ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1965/2022

Ședința publică din data de 31 martie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în data de 14.03.2017, reclamanții A., B., C., D., E., F., în contradictoriu cu pârâții Consiliul Superior al Magistraturii și Școala Națională de Grefieri, au contestat dispozițiile 242/16.12.2016 și nr. 4/11.01.2017 a Secretarului General al Consiliului Superior al Magistraturii prin care s-au stabilit drepturile acestora salariale începând cu 01.10.2016 și dispoziția nr. x/15.02.2017 de respingere a contestației formulate împotriva acestor dispoziții, solicitând:

- stabilite prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON, pentru următorii reclamanți, astfel:

- începând cu 25.01.2014, (data limită a termenului de prescripție, calculată de la data formulării contestației prealabile) pentru reclamantele B., C., E., F., până la data de 30.11.2015,

- începând cu 01.12.2014 (data detașării în cadrul Școlii Naționale de Grefieri) pentru reclamanta D., până la data de 30.11.2015,

- începând cu 01.06.2016 (data detașării în cadrul Școlii Naționale de Grefieri) pentru reclamantul A., până la data de 30.11.2015)

- stabilite prin raportare la valoarea de referinta, astfel cum aceasta se regăsește în Hotărârea Plenului CSM nr. 64/19.01.2017, în cuantum de 405 RON la care se adaugă majorarea cu 10% prevăzută în Legea nr. 293/2015 astfel:

• începând cu 01.12.2015 (data intrării în vigoare a majorării salariale acordate prin Legea nr. 293/2015) pentru reclamanții A., B., C., E., F., D.,

Prin sentința civila nr. 2589/26.06.2017, Curtea de Apel București a soluționat pe fond acțiunea.

Prin decizia civila nr. 4714/29.09.2020, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul și a casat sentința menționată anterior, trimițând cauza instanței de fond spre rejudecare.

În urma acestei soluții, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, în data de 05.01.2021.

Prin sentința civilă nr. 168 din 28 aprilie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a fost respins capătul de cerere privind anularea dispozițiilor CSM nr. 242/16.12.2016, nr. 4/11.01.2017 și nr. 42/15.02.2017, ca rămas fără obiect.

A fost respins capătul de cerere privind emiterea unor acte noi de recalculare a drepturilor salariale, ca rămas fără obiect.

A fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanții A., B., C., D., E. și F., în contradictoriu cu pârâții Consiliul Superior al Magistraturii și Școala Națională de Grefieri.

A fost obligată pârâta SNG la plata către fiecare reclamant, cu excepția reclamantului A., a diferenței dintre drepturile salariale cuvenite pe baza unei VRS de 405 RON (cu începere din data de 09.04.2015), și a unei VRS de 445.5 RON (cu începere din data de 01.12.2015) și drepturile încasate, pe perioada 09.04.2015-zi (nu mai târziu de data încetării raporturilor de munca cu SNG).

A fost obligată pârâta SNG la plata catre reclamantul A. a diferenței dintre drepturile salariale cuvenite pe baza unei VRS de 405 RON (cu începere din data de 01.06.2015), și a unei VRS de 445.5 RON (cu începere din data de 01.12.2015) și drepturile încasate, pe perioada 01.06.2015-zi (nu mai târziu de data încetării raporturilor de muncă cu SNG).

A fost obligată pârâta SNG la actualizarea cu inflația a diferențelor salariale de mai sus, precum și la plata dobânzii legale, calculate de la data scadentei fiecărei diferențe lunare, până la data plații efective și integrale, către fiecare reclamant.

Au fost respinse capetele de cerere privind plata diferențelor, actualizarea cu inflatia și plata dobânzilor, aferente perioadelor anterioare datei de 09.04.2015, introduse împotriva pârâtei SNG, ca neîntemeiate.

Au fost respinse capetele de cerere privind plata diferențelor, actualizarea cu inflația și plata dobânzilor, introduse împotriva pârâtului CSM, ca neîntemeiate.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs pârâta Școala Națională de Grefieri, solicitând admiterea acestuia.

În motivarea recursului, a arătat că au fost emise decizii prin care reclamanților li s-a acordat o valoare de referință sectorială în cuantum superior față de ceea ce au pretins prin acțiunea introductivă în prezenta cauză, astfel că petitele principale ale cererii de chemare în judecată au devenit lipsite de obiect. Totodată, au fost achitate toate drepturile salariale stabilite prin deciziile respective.

Cu privire la aplicarea indicelui de inflație și a obligației de plată a dobânzii legale, a arătat recurenta că își menține apărările de la fondul cauzei.

Intimații nu au depus întâmpinare la dosarul cauzei.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este fondat.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

În raport cu susținerile părților și cu probele administrate la dosar, Înalta Curte reține că:

- prin deciziile nr. 98/2019 și 106 ale Directorului Școlii Naționale de Grefieri, reclamantului A. i s-au acordat drepturile salariale stabilite pentru 01.06.2015-30.11.2015 la o VRS de 440,16 RON, iar începând cu 01.12.2015 și în continuare, precum și începând cu 01.10.2019 la o VRS de 484 RON;

- prin decizia nr. 101/2019 a Directorului Școlii Naționale de Grefieri, reclamantei B. i s-au acordat drepturile salariale stabilite pentru 09.04.2015-30.11.2015 la o VRS de 440,16 RON, iar pentru 01.12.2015-31.07.2018 la o VRS de 484,18 RON;

- prin decizia nr. 98/2019 a Directorului Școlii Naționale de Grefieri, reclamantei C. i s-au acordat drepturile salariale stabilite pentru 09.04.2015-30.11.2015 la o VRS de 440,16 RON, iar începând cu 01.12.2015 și în continuare, precum și începând cu 01.01.2019 la o VRS de 484,18 RON;

- prin deciziile nr. 98/2019 și 105/2019 a Directorului Școlii Naționale de Grefieri, reclamantei D. i s-au acordat drepturile salariale stabilite pentru 09.04.2015-30.11.2015 la o VRS de 440,16 RON, iar începând cu 01.12.2015 și în continuare, precum și începând cu 15.04.2019 la o VRS de 484,18 RON;

- prin decizia nr. 102/2019 a Directorului Școlii Naționale de Grefieri, reclamantei E. i s-au acordat drepturile salariale stabilite pentru 09.04.2015-30.11.2015 la o VRS de 440,16 RON, iar pentru 01.12.2015-07.04.2019 la o VRS de 484,18 RON;

- prin decizia nr. 98/2019 a Directorului Școlii Naționale de Grefieri, reclamantei F. i s-au acordat drepturile salariale stabilite pentru 09.04.2015-30.11.2015 la o VRS de 440,16 RON, iar pentru 01.12.2015-15.02.2019 la o VRS de 484,18 RON;

Înalta Curte constată că prin deciziile de mai sus s-a dispus recalcularea indemnizației intimaților-reclamanți în raport cu o valoare de referință sectorială chiar mai mare decât cea solicitată prin acțiune.

În consecință, dată fiind emiterea deciziilor menționate anterior, Înalta Curte reține că, în prezent, au rămas fără obiect și capetele de cerere privind obligarea pârâtei SNG la plata către fiecare reclamant, cu exceptia reclamantului A., a diferenței dintre drepturile salariale cuvenite pe baza unei VRS de 405 RON (cu începere din data de 09.04.2015), și a unei VRS de 445.5 RON (cu începere din data de 01.12.2015) și drepturile încasate, pe perioada 09.04.2015-zi (nu mai târziu de data încetării raporturilor de muncă cu SNG). - obligarea pârâtei SNG la plata către reclamantul A., a diferenței dintre drepturile salariale cuvenite pe baza unei VRS de 405 RON (cu începere din data de 01.06.2015), și a unei VRS de 445.5 RON (cu începere din data de 01.12.2015) si drepturile încasate, pe perioada 01.06.2015-zi (nu mai târziu de data încetării raporturilor de muncă cu SNG).

Înalta Curte are în vedere și prevederile art. 29 și art. 32 din C. proc. civ., reținând că unul dintre elementele acțiunii civile este, alături de părți și cauză, obiectul cererii, respectiv pretenția concretă a reclamanților, condiție generală care vizează orice cerere în justiție și care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât și la momentul exercitării și soluționării căilor de atac.

De asemenea, Înalta Curte reține și faptul că prin O.U.G. nr. 3/2019 privind eșalonarea plății drepturilor salariale restante pentru unele categorii de personal din sistemul justiției s-a stabilit plata sumelor reprezentând drepturi de natură salarială restante stabilite în favoarea personalului din sistemul justiției aferente perioadei 9 aprilie 2015-30 iunie 2018, precum și plata dobânzilor și a actualizării cu rata inflației.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de Școala Națională de Grefieri împotriva sentinței civile nr. 168 din 28 aprilie 2021 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal; va casa în parte sentința recurată și, rejudecând: va respinge ca rămase fără obiect capetele de cerere privind: - obligarea pârâtei SNG la plata către fiecare reclamant, cu exceptia reclamantului A., a diferenței dintre drepturile salariale cuvenite pe baza unei VRS de 405 RON (cu începere din data de 09.04.2015), și a unei VRS de 445.5 RON (cu începere din data de 01.12.2015) și drepturile încasate, pe perioada 09.04.2015-zi (nu mai târziu de data încetării raporturilor de muncă cu SNG). - obligarea pârâtei SNG la plata către reclamantul A., a diferenței dintre drepturile salariale cuvenite pe baza unei VRS de 405 RON (cu începere din data de 01.06.2015), și a unei VRS de 445.5 RON (cu începere din data de 01.12.2015) si drepturile încasate, pe perioada 01.06.2015-zi (nu mai târziu de data încetării raporturilor de muncă cu SNG). - obligarea pârâtei SNG la actualizarea cu inflația a diferențelor salariale de mai sus, precum și la plata dobânzii legale, calculate de la data scadentei fiecărei diferențe lunare, pana la data plații efective si integrale, către fiecare reclamant. Va menține celelalte dispoziții ale sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Școala Națională de Grefieri împotriva sentinței civile nr. 168 din 28 aprilie 2021 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează în parte sentința recurată și, rejudecând:

Respinge ca rămase fără obiect capetele de cerere privind:

- obligarea pârâtei SNG la plata către fiecare reclamant, cu exceptia reclamantului A., a diferenței dintre drepturile salariale cuvenite pe baza unei VRS de 405 RON (cu începere din data de 09.04.2015), și a unei VRS de 445.5 RON (cu începere din data de 01.12.2015) și drepturile încasate, pe perioada 09.04.2015-zi (nu mai târziu de data încetării raporturilor de muncă cu SNG).

- obligarea pârâtei SNG la plata către reclamantul A., a diferenței dintre drepturile salariale cuvenite pe baza unei VRS de 405 RON (cu începere din data de 01.06.2015), și a unei VRS de 445.5 RON (cu începere din data de 01.12.2015) si drepturile încasate, pe perioada 01.06.2015-zi (nu mai târziu de data încetării raporturilor de muncă cu SNG).

- obligarea pârâtei SNG la actualizarea cu inflația a diferențelor salariale de mai sus, precum și la plata dobânzii legale, calculate de la data scadentei fiecărei diferențe lunare, pana la data plații efective si integrale, către fiecare reclamant.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 31 martie 2022.