de la care se solicită transferul prin supraîncărcarea celorlalți judecători, aspect care determină acordarea unor termene mai lungi, cu consecința afectării celerității soluționării cauzelor și, în mod indirect, a justițiabililor, în contextul cu care se confruntă instanța sub aspectul fluctuației de personal (situația posturilor vacante), văzând și situația instanței la care s-a solicitat transferul, precum și avizele și, respectiv, punctele de vedere ale instanțelor implicate, secția pentru Judecători a apreciat că se impune respingerea cererilor de transfer ale contestatoarei.

Așadar, analizând cererile de transfer la Judecătoria Timișoara formulate de către contestatoare, în raport de motivele invocate de aceasta și de criteriile prevăzute de art. 192 din Legea nr. 303/2022, secția pentru Judecători a apreciat că se impune respingerea acestora față de deficitul de judecători care s-ar crea la Judecătoria Sânnicolau Mare dat fiind că această instanță funcționa deja cu un deficit de personal de 20% iar transferul doamnei judecător ar fi perturbat grav activitatea instanței, prin supraîncărcarea judecătorilor rămași.

Totodată, este neîntemeiată și susținerea contestatoarei potrivit căreia, în soluționarea cererii sale de transfer, s-ar fi dat eficiență unui criteriu neprevăzut de lege, respectiv dificultatea ocupării posturilor vacante, creând o "interdicție de transfer" pentru aceasta deoarece intimatul a avut în vedere datele statistice ale instanței de la care s-a solicitat transferul precum și ale Judecătoriei Timișoara, prin raportare la situația particulară titularului cererii de transfer precum și la criteriile legale referitoare la transfer, motivând adecvat respingerea cererii formulate.

În ceea ce privește avizele comunicate de instanțele implicate, acestea sunt cuprinse printre criteriile prevăzute de lege, se solicită în mod obligatoriu de Consiliu Superior al Magistraturii, potrivit art. 188 alin. (1) din Legea nr. 303/2022 și sunt consultative, fiind relevante în adoptarea unei soluții cu privire la cererile de transfer formulate de magistrați.

În cauză, secția pentru judecători a avut în vedere și a dat prioritate avizului nefavorabil emis de Curtea de Apel Timișoara, dat fiind faptul că motivele invocate de contestatoare nu pot prevala, la momentul analizării cererii de transfer, față de interesele instanței de la care aceasta provine, respectiv asigurarea resurselor umane necesare bunei desfășurări a activității și evitarea creșterii încărcăturii pe judecător.

Controlul de legalitate pe care Înalta Curte îl efectuează în temeiul art. 191 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor, coroborate cu cele ale art. 29 alin. (5) - (7) din Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii implică cenzurarea excesului de putere al autorității în exercitarea atribuțiilor prevăzute de lege, astfel cum este acesta definit de art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea 303/2022.

Or, de vreme ce aceste avize reprezintă un criteriu legal, iar legiuitorul nu a stabilit o ordine de prioritate a criteriilor, acestea fiind apreciate în ansamblu, iar secția pentru Judecători și-a întemeiat hotărârea inclusiv pe acest criteriu, pe care l-a analizat prin coroborare cu alte criterii legale relevante, precum volumul de activitate și schema de personal ale instanței de la care s-a solicitat transferul și motivele invocate în susținerea cererii, nu se poate vorbi despre un exces de putere, hotărârea emisă având o bază legală și fiind fundamentată pe un raționament obiectiv și nediscriminatoriu.

Simpla existență a unor posturi vacante utile într-o sesiune de transferuri nu creează în mod automat premisele pentru admiterea cererii de transfer a contestatoarei, în competenta secției pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii revine și analiza de oportunitate, prin raportare la nevoile sistemului judiciar.

Concluzionând, în considerarea aspectelor evocate, Înalta Curte constată că nu subzistă motivele de nelegalitate ale Hotărârilor nr. 1015 din 30 martie 2023 și nr. 1318 din 06 aprilie 2023 ale Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru Judecători, actele administrative atacate fiind emise în limitele competențelor prevăzute de lege și cu respectarea dispozițiilor legale incidente.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 18 din Legea nr. 554/2004 și a art. 191 din Legea nr. 303/2022 privind Statutul judecătorilor și procurorilor, coroborate cu cele ale art. 29 alin. (5) - (7) din Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii, Înalta Curte va respinge contestația formulată de A., ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația formulată de A. împotriva Hotărârii nr. 1015 din 30 martie 2023 și a Hotărârii nr. 1318 din 06 aprilie 2023 pronunțate de Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru judecători, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 12 ianuarie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.