Decizia nr. 1418/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — contestație în anulare

Obiectul acțiunii. Sentința primei instanțe. Primul ciclu procesual 1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 13.03.2018, sub nr. x/2018, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Superior al Magistraturii și Școala Națională de Grefieri, - anularea actului administrativ individual emis de SNG prin adresa nr. x/25.10.2017 și, pe cale de consecință, obligarea pârâtei SNG să emită decizie de recalculare prin care să dispună ca reclamantul să beneficieze de indemnizație lunară de cursant (bursă) în cuantum raportat la nivelul maxim de salarizare pentru un grefier debutant cu studii superioare juridice, respectiv majorarea indemnizației lunare de cursant, aferentă perioadei 06.06.2016-06.12.2016, prin raportare la valoarea de referință sectorială de 445,5 RON; - obligarea pârâtei SNG să calculeze și să plătească diferențele pecuniare dintre sumele de bani primite și cele rezultate în urma recalculării potrivit pct. 1) pentru fiecare lună, începând cu data de 06.06.2016 și până la data de 06.12.2016, respectiv a diferențelor dintre venitul efectiv plătit (prin raportare la o valoare de referință sectorială de 305 RON) și venitul pe care l-ar fi obținut potrivit Legii nr. 71/2015 și Legii nr. 293/2015 (prin raportare la o valoare de referință sectorială de 445,5 RON) în aceeași perioadă, actualizate cu indicele de inflație și rata dobânzii legale, de la data scadenței până la data plății efective; - obligarea pârâtei SNG să solicite pârâtului CSM sumele de bani necesare plății drepturilor pecuniare solicitate; - anularea adresei CSM nr. x/17.11.2017 și obligarea pârâtului CSM să prevadă în bugetul de venituri și cheltuieli sumele de bani necesare plății drepturilor pecuniare solicitate; - obligarea în solidar a pârâților CSM și SNG la plata cheltuielilor de judecată efectuate. Prin cererea adițională depusă la data de 21.05.2018, reclamantul A. a precizat punctele 1 și 2 din petitul acțiunii în sensul că a solicitat obligarea pârâților la cele solicitate prin raportare la valoarea de referință sectorială (în continuare: VRS) de 484,18 RON, în principal, sau de 463,5 RON, în secundar, iar în terțiar de 445,5 RON, în caz că instanța va considera că nu se impune utilizarea unei VRS de 484,18 RON sau de 463,5 RON. 1.

Prin sentința civilă nr. 3999 din 9 octombrie 2018, Curtea de Apel București a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, Consiliul Superior al Magistraturii, și a respins cererea ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. A admis în parte cererea modificată și a dispus anularea adresei nr. x/25.10.2017 emisă de pârâta Școala Națională de Grefieri. A obligat pârâta Școala Națională de Grefieri, prin Director, să emită reclamantului o decizie de stabilire a indemnizației lunare de cursant, producătoare de efecte juridice în perioada 6.06.2016 -30.09.2016, cu luarea în considerare a unei valori de referință sectorială de 445,5 RON. A obligat pârâtul Școală Națională de Grefieri să plătească reclamantului diferențelor salariale rezultate, actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală penalizatoare aferentă acestei sume, de la data scadenței fiecărui venit salarial lunar și până la data plății. A respins, în rest, cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Consiliul Superior al Magistraturii și Școala Națională de Grefieri, ca neîntemeiată. 2. Recursul formulat împotriva hotărârii primei instanțe Împotriva acestei sentințe, reclamantul și pârâta Școala Națională de Grefieri au formulat recurs. Prin decizia civilă nr. 6112 din 7 decembrie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a admis recursurile reclamantului și pârâtei SNG, a casat hotărârea recurată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Al doilea ciclu procesual. Hotărârea primei instanțe În rejudecare după casare, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal la data de 18.03.2022, sub nr. x/2022. La data de 27.04.2022, reclamantul a formulat cerere adițională prin care a solicitat majorarea valorii de referință sectoriale de la 484,18 RON la 605,225 RON. Prin sentința civilă nr. 2207 din 23 noiembrie 2022, Curtea a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Superior al Magistraturii și a respins cererea ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. A respins excepția inadmisibilității și excepția decăderii, ca neîntemeiate. A admis cererea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâta Școala Națională de Grefieri și a anulat Adresa nr. x/25.10.2017 emisă de pârâtă. A obligat pârâta SNG să plătească reclamantului diferențele salariale rezultate, actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală penalizatoare aferentă acestei sume, de la data scadenței fiecărui venit salarial lunar și până la data plății.

Decizia instanței de recurs ce face obiectul prezentei contestații în anulare Împotriva acestei hotărâri, pârâta Școala Națională de Grefieri a formulat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin(1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate și, în rejudecare, respingerea acțiunii formulate de reclamantul A., ca neîntemeiată. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 30.09.2024, sub nr. x/2022. Prin Decizia nr. 3319 din 13 iunie 2024, Înalta Curte a admis recursul formulat de recurenta-pârâtă Școala Națională de Grefieri, a casat în parte sentința recurată și, rejudecând, a respins acțiunea reclamantului, ca neîntemeiată, menținând restul dispozițiilor sentinței recurate. În esență, instanța de recurs a apreciat că soluția primei instanțe este dată cu cu interpretarea și aplicarea greșită a normelor de drept material incidente în cauză, respectiv a dispozițiilor art. 25 din Legea nr. 567/2004. Deși art. 25 alin. (2) din Legea nr. 567/2004 prevede că indemnizația prevăzută la alin. (1) are natura și regimul juridic al unui drept salarial și se plătește din fondul prevăzut în bugetul anual aprobat al Consiliului Superior al Magistraturii, s-a reținut că îndemnizația de cursant se acordă pe perioada studiilor, perioadă de 6 luni în care cursantul nu încheie un contract de muncă nici cu SNG și nici cu instanțele judecătorești sau parchetele unde efectuează stagii de practică, ci încheie un contract de instruire pentru o perioadă de 6 luni. Chiar dacă art. 26 alin. (1) din Legea nr. 567/2004 reține că perioada în care o persoană a avut calitatea de cursant al Scolii Naționale de Grefieri, dacă a promovat examenul de absolvire a Scolii Naționale de Grefieri, constituie vechime în munca și vechime în specialitate, această împrejurare nu duce la modificarea naturii juridice a contractului dintre cursant și SNG.

Contestația în anulare exercitată în cauză Împotriva acestei decizii, reclamantul A. a formulat contestație în anulare, întemeiată pe dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 1 și 2 C. proc. civ., solicitând anularea deciziei contestate, rejudecarea și respingerea recursului pârâtei Școala Națională de Grefieri, admiterea acțiunii sale în sensul admiterii cererii de chemare în judecată conform sentinței nr. 2207 din 23 noiembrie 2022. Instanța a interpretat eronat și vădit distorsionat textul art. 26 alin. (1) din Legea nr. 567/2004, conform căruia perioada în care o persoană a avut calitatea de cursant al Școlii Naționale de Grefieri, dacă a promovat examenul de absolvire a SNG, constituie vechime în muncă și vechime în specialitate. Așadar, toți absolvenții SNG obțin automat toate drepturile ce derivă din vechimea în muncă și în specialitate, inclusiv drepturile salariale aferente unui grefier, din moment ce legiuitorul a asimilat total cursurile la SNG cu vechimea în muncă și în specialitate, iar pârâta SNG a reținut impozite și contribuții sociale la plata indemnizațiilor către cursanți. A mai apreciat contestatorul că este limpede reaua-credință a judecătorilor care au pronunțat decizia atacată, nu numai din perspectiva interesului personal al unuia dintre membrii completului de judecată, ci și din perspectiva interpretării eronate a textului de lege. A mai susținut contestatorul că, de vreme ce domnul judecător RAG ar fi trebuit să se abțină, conform obligației stipulate de art. 43 alin. (2) raportat la art. 42 alin. (1) pct. 2 și 8 C. proc. civ., completul de judecată a fost alcătuit cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanței, hotărârea fiind nulă absolut. Prin urmare, instanța ce a pronunțat decizia atacată nu a fost imparțială, fiind nesocotit art. 6 alin. (1) din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și art. 14 din aceeași convenție, impunându-se admiterea contestației în anulare.

Apărările formulate în cauză 6.1. Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației în anulare, ca nefondată. 6.2. Intimata Școala Națională de Grefieri a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației în anulare, ca inadmisibilă. II. Considerentele Înaltei Curți asupra contestației în anulare Examinând contestația în anulare, argumentele contestatorului (ignorând tonul vădit ireverențios al acestuia) și apărările intimaților, în raport cu dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că este inadmisibilă calea de atac astfel cum a fost formulată, pentru considerentele ce urmează. 1. Aspecte de fapt și de drept relevante Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, prin care se cere înseși instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în cazurile și în condițiile limitativ prevăzute de lege, să își desființeze propria hotărâre și să procedeze la o nouă judecată. Potrivit art. 503 alin. (2) pct. 1 și 2 C. proc. civ. invocat de contestator, care reglementează contestația în anulare specială, "Art. 503 - (...) (2) Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare când: 1. hotărârea dată în recurs a fost pronunțată de o instanță necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanței și, deși se invocase excepția corespunzătoare, instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra acesteia; 2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale. (...)." Analizând primul motiv, referitor la necompetența instanței sau a încălcării normelor referitoare la alcătuirea instanței, Înalta Curte reține că se invocă, de către contestator, faptul că, în privința unuia dintre membrii completului de judecată ce a soluționat recursul, ar fi existat o situație de incompatibilitate. Din analiza textului legal care reglementează acest motiv de contestație în anulare specială, rezultă că, pentru a fi incident, era necesar ca, în fața instanței ce a pronunțat hotărârea ce face obiectul contestației în anulare, să se fi invocat excepția corespunzătoare cu privire la necompetența absolută a instanței sau cu privire la alcătuirea completului de judecată, iar instanța să fi omis să se pronunțe asupra acesteia. Din motivarea contestației în anulare formulate de A., rezultă că se critică aspectul privind alcătuirea completului de judecată, în sensul că unul dintre judecătorii care au participat la soluționarea recursului ar fi fost incompatibil. Însă, indiferent de argumentele pe care contestatorul înțelege să le aducă, din analiza actelor dosarului instanței de recurs reiese că, deși contestatorul a avut acces la dosarul electronic, a depus întâmpinare și concluzii scrise (în cuprinsul cărora a indicat inclusiv numărul completului căruia i-a fost repartizată cauza), nu a înțeles să invoce nicio excepție cu privire la componența instanței și nici nu a formulat vreo cerere de recuzare a vreunuia dintre membrii completului de judecată. Deci, în cauză nu este îndeplinită condiția ca să se fi invocat vreo excepție cu privire la alcătuirea instanței iar instanța de recurs să fi omis să se pronunțe asupra acesteia, fiind inadmisibilă contestația în anulare din perspectiva acestui motiv. Analizând și cel de-al doilea motiv invocat prin calea de atac, referitor la dezlegarea recursului ca fiind rezultatul unei erori materiale, Înalta Curte reține că prin eroare materială se înțelege orice eroare materială evidentă pe care o săvârșește instanța, prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale ale dosarului și care este determinantă pentru soluția pronunțată. Deci, pentru a se putea reține admisibilitatea unei contestații în anulare îndreptată împotriva unei decizii pronunțate de o instanță de recurs, este necesar ca eroarea materială invocată de o parte să privească greșeli comise prin confundarea unor date esențiale ale cauzei, a unor aspecte formale ale judecății în recurs, pentru verificarea cărora să nu fie necesară o reexaminare a fondului sau o reapreciere a probelor. Greșelile instanței de recurs, care deschid calea contestației în anulare, trebuie să fie greșeli de fapt care să fie determinante pentru soluția din recurs, și nu greșeli de judecată, de soluționare a unor excepții procesuale, de apreciere a probelor ori de interpretare a dispozițiilor legale. Or, în cauză, niciuna dintre susținerile contestatorului nu se poate circumscrie noțiunii de eroare materială, în sensul prevăzut de articolul precitat. Critica formulată de contestator se referă, în esență, la greșita soluționare a recursului din perspectiva interpretării "eronate și distorsionate" a art. 26 alin. (1) și a art. 25 din Legea nr. 567/2004, referitoare la cursanții Școlii Naționale de Grefieri, contestatorul expunând modalitatea în care ar fi trebuit interpretate și aplicate aceste dispoziții legale. Susținerile sale nu reprezintă altceva decât o repunere în discuție a recursului și o încercare de a schimba soluția instanței de recurs, însă modalitatea în care instanța de control judiciar a procedat și a înțeles să interpreteze dispozițiile legale incidente și să soluționeze calea de atac a recursului nu se încadrează în noțiunea de eroare materială, în sensul prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. După cum s-a cristalizat în jurisprudența Înaltei Curți și a Curții Europene a Drepturilor Omului, contestația în anulare nu poate avea semnificația unui apel-recurs deghizat, ci trebuie să fie justificată numai de circumstanțe esențiale și imperative. Nicio parte a unui proces nu poate determina redeschiderea acestuia, soluționat definitiv, numai în scopul de a obține o rejudecare a cauzei. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat permanent că principiul securității raporturilor juridice implică respectarea principiului res iudicata, iar posibilitatea de desființare a unei hotărâri definitive afectează dreptul la un proces echitabil, reglementat de art. 6 din Convenție (Cauza Mitrea vs. România, 26105/03 Hotărârea din 29 iulie 2008). De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, referitor la introducerea căilor de recurs extraordinare (Cauza Sebastian Taub împotriva României, Hotărârea din 12 octombrie 2006), a mai reținut că "(...) instanțele superioare nu trebuie să-și folosească puterea de supervizare decât pentru a corecta erorile de fapt sau de drept și erorile judiciare și nu pentru a proceda la o nouă analiză. Supervizarea nu trebuie să devină un apel deghizat, iar simplul fapt că ar putea exista două puncte de vedere diferite asupra subiectului nu reprezintă un motiv suficient pentru a rejudeca o cauză. Nu se poate deroga de la acest principiu decât atunci când o cer motive substanțiale și imperioase (Riabykh împotriva Rusiei, nr. 52.854/99, § 52, CEDO 2003-IX).". Fiind o cale de retractare, contestația în anulare nu poate fi exercitată pentru alte motive decât cele prevăzute de lege, nefiind admisibilă repunerea în discuție a unor probleme de drept si de fapt ce au fost soluționate de instanța de recurs. 2. Temeiul legal al soluției adoptate Pentru aceste considerente, întrucât aspectele deduse judecății prin intermediul prezentei căi extraordinare de atac nu se circumscriu dispozițiilor art. 503 alin. (2) pct. 1 sau 2 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestația în anulare, ca inadmisibilă.