ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6112/2021

Ședința publică din data de 7 decembrie 2021

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Obiectul cererii deduse judecății

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – secția a VIII a contencios administrativ și fiscal la data de 13.03.2018, sub nr. x/2018, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Consiliul Superior al Magistraturii și Școala Națională de Grefieri a solicitat anularea actului administrativ individual emis de SNG prin adresa nr. x/25.10.2017 și, pe cale de consecință, obligarea pârâtei SNG să emită decizie de recalculare prin care să dispună ca reclamantul să beneficieze de indemnizație lunară de cursant (pe scurt: bursa) în cuantum raportat la nivelul maxim de salarizare pentru un grefier debutant cu studii superioare juridice, respectiv majorarea indemnizației lunare de cursant, aferentă perioadei 06.06.2016 - 06.12.2016, prin raportare la valoarea de referință sectorială de 445,5 RON; obligarea pârâtei SNG să calculeze și să plătească diferențele pecuniare dintre sumele de bani primite și cele rezultate în urma recalculării potrivit pct. 1) pentru fiecare lună, începînd cu data de 06.06.2016 și pînă la data de 06.12.2016, respectiv a diferențelor dintre venitul efectiv plătit (prin raportare la o valoare de referință sectorială de 305 RON) și venitul pe care l-ar fi obținut potrivit Legii nr. 71/2015 și Legii nr. 293/2015 (prin raportare la o valoare de referință sectorială de 445,5 RON) în aceeași perioadă, actualizate cu indicele de inflație și rata dobînzii legale, de la data scadenței pînă la data plății efective; obligarea pârâtei SNG să solicite pârâtului CSM sumele de bani necesare plății drepturilor pecuniare solicitate; anularea adresei CSM nr. x/17.11.2017 și obligarea pârâtului CSM să prevadă în bugetul de venituri și cheltuieli sumele de bani necesare plății drepturilor pecuniare solicitate; obligarea în solidar a pârâților CSM și SNG la plata cheltuielilor de judecată efectuate.

1.2. Hotărârea primei instanțe

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 3999 din 9 octombrie 2018 a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, Consiliul Superior al Magistraturii și a respins cererea ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, a admis în parte cererea modificată, a dispus anularea adresei nr. x/25.10.2017 emisă de pârâta Școala Națională de Grefieri, a obligat pârâta Școala Națională de Grefieri, prin Director, să emită reclamantului o decizie de stabilire a indemnizației lunare de cursant, producătoare de efecte juridice în perioada 6.06.2016 - 30.09.2016, cu luarea în considerare a unei valori de referință sectorială de 445,5 RON, a obligat pârâtul Școală Națională de Grefieri să plătească reclamantului diferențelor salariale rezultate, actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală penalizatoare aferentă acestei sume, de la data scadenței fiecărui venit salarial lunar și până la data plății, a respins, în rest, cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Consiliul Superior al Magistraturii și Școala Națională de Grefieri, ca neîntemeiată.

La data de 03.01.2019, reclamantul A. a formulat cerere de completare a sentinței civile nr. 3999/09.10.2018, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2018.

Prin sentința nr. 3999/09.10.2018, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2018 s-a respins cererea de completare a dispozitivului sentinței formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Consiliul Superior al Magistratiurii și Școala Națională de Grefieri, ca neîntemeiată.

1.3. Calea de atac exercitată

1.3.1. Împotriva sentinței civile nr. 3999/09.10.2018, pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2018, a declarat recurs pârâta Școala Națională de Grefieri solicitând admiterea recursului, casarea în parte și, în consecință, rejudecarea litigiului pe fond și respingerea în tot a cererii de chemare în judecată a intimatului-reclamant A..

Prin sentința civilă nr. 3999/09.10.2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2018, s-a reținut, în esență, facându-se trimitere la Decizia Curții Constituționale a României nr. 794/15.12.2016, publicată în Monitorul Oficial nr. 1029 din 21.12.2016, că, întrucât încă de la data de 09.04.2015 se aflau în plată indemnizații de încadrare stabilite prin raportare la valoarea de referință sectorială de 405 RON, intimatul reclamant este îndreptățit la plata diferențelor salariale rezultate între bursa efectiv primită și cea stabilită prin luarea în considerare a unei valori de referință sectorială de 445,5 RON (405 RON + o majorare de 10% acordată prin Legea nr. 293/2015).

Apreciază recurenta că acest argument nu poate fi primit deoarece Decizia CCR pe care se întemeiază soluția primei instanțe, conform art. 147 alin. (4) din Constituția României, produce efecte doar pentru viitor, de la data publicării în Monitorul Oficial al României. Așadar Decizia CCR nr. 794/15.12.2016 a început să producă efectele reținute de către prima instanță începând cu data de 21.12.2016, când a fost publicată în Monitorul Oficial al României. Până la această dată, dispoziția declarată neconstituțională s-a bucurat de o prezumție de constituționalitate, cu consecința că efectele deja produse în acest interval de timp trebuie recunoscute ca fiind valide. Anularea ori modificarea lor în baza unei Decizii a CCR publicate ulterior în Monitorul Oficial al României ar reveni la o aplicare retroactivă a acesteia, contrar art. 147 alin. (4) din Constituția României.

Or, în opinia recurentei se constată că prima instanță a procedat în acest fel atunci când a dat efecte unei Decizii a CCR care a început să producă efecte începând cu data de 21.12.2016, pentru o perioadă anterioară, respectiv pentru intervalul 06.06.2016-06.12.2016, când intimatul-reclamant A. a fost cursant al Școlii Naționale de Grefieri.

Recurenta-pârâtă Școala Națională de Grefieri precizează că a stabilit în mod legal cuantumul bursei pentru intimatul-reclamant A. și, întrucât Decizia CCR nr. 794/15.12.2016 nu poate produce efecte pentru perioada anterioară datei de 21.12.2016, solicită respingerea capătului de cerere privitor la recalcularea acestei burse prin luarea în considerare a unei valori de referință sectorială de 445,5 RON.

1.3.2. Împotriva sentinței civile nr. 3999 din 9 octombrie 2018 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și a sentinței civile nr. 1234 din 29 martie 2019 pronunțate de aceeași instanță a declarat recurs reclamantul A..

În opinia recurentului, judecătorul fondului nu a motivat de ce nu este îndreptățit să primească majorarea bursei pe toată perioada în care a urmat cursurile SNG, respectiv 06.06.2016-06.12.2016.

Precizează că a primit aceeași indemnizație de cursant în toată perioada iunie- decembrie 2016, în exact același cuantum de 1037 de RON net (1419 RON brut).

Prin urmare, nu doar în perioada 06.06.2016-30.09.2016 bursa recurentului trebuia calculată pe baza unei valori de referință sectorială majorată, ci și în perioada 01.10.2016-06.12.2016.

De asemenea, instanța de fond nu a motivat de ce nu a obligat pârâta SNG la calcularea bursei pe baza unei VRS de 484,18 Iei (în principal) sau a unei VRS de 463,5 RON (în secundar), așa cum s-a solicitat în precizarea acțiunii.

În plus, precizează că deja au fost pronunțate hotărîri judecătorești care au recunoscut grefierilor necesitatea aplicării unei VRS de 484,18 RON - a se vedea în acest sens Sentința Tribunalului Vâlcea nr. 1177 din 22.10.2018, pronunțată în dosarul nr. x/2018, precum și Sentința Tribunalului Mureș nr. 829 din 12.07.2018, pronunțată în dosarul nr. x/2018.

Prin urmare, consideră că a devenit caducă utilizarea unei VRS de 445,5 RON în prezenta speță.

Totodată, susține recurentul că, instanța de fond a omis să motiveze respingerea cererii recurentului privind cheltuielile de judecată efectuate la fond, în cuantum de 21,40 RON, conform chitanțelor anexate concluziilor trimise pentru termenul de judecată din data de 25.09.2018.

În fine, consideră recurentul că instanța de fond a admis în mod eronat excepția lipsei de calitate procesuală pasivă a pârâtului CSM, deoarece acesta trebuie să fie sancționat administrativ pentru simplul fapt că nu a reacționat deloc la cererea trimisă inițial în 27.09.2017. Mai mult, instanța de fond ar fi trebuit să constate și nulitatea adresei CSM nr. x/17.11.2017, întrucît competența de a răspunde plângeriî prealabile aparține plenului CSM, nicidecum secretarului general al CSM.

II. Considerentele și soluția Înaltei Curți asupra recursurilor

2.1 Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a cadrului normativ aplicabil și a probatoriului administrat în cauză, cu luarea în considerare a apărărilor formulate în cauză, Înalta Curte apreciază că recursurile părților sunt fondate în raport de considerentele care urmează a fi expuse în continuare.

Recurentul-reclamant A. a susținut că hotărârea atacată este nelegală, întrucât nu cuprinde motivele pe care se sprijină, considerentele acesteia fiind lapidare.

Din perspectiva acestor critici, subsumate motivului de nelegalitate reglementat de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., în considerentele hotărârii judecătorești se vor arata obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părtilor, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părtilor.

O hotărâre judecătorească trebuie să cuprindă, în motivarea sa, argumentele pro și contra care au format, în fapt și în drept, convingerea instanței cu privire la soluția pronunțată, argumentele care trebuie să se raporteze, pe de o parte la susținerile și apărările părților, iar pe de altă parte la dispozițiile legale aplicabile raportului juridic dedus judecății. În caz contrar, hotărârea este lipsită de suport probator și legal.

În cadrul dreptului la un proces echitabil se analizează și dreptul oricărei părți în cadrul unei proceduri judiciare de a prezenta instanței observațiile, argumentele și mijloacele sale de probă, coroborat cu dreptul fiecărei părți ca aceste observații și argumente să fie examinate în mod efectiv. Cu privire la aceste aspecte, obligația instanței de motivare a deciziilor sale este singurul mijloc prin care se poate verifica respectarea lor.

Motivarea este de esența hotărârilor, reprezentând o garanție pentru părți că cererile lor au fost analizate cu atenție. O motivare excesiv de succintă sau necorespunzătoare în raport cu complexitatea cauzei echivalează, practic, cu inexistența motivării.

Or, considerentele instanței de fond, importante sub aspect cantitativ, sunt compuse din expunerea situației de fapt, prezentarea pe larg a dispozițiilor legale aplicabile, a jurisprudenței Înaltei Curți de Casație și Justiție și a Curții Constituționale în materia analizată, pentru ca în final să concluzioneze abrupt în legătură cu îndreptățirea reclamantului la drepturile solicitate pe o anumită perioadă de timp, diferită de cea solicitată în acțiune.

Prin urmare, Înalta Curte apreciază ca validă critica reclamantului și implicit a pârâtei recurente în sensul că judecătorul nu a explicat soluția pronunțată în dispozitiv, prin argumente de fapt și de drept care să demonstreze că acesta a analizat cererile și criticile părților, nu a evaluat probele dosarului, trecându-le prin filtrul propriei sale aprecieri.

În concluzie, cele reținute conduc la concluzia necercetării cauzei de către instanța de fond.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

În consecință, reținând că în cauză sunt incidente dispozițiile 498 alin. (2) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile declarate, va casa hotărârile recurate și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 3999 din 9 octombrie 2018 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și a sentinței civile nr. 1234 din 29 martie 2019 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și de pârâta Școala Națională de Grefieri împotriva sentinței civile nr. 3999 din 9 octombrie 2018 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează hotărârile recurate și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 decembrie 2021.