ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1396/2025

Ședința publică din data de 13 martie 2025

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 12.01.2022, sub nr. x/2022, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, -să constate ca s-a împlinit termenul general de prescripție a răspunderii pentru fapta susceptibila de conflict de interese, iar, pe fond, anularea Raportului de evaluare nr. x/20.12.2021 emis de parată, constatând inexistenta stării de conflict de interese reținuta de către ANI; -obligarea paratei la plata despăgubirilor reprezentând daune morale în cuantum 200.000 RON pentru prejudicii de imagine, atingerea onoarei și reputației; -obligarea paratei de a publica hotărârea ce se va pronunța pe site-ul acesteia, cu cheltuieli de judecata, constând în taxa de timbru și onorariu de avocat.

Prin sentința nr. 120 din 6 iulie 2022, Curtea a respins acțiunea reclamantului, ca nefondată.

Împotriva acestei hotărâri, reclamantul a formulat recurs, înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 16.08.2022.

Prin Decizia nr. 5458 din 21 noiembrie 2023, Înalta Curte a admis recursul formulat de reclamantul A., a casat hotărârea recurată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Instanța de control judiciar a apreciat că prima instanță a constatat corect intervenită prescripția în ceea ce privește fapta de conflict de interese cu privire la contractul individual de muncă din 02.05.2017, aspect nerecurat de intimata pârâtă și a trimis cauza spre rejudecare pentru a se efectua o analiză a raportului de evaluare cu privire la actele adiționale la contractul individual de muncă, încheiate de același reclamant, față de care nu a intervenit prescripția răspunderii administrative, din perspectiva principiului proporționalității în raport de existența unui prejudiciu minim/inexistent sau lipsa culpei reclamantului, cu luarea în considerare a întregului context în care au fost emise actele adiționale.

Cauza a fost înregistrată în rejudecare după casare pe rolul Curții de Apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 06.02.2024, sub nr. x/2022*.

Prin sentința nr. 130 din 30 aprilie 2024, Curtea a admis în parte acțiunea și a anulat Raportul de evaluare nr. x/20.12.2021 emis de pârâtă.

A respins restul pretențiilor, ca neîntemeiate, și a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 4.000 RON reprezentând cheltuieli de judecată parțiale.

Împotriva acestei sentințe, în condițiile art. 483 C. proc. civ., pârâta Agenția Națională de Integritate a formulat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea în parte a hotărârii recurate și, în rejudecare, respingerea contestației reclamantului cu consecința menținerii ca temeinic și legal a raportului de evaluare, cu cheltuieli de judecată constând în taxa judiciară de timbru.

După ce a prezentat situația de fapt, a susținut recurenta-pârâtă că existența unui conflict de interese nu este influențată de faptul că salariul minim brut pe țară a fost stabilit prin H.G. nr. 846/2017, respectiv H.G. nr. 937/2018 și că prin actele adiționale salariul soției intimatului-reclamant a fost stabilit tocmai la acest nivel minim.

Condiția esențială, după cum este reglementată de art. 76 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, este aceea ca actele emise/semnate de primar să producă un folos material pentru soț/soție indiferent de cuantumul acestuia.

Semnarea actelor adiționale reprezintă o manifestare de voință săvârșită cu intenția de a produce efecte juridice, în sensul că soția intimatului a obținut venituri de la angajatorul Primăria Avram Iancu, iar intimatul-reclamant, datorită interesului personal de natură patrimonială, s-a aflat în situația în care nu și-a îndeplinit atribuțiile ce îi revin în calitate de ales local în conformitate cu prinicpiile care stau la baza funcției sale publice.

Intimatul avea posibilitatea, conform art. 65 din Legea nr. 215/2001, de a evita generarea unui conflict de interese prin delegarea atribuțiilor sale referitoare la semnarea contractului către viceprimar.

În baza actelor în cauză, B., soția intimatului, a obținut drepturi salariale de la angajatorul Primăria Comunei Avram Iancu, iar intimatul, în calitate de primar, avea obligația de a respecta art. 76 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, de a nu încheia niciun act juridic care să producă un folos material pentru sine, pentru soțul ori pentru rudele sale de gradul I.

Intimatul, în calitate de primar, era obligat să manifeste o atitudine neutră, imparțială și obiectivă față de interesele sale de orice natură, fiindu-i interzis să abuzeze în orice fel de poziția pe care o deține și să obțină anumite beneficii pentru sine sau pentru soția sa.

Având în vedere conceptul de demnitate publică, rezultă că, prin natura funcției cu care a fost învestit, consilierul local slujește interesele comunității din care face parte, astfel încât îi revine obligația să respecte normele imperative în conformitate cu prevederile Legii nr. 161/2003.

Rolul reglementării conflictului de interese este acela de a preveni situațiile în care funcționarii publici, aleșii local sau demnitarii ar sluji interesul personal, datorită existenței unei împrejurări care le-ar aduce acestora, rudelor, prietenilor sau asociaților lor un anumit avantaj, aceste situații incluzând și împrejurările în care existența unor obligații ale funcționarilor, aleșilor local sau demnitarilor față de orice terț ar putea afecta imparțialitatea deciziilor sale.

Astfel, instanța a pronunțat hotărârea cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv art. 70, art. 71 și art. 76 din Legea nr. 161/2003.

Intimatul-reclamant A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate și a apărărilor intimatului, în raport cu actele și lucrările dosarului și cu dispozițiile legale incidente, constată că recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce vor fi expuse în continuare.

Instanța de fond a fost învestită cu soluționarea contestației formulate de reclamantul A. având ca obiect anularea Raportului de evaluare nr. x/20.12.2021, întrucât în perioada exercitării mandatului de primar al Comunei Avram Iancu, județul Bihor, a încheiat Contractul individual de munca nr. x/02.05.2017, precum și actele adiționale nr. x/03.01.2018 și nr. y/21.12.2018 la contractul individual de munca pentru B., soția sa, ce ocupa funcția contractuală de asistent personal pentru persoana cu handicap grav, A., încălcând astfel dispozițiile art. 76 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, funcțiilor publice și a mediului de afaceri, prevenirea și sancționarea faptelor de corupție.

Soluția primei instanțe de admitere a acțiunii este legală, reflectând interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale pertinente în raport cu situația de fapt rezultată din probele administrate în cauză.

Potrivit art. 76 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, "Primarii și viceprimarii, primarul general și viceprimarii municipiului București sunt obligați să nu emită un act administrativ sau să nu încheie un act juridic ori să nu emită o dispoziție, în exercitarea funcției, care produce un folos material pentru sine, pentru soțul său ori rudele sale de gradul I".

Sensul și întinderea acestei interdicții poate fi dedusă prin valorizarea definiției generale a conflictului de interese de la art. 70 din Legea nr. 161/2003 care prevede că, "Prin conflict de interese se înțelege situația în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcție publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influența îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiilor care îi revin potrivit Constituției și altor acte normative", precum și a principiilor prevăzute la art. 71 din acest act normativ și care stau la baza prevenirii conflictului de interese în exercitarea demnităților publice și funcțiilor publice și care sunt imparțialitatea, integritatea, transparența deciziei și supremația interesului public.

Din cele expuse în precedent rezultă că nu se află în conflict de interese primarul sau viceprimarul care își exercită competențele legale în lipsa oricărei marje de apreciere, care emite un act administrativ sau încheie un act juridic ori emite o dispoziție prin care se produce un folos pentru soțul său, într-un cuantum determinat legal, a cărui întindere nu o poate influența prin manifestarea sa de voință.

Cu alte cuvinte, existența conflictului de interese, sub aspect administrativ, se verifică în situația în care, decizia persoanei supuse interdicției legale este influențată sau prezintă riscul de a fi influențată de interesul său personal, al soției sau ale rudelor și ar afecta major luarea deciziilor corecte și imparțiale de către acea persoană.

Lipsa oricărui risc de influență în luarea deciziilor, prin exercitarea competențelor legale și aplicarea dispozițiilor legii la un caz determinat, valorizând efectele acesteia, fără posibilitatea de a stabili întinderea lor, chiar dacă beneficiarul deciziei este soțul persoanei ce reprezintă autoritatea, exclude existența unui conflict de interese.

În cauză, intimatul-reclamant a semnat actele adiționale nr. x/03.01.2018 și nr. y/21.12.2018 la contractul individual de muncă al soției sale B., în calitate de asistent personal al persoanei cu handicap grav, însă aceste acte, prin care a stabilit salariul de bază, au fost emise în baza prevederilor art. 38 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice și art. 1 alin. (1) din H.G. nr. 937/2018 pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată.

Contrar alegațiilor recurentei-pârâte, imparțialitatea intimatului-reclamant nu a fost afectată, pentru că acesta nu a inițiat, nu a negociat sau a dispus în mod individual majorarea salariului, ci a aplicat grila de salarizare stabilită conform dispozițiilor legale, iar folosul produs a fost în cuantumul fix prevăzut de lege, neputându-se afirma că prin această conduită s-ar afla în conflict de interese.

Prin urmare, reține instanța de control judiciar că raportul de evaluare este nelegal, sancționând o conduită care nu se plasează în sfera conflictului de interese, iar hotărârea instanței de fond a fost dată cu aplicarea și interpretarea corectă a normelor de drept material.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâta Agenția Națională de Integritate împotriva sentinței nr. 103 din 30 aprilie 2024 a Curții de Apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 13 martie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.