Decizia nr. 1404/2024 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Obiectul cererii dedusă judecății și evoluția procesuală Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 12.06.2017 sub nr. de dosar x/2017, reclamanta A. Sucursala Mogoșoaia, prin lichidator B. a solicitat instanței în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională De Administrare Fiscală-Direcția Generală De Soluționare A Contestațiilor București, Pârât Direcția Generală Regională A Finanțelor Publice Bucuresti - Administrația Fiscală Pentru Contribuabili Mijlocii, Direcția Generală Regională A Finanțelor Publice București - Administrația Județeană A Finanțelor Publice Ilfov, să dispună: (i) în principal, anularea parțială a actului administrativ-fiscal constând în Decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală pentru persoane juridice nr. x din 20 decembrie 2016 ("Decizia") și a actelor premergătoare constând în Raportul de inspecție fiscală nr. x din 20 decembrie 2016 emise de ANAF - AIF; (ii) în subsidiar, obligarea Agenției Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor București la soluționarea contestației formulate împotriva Deciziei; (iii) obligarea intimatelor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate prin prezentul litigiu. Prin cererea formulată în cadrul dosarului conex nr. x/2018 al Curții de aApel București, reclamanta a solicitat instanței: (i) să anuleze decizia de soluționare a contestației nr. 258/28.07.2017 emisă ANAF-DGSC și să admiteți contestația administrativ-fiscală a contestatoarei; (ii) (ii) să dispună anularea parțială a acrului administrativ-fiscal constând în Decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală pentru persoane juridice nr. x din 20 decembrie 2016 și a tuturor actelor premergătoare inclusiv Raportul de inspecție fiscală nr. x din 20 decembrie 2016 emise de ANAF - AIF; (iii) să oblige intimatele la rambursarea taxei pe valoare adăugată deductibile în cuantum de 68.604.521 RON și a dobânzilor aferente determinate potrivit legii; (iv) să oblige intimatele la plata cheltuielilor de judecată ocazionate prin prezentul litigiu. Prin sentința civilă nr. 507 din 23.12.2020 pronunțată în cadrul dosarului nr. x/2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis cererea principală modificată și cererea conexă în cauza ce are ca părți pe reclamantul A. Sucursala Mogoșoaia, prin lichidator B. și pârâții Agenția Națională De Administrare Fiscală-Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor București, Direcția Generală Regională A Finanțelor Publice Bucuresti - Administrația Fiscală Pentru Contribuabili Mijlocii, Direcția Generală Regională A Finanțelor Publice București - Administrația Județeană A Finanțelor Publice Ilfov și a anulat Decizia de soluționare a contestației nr. 258/28.07.2017 emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor . A anulat în parte Decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată nr. x/20.12.2016 emisă în baza Raportului de Inspecție Fiscală nr. x/20.12.2016 cu privire la constatările organelor fiscale cu privire la obligațiile fiscale reținute în sarcina reclamantei: - impozit pe profit stabilit suplimentar în cuantum de 17.106.900 RON și accesoriile aferente, în cuantum de 5.420.658 RON (dobânzi, majorări întârziere), 2.994.981 RON (penalități de întârziere); - TVA în cuantum de 68.604.521 RON și accesoriile aferente, în cuantum de 17.015.346 RON. A obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei 114.172,7 RON cheltuieli de judecată (onorariu expert 27.000 RON, taxă judiciară de timbru 150 RON, onorariu avocațial 87.022,7 RON). Prin cererea formulată la data de 13 mai 2022, reclamantul A. Sucursala Mogoșoaia, prin lichidator B. a solicitat completarea sentinței civile nr. 507 din 23.12.2020, în sensul pronunțării asupra petitului (III) din cererea modificatoare prin care a solicitat obligarea intimatelor la rambursarea taxei pe valoare adăugată deductibile în cuantum de 68.604.521 RON

Hotărârea instanței față de cererea de completare a sentinței civile nr. 507 din 23.12.2020 Prin sentința civilă nr. 150/2022 din 22 iunie 2022, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția tardivității formulării cererii de completare ca fiind neîntemeiată. A admis cererea de completare a dispozitivului sentinței civile nr. 507/23.12.2020 pronunțată în dosarul nr. x/2017, formulat de reclamantul A. Sucursala Mogoșoaia, prin lichidator B. și pe pârâții Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor București, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Bucuresti - Administrația Fiscală pentru Contribuabili Mijlocii, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Ilfov, și a admis capătul de cerere din dosarul conex nr. x/2018 al Curții de Apel București și a obligat pârâtele la rambursarea taxei pe valoare adăugată în cuantum de 68.604.521 RON și a dobânzii aferente.

Cererea de recurs Împotriva sentinței civile nr. 150/2022 din 22 iunie 2022 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal au declarat recurs pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Bucuresti - Administrația Fiscală pentru Contribuabili Mijlocii și Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, precum și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București în reprezentarea Administrației Județene a Finanțelor Publice Ilfov. În susținerea cererilor de recurs, recurentele-pârâte au invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. în susținerea căruia au invocat în esență următoarele: Pe cale de exceptie au invocat inadmisibilitatea completării sentinței civile prin cererea de completare a dispozitivului, sens în care DGRFP București a susținut că, completarea hotararii se solicita prin recurs sau apel, dupa caz: "Dacă prin hotrârea dat instanta a omis să se pronunte asupra unui capät de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotarârii in acelasi termen in care se poate declara, după caz, apel sau recurs impotriva acelei hotarâri, iar in cazul hotarârilor date in cile extraordinare de atac sau in fond dupa casarea cu retinere, in termen de 15 zile de la pronuntare. In cazul hotarârilor definitive pronuntate in apel sau in recurs, completarea acestora se poate cere in termen de 15 zile de la comunicare." În raport de textul legal invocat a susțintu că instanta de fond a interpretat si aplicat in mod gresit prevederile art. 444 alin. (1) din C. proc. civ. admițând prin sentinta recurata cererea de completare a dispozitivului sentintei civile nr. 507/23.12.2020 pronuntata în dosarul nr. x/2017, considerent pentru care a apreciat că se impune ca instanta de recurs sa admita exceptia invocată, intrucat reclamanta ar fi avut calea deschisa a recursului. Cu privire la fondul cauzei, recurentele-pârâte au susținut că instanta de judecată a obligat pârâtele la rambursarea taxei pe valoare adaugată în cuantum de 68.604.521 RON si a dobanzi aferente, însă suma mentionata anterior reprezinta o obligatie fiscală suplimentară ca urmare a neacceptarii la deducere a taxei pe valoare adaugată aferentă achizitiilor efectuate de la A. S.A. de catre organul fiscal pentru perioada 01.01.2010 - 31.12.2014, stabilita prin Decizia de impunere nr. x/20.12.2016 emisa in baza raportului de inspectie fiscala x/20.12.2016. Conform evidentelor contabile și fiscale, soldul contului taxei pe valoare adaugata de rambursat la 31.12.2014, este în suma de 48.417.274 RON. Recurenta-pârâtă subliniază că această sumă se regaseste în ultimul decont de taxa pe valoare adaugată depus de contribuabil la organul fiscal, aferent lunii august 2014, nr. x/09.04.2015, iar contribuabilul nu a solicitat la ramburs soldul sumei negative de TVA. În motivarea cererii de completare a sentintei civile nr. 507/23.12.2020 formulata la data de 13 mai 2022, însăși reclamanta A. Sucursala Mogoșoaia mentionează că potrivit raportului de expertiza omologat în cauză, s-a reținut drept concluzie la obiectivul nr. 7 că, în ipoteza în care achizitiile efectuate de reclamanta de la A. S.A. ar fi fost considerate deductibile, reclmanta ar fi inregistrat TVA de recuperat în suma de 39.897.598 RON și ar fi trebuit să achite, separat, cu titlu de obligații fiscale accesorii suma de 231 RON. Astfel ca, suma de 68.604.521 RON nu reprezintă taxa pe valoare adaugată de rambursat, ci reprezintă taxă pe valoare adăugată, cu drept de deducere. Suma negativa a taxei pe valoare adaugata (TVA de rambursat) aferente unei anumite perioade fiscale se stabileste in conformitate cu art. 147 3 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, in vigoare in perioada supusa inspectiei fiscale. Recurenta DGRFP București precizează că intimata-reclamantă A. MOGOSAIA nu a solicitat la rambursare, soldul sumei pentru perioada 01.01.2010 - 31.12.2014, respectiv suma de 48.417.274 RON conform evidentei contabile si fiscale a contribuabilului. Nu a depus TVA cu optiune de rambursare, prin care să își fi exercitat acest drept în conformitate cu prevederile art. 147 3 alin (6) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal. Recurenta-pârâtă subliniază că suma de 68.604.521 RON, stabilita de catre organul de inspectie fiscala ca taxa pe valoare adaugată fără drept de deducere, nu a fost niciodată virată de către contribuabil, la bugetul de stat, în contul obligatiei fiscale reprezentand TVA, astfel incat nu este justificata "rambursarea" acesteia in conditiile in care nici in evidentele contabile contribuabilul nu avea aceasta suma in soldul contul 4424 "TVA de rambursat" (soldul contului 4424 "TVA de rambursat" conform contribuabilului fiind de 48.417.274 RON).

Apărările formulate în cauză Intimata-reclamantă A. Sucursala Mogoșoaia a depus întâmpinare la cererea de recurs prin care a solicitat pe cale de excepție să se constate nulitatea recursurilor pentru nemotivare, iar pe fond a solicitat să se respingă recursurile ca nefondate.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția completului de judecată, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 12 martie 2024, în ședință publică, cu citarea părților. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză Înalta Curte examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 C. proc. civ., excepția nulității cererii de recurs invocată de intimata-reclamantă prin întâmpinare, o apreciază ca fiind nefondată în considerarea faptului că recurnentele-pârâte au invocat în cuprinsul cererilor de recurs critici ce se circumscriu motivului de casare prevăîzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. În ceea ce privește exepția inadmisibilității cererii de completare a dispozitivului hotărârii invocată de către recurenta-pârâtă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București, instanța de recurs apreciază că această excepției are un caracter formal, în susținerea sa neexistând argumente care să o susțină. Având în vedere că instanța de fond a reținut în mod corect că a omis să se pronunțe asupra petitului III al cererii de chemare în judecată, privitor la obligarea pârâtelor la rambursarea TVA în sumă de 68.604.521 RON, în mod corect a reținut aceasta că în temeiul art. 444 C. proc. civ. se impune completarea dispozitivului sentinței civile nr. 507 din 23.12.2020. Astfel dincolo de caracterul neargumentat al excepției inadmisibilității invocat de către intimata-pârâtă DGRFP București, instanța de recurs apreciază demersul instanței de fond prin care a reținut omisiunea pronunțării pe unul din capetele de cerere și aplicarea prevederilor art. 444 C. proc. civ. în soluționarea acestui incident, ca fiind temeinic și legal. În ceea ce privește modalitatea de soluționare a capătului de cerere prin care intimata-reclamantă a solicitat obligarea pârâtelor la rambursarea TVA în sumă de 68.604.521 RON reprezentând TVA deductibil și a dobânzilor aferente determinate potrivit legii, Înalta Curte apreciază că instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală și lipsit de temeinicie, considerente pentru care apreciază că recursurile sunt fondate în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. În speță, se constată că prin sentința civilă nr. 507/23.12.2020 pronunțată în dosarul nr. x/2017 a Curții de Apel București, a fost admisă cererea principală modificată și cererea conexă formulată de reclamanta A. Sucursala Mogoșoaia, prin lichidator B.; a fost anulată Decizia de soluționare a contestației nr. 258/28.07.2017 emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor cu consecința anulării în parte a Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată nr. x/20.12.2016 emisă în baza Raportului de Inspecție Fiscală nr. x/20.12.2016 cu privire la constatările organelor fiscale cu privire la obligațiile fiscale reținute în sarcina reclamantei: - impozit pe profit stabilit suplimentar în cuantum de 17.106.900 RON și accesoriile aferente, în cuantum de 5.420.658 RON (dobânzi, majorări întârziere), 2.994.981 RON (penalități de întârziere); - TVA în cuantum de 68.604.521 RON și accesoriile aferente, în cuantum de 17.015.346 RON; a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei 114.172,7 RON cheltuieli de judecată. În cuprinsul cererii de chemare în judecată în dosarul conex nr. x/2018, reclamanta A. Sucursala Mogoșoaia a solicitat anularea deciziei de soluționare a contestației nr. 258/28.07.2017 emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, admiterea contestației, anularea parțială a Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată nr. x/20.12.2016 emisă în baza Raportului de Inspecție Fiscală nr. x/20.12.2016; obligarea intimatelor la rambursarea TVA deductibile în cuantum de 68.604.521 RON și a dobânzilor aferente determinate potrivit legii. Față de acest ultim capăt de cerere, privitor la rambursarea TVA, instanța de fond a omis să se pronunțe prin sentința nr. 507/23.12.2020 pronunțată în dosarul nr. x/2017. Învestită cu o cererea de completare în temeiul art. 444 C. proc. civ., instanța de fond a pronunțat sentința nr. 150/2022 din 22 iunie 2022 prin care a admis capătul de cerere din dosarul conex nr. x/2018 și dispus obligarea pârâtelor la rambursarea taxei pe valoare adăugată în cuantum de 68.604.521 RON și a dobânzii aferente. Înalta Curte, analizând înscrisurile care au stat la baza soluționării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2017 și a dosarului conex nr. x/2022, constată că instanța de fond a apreciat în mod eronat cu privire la caracterul sumei de 68.604.521 RON, în sensul că această sumă nu reprezintă taxa pe valuare adăugată de rambursat, ci reprezintă taxa pe valuare adăugată nedeductibilă deoarece această sumă nu a fost virată de contribuabil către bugetul de stat, în contul obligației fiscale reprezentând TVA. Așadar din înscrisurile atașate cererilor de recurs se constată următoarele: că soldul contului TVA de rambursat conform contribuabilului este de 48.417.274 RON, diferențele TVA stabilite de organul fiscal în sarcina intimatei-pârâte sunt în sumă totala de 77.124.196 RON, din care 68.604.521 RON reprezintă o obligație fiscala suplimentara ca urmare a neacceptarii la deducere a taxei pe valoare adaugata aferentă achizitiilor efectuate de la A.; TVA de plata conform organului fiscal în suma de 28.706.922 RON; soldul contului TVA de rambursat pentru perioada 01.01.2010 - 31.12.2014, conform organului fiscal și ca urmare a hotărârii instanței, este în suma de 39.987.599 RON (soldul TVA de rambursat conform contribuabil în suma de 48.417.274 RON din care se scad diferentele TVA stabilite de organul fiscal în suma totala de 77.124.196 RON, mai putin suma pentru care instanta a dat drept de deducere, respectiv suma de 68.604.521 RON) și obligatii fiscale accesorii privind taxa pe valoare adaugata conform inspectiei fiscale in suma de 17.015.584 RON și urmare a celor hotărâte de instanta în suma de 238 RON. Din perspectiva raportului de expertiză omologat în dosarul nr. x/2017, față de obiectivul nr. 7 s-a reținut că în ipoteza în care achizitiile efectuate de intimata-reclamanta de la A. S.A. ar fi fost considerate deductibile, reclamanta ar fi inregistrat TVA de recuperat în suma de 39.897.598 RON și ar fi trebuit să achite, separat, cu titlu de obligații fiscale accesorii suma de 231 RON. Conform înscrisurilor depuse la dosar, rezultă că suma de 68.604.521 RON nu reprezintă taxa pe valoare adaugată de rambursat ci reprezintă taxă pe valoare adaugată onsiderată de organul fiscal hotararea instantei a fost declarata ca TVA cu drept de deducere. În ceea ce privește suma negativă a taxei pe valoare adăugată, această se stabilește în conformitate cu prevederile art. 147 3 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 potrivit cărui: "În situația în care taxa aferentă achizitiilor efectuate de o persoană impozabilă inregistrata in scopuri de TVA, conform art. 153, care este deductibilă într-o perioada fiscală, este mai mare decat taxa colectată pentru operațiuni taxabile, rezultă un excedent în perioada de raportare, denumit în continuare suma negativa a taxei". Cu privire la soldul sumei negative a TVA pentru perioada de referință 01.01.2010 - 31.12.2014, se constată că intimata nu a depus o cerere de rambursare în conformitate cu prevederile art. 147 3 alin. (6) din Legea nr. 571/2003. În aceste condiții, instanța de recurs apreciază că se confirmă raționamentul recurentei-pârâte DGRFP - București potrivit căruia, suma de 68.604.521 RON, stabilită de către organul de inspectie fiscala ca taxa pe valoare adaugată fără drept de deducere, nu a fost niciodată virată de către contribuabil, la bugetul de stat, în contul obligatiei fiscale reprezentand TVA, astfel încât nu este justificată rambursarea acestei sume în conditiile în care nici în evidentele contabile contribuabilul nu avea această sumă în soldul contul 4424 "TVA de rambursat". Soldul contului 4424 "TVA de rambursat" conform contribuabilului fiind de 48.417.274 RON, ori față de această sumă intimata-reclamantă nu a depus vreun decont de TVA cu opțiune de rambursaree. Față de cele reținute mai sus, instanța de fond în mod greșit a admis cererea de completare a dispozitivului sentinței și a obligar recurentele-pârâte la rambursarea sumei de 68.604.521 RON în condițiile în care această sumă nu a fost achitat de către reclamantă în contul de TVA. Cum în speță, intimata-reclamantă nu a solicitat rambursarea taxei pe valoare adăugată organului fiscal și nu a achitat vreodată obligațiile fiscale stabilite suplimentar prin Decizia de impunere nr. x/20.12.2016 considerente pentru care în cauză nu se impune acordarea unei dobânzi potrivit prevederilor art. 182 alin. (2) din Legea nr. 207/2015. În considerarea celor mai sus arătate, constatând ca fiind incident în cauză motivul de nelegalitate întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în condițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursurile, va casa sentința recurată și, în rejudecare, va respinge cererea de rambursare a taxei pe valoare adăugată în cuantum de 68.604.521 RON și a dobânzii aferente.