ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3319/2024

Ședința publică din data de 13 iunie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată inițială

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal la data de 13.03.2018, sub nr. x/2018, reclamantul A. a formulat cerere de chemare în judecată împotriva pârâților Consiliul Superior al Magistraturii și Școala Națională de Grefieri prin care a solicitat:

- anularea actului administrativ individual emis de SNG prin adresa nr. x/25.10.2017 și, pe cale de consecință, obligarea pârâtei SNG să emită decizie de recalculare prin care să dispună ca reclamantul să beneficieze de indemnizație lunară de cursant (bursa) în cuantum raportat la nivelul maxim de salarizare pentru un grefier debutant cu studii superioare juridice, respectiv majorarea indemnizației lunare de cursant, aferentă perioadei 06.06.2016 - 06.12.2016, prin raportare la valoarea de referință sectorială de 445,5 RON;

- obligarea pârâtei SNG să calculeze și să plătească diferențele pecuniare dintre sumele de bani primite și cele rezultate în urma recalculării potrivit pct. 1) pentru fiecare lună, începând cu data de 06.06.2016 și până la data de 06.12.2016, respectiv a diferențelor dintre venitul efectiv plătit (prin raportare la o valoare de referință sectorială de 305 RON) și venitul pe care l-ar fi obținut potrivit Legii nr. 71/2015 și Legii nr. 293/2015 (prin raportare la o valoare de referință sectorială de 445,5 RON) în aceeași perioadă, actualizate cu indicele de inflație și rata dobânzii legale, de la data scadenței până la data plății efective;

- obligarea pârâtei SNG să solicite pârâtului CSM sumele de bani necesare plății drepturilor pecuniare solicitate;

- anularea adresei CSM nr. x/17.11.2017 și obligarea pârâtului CSM să prevadă în bugetul de venituri și cheltuieli sumele de bani necesare plății drepturilor pecuniare solicitate;

- obligarea în solidar a pârâților CSM și SNG la plata cheltuielilor de judecată efectuate.

Prin cererea adițională depusă la data de 21.05.2018, reclamantul A. a precizat punctele 1 și 2 din petitul acțiunii în sensul că a solicitat obligarea pârâților la cele solicitate prin raportare la valoarea de referință sectorială (în continuare: VRS) de 484,18 RON, în principal, sau de 463,5 RON, în secundar, iar în terțiar de 445,5 RON, în caz că instanța va considera că nu se impune utilizarea unei VRS de 484,18 RON sau de 463,5 RON.

1.2. Soluția pronunțată de instanța de fond în primul ciclu procesual

Prin sentința civilă nr. 3999/09.10.2018, Curtea de Apel București a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, Consiliul Superior al Magistraturii, și a respins cererea ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

A admis în parte cererea modificată și a dispus anularea adresei nr. x/25.10.2017 emisă de pârâta Școala Națională de Grefieri.

A obligat pârâta Școala Națională de Grefieri, prin Director, să emită reclamantului o decizie de stabilire a indemnizației lunare de cursant, producătoare de efecte juridice în perioada 6.06.2016 -30.09.2016, cu luarea în considerare a unei valori de referință sectorială de 445,5 RON.

A obligat pârâtul Școală Națională de Grefieri să plătească reclamantului diferențelor salariale rezultate, actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală penalizatoare aferentă acestei sume, de la data scadenței fiecărui venit salarial lunar și până la data plății.

A respins, în rest, cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Consiliul Superior al Magistraturii și Școala Națională de Grefieri, ca neîntemeiată.

1.3. Cererea de completare a dispozitivului sentinței pronunțate de instanța de fond

La data de 03.01.2019, reclamantul A. a formulat cerere de completare a sentinței civile nr. 3999/09.10.2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2018, solicitând admiterea acțiunii în totalitate.

Prin sentința civilă nr. 1234/29.03.2019, Curtea de Apel București a respins cererea de completare a dispozitivului sentinței civile nr. 3999/09.10.2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, formulată de reclamantul A., ca neîntemeiată.

1.4. Recursurile formulate de către pârâta Școala Națională de Grefieri și de către reclamant împotriva hotărârii pronunțate în primul ciclu procesual

Prin decizia civilă nr. 6112/07.12.2021, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursurile declarate de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 3999 din 9 octombrie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și a sentinței civile nr. 1234 din 29 martie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și de pârâta Școala Națională de Grefieri împotriva sentinței civile nr. 3999 din 9 octombrie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

A casat hotărârile recurate și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

1.5. Rejudecarea cererii în fond în al doilea ciclu procesual

Dosarul a fost reînregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal data de 18.03.2022, sub nr. x/2022.

La data de 27.04.2022, reclamantul a depus o cerere adițională prin care a solicitat majorarea valorii de referință sectoriale (VRS) de la 484,18 RON la 605,225 RON, conform art. 204 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 2207 din 23 noiembrie 2022, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Consiliul Superior al Magistraturii și a respins cererea ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

A respins excepția inadmisibilității și excepția decăderii, ca neîntemeiate.

A admis cererea formulată de către reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Școala Națională de Grefieri și a dispus anularea adresei nr. x/25.10.2017, emisă de pârâta Școala Națională de Grefieri.

A obligat pârâta Școala Națională de Grefieri să emită în favoarea reclamantului o decizie de stabilire a indemnizației lunare de cursant, producătoare de efecte juridice în perioada 06.06.2016 - 06.12.2016, cu luarea în considerare a unei valori de referință sectorială de 605,225 RON.

A obligat pârâta Școală Națională de Grefieri să plătească reclamantului diferențelor salariale rezultate, actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală penalizatoare aferentă acestei sume, de la data scadenței fiecărui venit salarial lunar și până la data plății.

Împotriva sentinței civile nr. 2207 din 23 noiembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, pârâta Școala Națională de Grefieri a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în întregime a sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea acțiunii formulată de A., ca neîntemeiată.

În contextul expunerii pe scurt a situației de fapt și a argumentelor reținute de prima instanță în fundamentarea soluției pronunțate, recurenta-pârâtă a susținut, în esență, că sentința atacată a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material incidente cauzei pendinte, respectiv a dispozițiilor art. 25 din Legea nr. 567/2004, cu modificări și completări, a dispozițiilor Deciziei Curții Constituționale a României nr. 794/15.12.2016, publicată în Monitorul Oficial nr. 1029 din 21.12.2016 și a dispozițiilor art. 147 alin. (4) din Constituția României.

În cadrul unei prime critici, recurenta susține că instanța de fond a admis în mod greșit cererea modificatoare formulată de reclamantul A., Școala Națională de Grefieri fiind obligată să emită, în favoarea reclamantului, decizia de stabilire a indemnizației de cursant pentru perioada 06.06.2016 - 06.12.2016 cu luarea în considerare a unei valori de referință sectorială de 605,225 RON.

Expunând conținutul dispozițiilor art. 501 alin. (3) din C. proc. civ., recurenta apreciază că, prin admiterea cererii modificatoare privind majorarea valorii de referință sectoriala de la 484.18 RON la 605.225, instanța de fond, investită cu rejudecarea, a trecut practic peste limitele casării impuse de decizia prin care a fost trimisă cauza spre rejudecare.

Astfel, cererea modificatoare prin care reclamantul a solicitat majorarea valorii de referință sectoriala de la 484,18 RON la 605,225 RON a fost depusă în faza rejudecării după casarea cu trimitere, fiind cu mult depășit momentul procesual până la care acesta avea dreptul să își modifice cererea de chemare în judecată.

Mai mult decât atât, instanța de fond investită cu rejudecarea nu a ținut cont de cererea modificatoare din data de 21.05.2018, prin care reclamantul a solicitat obligarea recurentei la cele solicitate prin raportare la o valoare de referință sectorială de 484,18 RON, în principal, sau de 463,5 RON, în secundar, iar în terțiar de 445,5 RON și nici de întâmpinarea formulată de pârâtă față de cererea modificatoare, ignorând complet motivele invocate.

O a doua critică vizează faptul că, în mod greșit, instanța de fond a admis acțiunea reclamantului, în opinia recurentei, pretențiile reclamantului A. fiind neîntemeiate.

În susținerea acestei critici, arată recurenta-pârâtă că Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea și al personalului care funcționează în cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice, prin dispozițiile art. 25, stipulează că, în perioada studiilor, Școala Națională de Grefieri acordă cursanților o indemnizație lunară, în cuantum egal cu salariul de bază brut pentru funcția de grefier debutant, în raport cu nivelul studiilor absolvite.

Deși indemnizația de cursant are, potrivit dispozițiilor art. 25 alin. (2) din Legea nr. 567/2004, natura și regimul juridic al unui drept salarial, acest aspect se referă, în opinia recurentei, exclusiv la contribuțiile și reținerile operate asupra sumelor reprezentând indemnizații de cursant.

Indemnizația de cursant nu se poate identifica cu salariul acordat în baza unui Contract individual de muncă pentru prestarea unor activități remunerate, conform dispozițiilor legale, întrucât aceasta nu se naște dintr-un raport juridic de dreptul muncii, iar calitatea de cursant al Școlii nu se poate confunda cu raportul de serviciu specific funcției de grefier.

Totodată, recurenta menționează că reclamantul a motivat cererea modificatoare din data de 27.04.2022 raportat la existența unor hotărâri judecătorești, pe care nu le-a atașat cererii, prin care s-a recunoscut o valoare de referință sectorială de 605,225 RON, însă, subliniază că o hotărâre judecătorească produce efecte doar între părți, acestea neputând fi extinse și persoanelor străine de procesul în cadrul căruia a fost pronunțată.

De asemenea, Ordinul Ministrului Justiției nr. 6245/C emis în data de 30.12.2021 și aplicabil de la aceeași dată, de care reclamantul înțelege să se folosească în probațiune, privește, astfel cum reiese din conținutul său, judecătorii și asistenții judiciari care își desfășoară activitatea în cadrul instanțelor, categorii profesionale în care reclamantul nu se încadrează.

Prin sentința civilă nr. 2207 din data de 23.11.2022, pronunțată de Curtea de Apel București, s-a reținut, în esență, că, începând cu data de 01.08.2016, a fost recunoscută o valoare de referință sectorială de 605,225 RON prin mai multe hotărâri judecătorești și, făcându-se trimitere la Decizia Curții Constituționale a României nr. 794/15.12.2016, publicată în Monitorul Oficial nr. 1029 din 21.12.2016, reclamantul este îndreptățit la plata diferențelor salariale rezultate între indemnizației de cursant efectiv plătită și cea stabilită prin raportare la o valoare de referință sectorială de 605,225 RON.

Recurenta apreciază că acest argument nu poate fi primit, deoarece Decizia CCR pe care se întemeiază soluția primei instanțe, conform art. 147 alin. (4) din Constituția României, produce efecte doar pentru viitor, de la data publicării în Monitorul Oficial al României. Așadar Decizia CCR nr. 794/15.12.2016 a început să producă efectele reținute de către instanța de fond investită cu rejudecarea începând cu data de 21.12.2016, când a fost publicată în Monitorul Oficial al României. Până la această dată, dispoziția declarată neconstituțională s-a bucurat de o prezumție de constituționalitate, cu consecința că efectele deja produse în acest interval de timp trebuie recunoscute ca fiind valide. Anularea ori modificarea lor în baza unei Decizii a CCR publicate ulterior în Monitorul Oficial al României ar reveni la o aplicare retroactivă a acesteia.

Or, se constată că instanța a admis cererea reclamantului pentru perioada 06.06.2016-06.12.2016, dând putere unei Decizii CCR, publicată în Monitorul Oficial nr. 1029 din 21.12.2016, contrar art. 147 alin. (4) din Constituția României.

Mai mult decât atât, nici data de la care a fost recunoscută o valoare de referință sectorială de 605,225 RON prin hotărâri judecătorești, respectiv începând cu data de 01.08.2016, nu corespunde cu data de început a cursurilor Școlii, respectiv 06.06.2016.

Intimatul-reclamant a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.

II. Soluția și considerentele instanței de recurs

Examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs și a dispozițiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul formulat este fondat, urmând a fi admis, pentru considerentele expuse în continuare.

Instanța de contencios administrativ și fiscal a fost învestită cu o cerere prin care reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Consiliul Superior al Magistraturii și Școala Națională de Grefieri a solicitat:

- anularea actului administrativ individual emis de SNG prin adresa nr. x/25.10.2017 și, pe cale de consecință, obligarea pârâtei SNG să emită decizie de recalculare prin care să dispună ca reclamantul să beneficieze de indemnizație lunară de cursant (bursa) în cuantum raportat la nivelul maxim de salarizare pentru un grefier debutant cu studii superioare juridice, respectiv majorarea indemnizației lunare de cursant, aferentă perioadei 06.06.2016 - 06.12.2016, prin raportare la valoarea de referință sectorială de 445,5 RON;

- obligarea pârâtei SNG să calculeze și să plătească diferențele pecuniare dintre sumele de bani primite și cele rezultate în urma recalculării potrivit pct. 1) pentru fiecare lună, începând cu data de 06.06.2016 și până la data de 06.12.2016, respectiv a diferențelor dintre venitul efectiv plătit (prin raportare la o valoare de referință sectorială de 305 RON) și venitul pe care l-ar fi obținut potrivit Legii nr. 71/2015 și Legii nr. 293/2015 (prin raportare la o valoare de referință sectorială de 445,5 RON) în aceeași perioadă, actualizate cu indicele de inflație și rata dobânzii legale, de la data scadenței până la data plății efective;

- obligarea pârâtei SNG să solicite pârâtului CSM sumele de bani necesare plății drepturilor pecuniare solicitate;

- anularea adresei CSM nr. x/17.11.2017 și obligarea pârâtului CSM să prevadă în bugetul de venituri și cheltuieli sumele de bani necesare plății drepturilor pecuniare solicitate;

- obligarea în solidar a pârâților CSM și SNG la plata cheltuielilor de judecată efectuate.

Prin cererea adițională depusă la data de 21.05.2018, în primul ciclu procesual, reclamantul A. a precizat punctele 1 și 2 din petitul acțiunii, în sensul că a solicitat obligarea pârâților la cele solicitate prin raportare la valoarea de referință sectorială (în continuare: VRS) de 484,18 RON, în principal, sau de 463,5 RON, în secundar, iar în terțiar de 445,5 RON, în caz că instanța va considera că nu se impune utilizarea unei VRS de 484,18 RON sau de 463,5 RON.

La data de 27.04.2022, în cel de-al doilea ciclu procesual, reclamantul a depus o cerere adițională prin care a solicitat majorarea valorii de referință sectoriale (VRS) de la 484,18 RON la 605,225 RON, conform art. 204 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.

Prin sentința recurată, pronunțată în al doilea ciclu procesual, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Consiliul Superior al Magistraturii și respinsă cererea ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

S-a respins excepția inadmisibilității și excepția decăderii ca neîntemeiate.

S-a admis cererea formulată de către reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Școala Națională de Grefieri, dispunându-se anularea adresei nr. x/25.10.2017 emisă de pârâta Școala Națională de Grefieri.

A fost obligată pârâta Școala Națională de Grefieri să emită în favoarea reclamantului o decizie de stabilire a indemnizației lunare de cursant, producătoare de efecte juridice în perioada 06.06.2016 - 06.12.2016, cu luarea în considerare a unei valori de referință sectorială de 605,225 RON.

De asemenea, a fost obligată pârâta Școală Națională de Grefieri să plătească reclamantului diferențelor salariale rezultate, actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală penalizatoare aferentă acestei sume, de la data scadenței fiecărui venit salarial lunar și până la data plății.

Împotriva acestei soluții, a declarat recurs pârâta Școala Națională de Grefieri.

Analizând sentința de fond din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că susținerile recurentei sunt fondate.

Cu titlu preliminar, Înalta Curte reține că, în înțelesul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., încălcarea normelor de drept material se poate face prin aplicarea unui text de lege străin situației de fapt, extinderea normei juridice dincolo de ipotezele la care se aplică sau restrângerea nejustificată a aplicării prevederilor legale, precum și prin încălcarea unor principii generale de drept. Altfel spus, textul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. se referă fie la nesocotirea unei norme de drept material, fie la interpretarea ei eronată.

De asemenea, prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale, nu și a legii procesuale.

În cauza de față aceste motive sunt incidente, soluția primei instanțe fiind pronunțată cu interpretarea și aplicarea greșită a normelor de drept material incidente în cauză.

Sub un prim aspect, în ceea ce privește critica recurentei-pârâte referitoare la faptul că instanța de fond a admis, în mod greșit, cererea modificatoare formulată de reclamantul A., recurenta fiind obligată să emită, în favoarea reclamantului, decizia de stabilire a indemnizației de cursant pentru perioada 06.06.2016 - 06.12.2016 cu luarea în considerare a unei valori de referință sectorială de 605,225 RON, Înalta Curte reține că această critică este nefondată.

În cauza de față, reclamantul a indicat în cuprinsul cererii introductive formulate la data de 13.03.2018 că solicită anularea actului administrativ individual emis de SNG prin adresa nr. x/25.10.2017 și, pe cale de consecință, obligarea pârâtei SNG să emită decizie de recalculare prin care să dispună ca reclamantul să beneficieze de indemnizație lunară de cursant (bursa) în cuantum raportat la nivelul maxim de salarizare pentru un grefier debutant cu studii superioare juridice, respectiv majorarea indemnizației lunare de cursant, aferentă perioadei 06.06.2016 - 06.12.2016, prin raportare la valoarea de referință sectorială de 445,5 RON.

Ulterior, prin cererea adițională de modificare a cererii de chemare în judecată, depusă la data de 21.05.2018, reclamantul a solicitat obligarea pârâților la cele solicitate prin raportare la valoarea de referință sectorială (în continuare: VRS) de 484,18 RON, în principal, sau de 463,5 RON, în secundar, iar în terțiar de 445,5 RON, în caz că instanța va considera că nu se impune utilizarea unei VRS de 484,18 RON sau de 463,5 RON.

În primul ciclu procesual, primul termen de judecată a fost acordat la data de 29.05.2018, iar prin încheierea de ședință din data de 29.05.2018, instanța a dispus citarea părților cu un exemplar al cererii adiționale și a cererii modificatoare, rezultând așadar că cererea modificatoare depusă la primul termen de judecată a fost formulată cu respectarea termenului instituit de art. 204 C. proc. civ.

În al doilea ciclu procesual, la data de 27.04.2022 reclamantul a depus o cerere adițională prin care a solicitat majorarea valorii de referință sectoriale (VRS) de la 484,18 RON la 605,225 RON, conform art. 204 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.

Prin urmare, în mod corect, prima instanță a constatat că reclamantul nu este decăzut din dreptul de a modifica cererea de chemare în judecată, apreciind că sunt incidente prevederile art. 204 proc. civ., fiind vorba despre o cerere de majorare a cuantumului pretențiilor.

Însă, în ceea ce privește fondul cauzei, Înalta Curte constată că criticile formulate de recurenta-pârâtă sunt fondate, soluția primei instanțe fiind pronunțată cu interpretarea și aplicarea greșită a normelor de drept material incidente în cauză, respectiv a dispozițiilor art. 25 din Legea nr. 567/2004, pentru considerentele arătate în continuare.

Astfel, din analiza considerentelor sentinței recurate, Înalta Curte constată că instanța de fond, reținând că reclamantul face parte din categoria profesională/familie ocupațională Justiție și luând în considerare și hotărârile judecătorești pronunțate în litigii similare, în mod eronat, a apreciat că, în baza Deciziei Curții Constituționale nr. 794/2016 și a prevederilor art. 3^1 alin. (1) din O.U.G. nr. 57/2015, astfel cum au fost modificate prin O.U.G. nr. 43/2016, indemnizația reclamantului pentru perioada în care a deținut calitate de cursant SNG trebuie calculată prin raportare la VRS-ul maxim din cadrul categoriei profesionale/familiei ocupaționale, adică 605,225 RON (484,18 RON, majorat cu 25%).

Înalta Curte nu poate împărtăși raționamentul primei instanțe.

Sub un prim aspect, instanța de control reține că cuantumul bursei pentru promoția SNG 06.06.2016 - 06.12.2016, din care face parte și reclamantul, a fost stabilit prin Decizia Directorului SNG nr. 73/19 mai 2016 la o valoare de 1419 RON, calculată prin raportare la o valoare de referință sectorială de 305 înmulțită cu coeficientul de 2,639 pentru funcția de grefier debutant, studii superioare juridice.

Potrivit art. 25 din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea și al personalului care funcționează în cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice:

"(1) În perioada studiilor, Școala Națională de Grefieri acordă cursanților o indemnizație lunară de cursant, în cuantum egal cu salariul de bază brut pentru funcția de grefier debutant, în raport cu nivelul studiilor absolvite.

(2) Indemnizația prevăzută la alin. (1) are natura și regimul juridic al unui drept salarial și se plătește din fondul prevăzut în bugetul anual aprobat al Consiliului Superior al Magistraturii."

Deși art. 25 alin. (2) din Legea nr. 567/2004 prevede că indemnizația prevăzută la alin. (1) are natura și regimul juridic al unui drept salarial și se plătește din fondul prevăzut în bugetul anual aprobat al Consiliului Superior al Magistraturii, Înalta Curte reține că îndemnizația de cursant se acordă pe perioada studiilor, perioadă de 6 luni în care cursantul nu încheie un contract de muncă nici cu SNG și nici cu instanțele judecătorești sau parchetele unde efectuează stagii de practică.

Practic, pe perioada studiilor, cursantul SNG nu încheie un contract individual de muncă în temeiul căruia să primească indemnizația de cursant, ci încheie un contract de instruire pentru o perioadă de 6 luni.

Or, în această perioadă are loc exclusiv instruirea teoretică și practică a cursantului, fără a exista un raport de muncă ori de natură civilă cu instituțiile în care el își desfășoară stagiile și fără a exista un raport comitent prepus tipic raportului de muncă.

Chiar dacă art. 26 alin. (1) din Legea nr. 567/2004 reține că perioada în care o persoană a avut calitatea de cursant al Scolii Naționale de Grefieri, dacă a promovat examenul de absolvire a Scolii Naționale de Grefieri, constituie vechime în munca și vechime în specialitate, această împrejurare nu duce la modificarea naturii juridice a contractului dintre cursant și SNG.

Înalta Curte are în vedere și faptul că norma de drept amintită face trimitere la un cuantum al bursei calculat prin raportare la salariul de bază brut pentru funcția de grefier debutant valabil la momentul începerii cursurilor fiecărei promoții, calitatea de cursant nefigurând nici în vechile reglementări privind salarizarea personalului bugetar, nici în noua reglementare privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, în familia ocupațională "Justiție".

De asemenea, pentru a beneficia de o recalculare a indemnizației de cursant, raportat la o valoare de referință sectorială constantă la nivelul aceleași categorii profesionale se are în vedere faptul că reclamantul a avut calitatea de cursant, și nu de grefier, deci nu a avut raporturi de serviciu în înțelesul Codului muncii cu Școala Națională de Grefieri în perioada cursurilor.

Instanța de control reține că valoarea de referință sectorială este o constantă, care se înmulțește cu coeficienții de încadrare aplicabili fiecărei categorii (judecători, procurori, personal auxiliar de specialite) și trebuie să fie unică pentru întreaga familie ocupațională justiție, însă, în perioada cursurilor, intimatul-reclamant A. avea calitatea de cursant, nu de personal auxiliar de specialitate.

Astfel, prima instanță a confundat raporturile dintre reclamant și Școală, reținând că reclamantul are perioadă lucrată, deși acesta a avut calitatea de cursant, iar calitatea de cursant al Școlii nu se poate confunda cu raportul de serviciu specific funcției de grefier.

Înalta Curte constată că nu pot fi primite nici argumentele în sensul că prin mai multe hotărâri judecătorești a fost recunoscut grefierilor VRS de 605,225, întrucât o hotărâre judecătorească produce efecte doar între părți, acestea neputând fi extinse și persoanelor străine de procesul în cadrul căruia a fost pronunțată.

Totodată, Înalta Curte constată că, deși prima instanță și-a întemeiat soluția pe dispozițiile art. 3^1 alin. (1) din O.U.G. nr. 57/2015, astfel cum au fost modificate prin O.U.G. nr. 43/2016, care prevăd că începând cu luna august 2016, personalul plătit din fonduri publice va fi salarizat la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare din cadrul instituției sau autorității publice respective, dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții, data de 01.08.2016, nu corespunde cu data de început a cursurilor Școlii, respectiv 06.06.2016.

În aceste condiții, Înalta Curte apreciază că soluția primei instanțe este greșită, impunându-se ca hotărârea recurată să fie reformată.

Pentru toate considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (2) C. proc. civ., va admite recursul declarat de pârâta Școala Națională de Grefieri, va casa în parte sentința recurată și rejudecând, va respinge acțiunea, ca neîntemeiată, menținând restul dispozițiilor sentinței recurate.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta - pârâtă Școala Națională de Grefieri împotriva sentinței civile nr. 2207 din 23 noiembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Casează în parte sentința recurată și rejudecând

Respinge acțiunea ca neîntemeiată.

Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 13 iunie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.