ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5458/2023

Ședința publică din data de 21 noiembrie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 12.01.2022, reclamantul A. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, sa constate ca s-a împlinit termenul general de prescripție a răspunderii pentru fapta susceptibila de conflict de interese, iar, pe fond, sa dispună anularea actului administrativ reprezentat de Raportul de evaluare nr. x/20.12.2021 emis de pârâtă, constatând inexistenta stării de conflict de interese reținuta netemeinic de către ANI; obligarea paratei la plata despăgubirilor reprezentând daune morale în cuantum 200.000 RON pentru prejudicii de imagine, atingerea onoarei și reputației; obligarea paratei de a publica hotărârea ce se va pronunța pe site-ul acesteia, cu cheltuieli de judecata, constând în taxa de timbru și onorariu de avocat.

Prin Raportul de evaluare nr. x/20.12.2021 întocmit de către parata în lucrarea nr. x/03.09.2020, s-a reținut că în urma activității de evaluare desfășurate în perioada 23.06.2016-15.10.2019 au fost identificate elemente de încălcare, de către A., Primarul comunei Avram Iancu, județul Bihor, a legislației privind regimul juridic al conflictelor de interese, întrucât persoana evaluată a încheiat Contractul individual de muncă nr. x/02.05.2017, precum și actele adiționale nr. x/03.01.2018 și nr. 2/21/12/2018 la contractul individual de muncă nr. x/02.05.2017, pentru doamna B., ce ocupa funcția contractuală de asistent personal, toate aceste acte având ca obiect asistența personală pentru persoana cu handicap grav, începând cu data de 01.05.2017, acordată de soția acestuia, pentru fiul acestora A., încălcând astfel dispozițiile art. 76 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003, privind unele masuri pentru asigurarea transparentei în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției.

Prin sentința civilă nr. 120/CA/2022-P.I. din 6 iulie 2022 a Curții de Apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal s-a respins ca nefondată cererea în contencios administrativ formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, având ca obiect anulare raport de evaluare.

Împotriva sentinței pronunțată de Curtea de Apel Oradea a formulat recurs în termen reclamantul, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocându-se interpretarea și aplicarea greșită a normelor de drept material atât în ceea ce privește prescripția răspunderii administrative cât și în ceea ce privește fondul cauzei având ca obiect contestarea raportului de evaluare în care se constată existența conflictului de interese în ceea ce-l privește pe reclamant.

Primul aspect de nelegalitate invocat privește aplicarea greșită a legii, respectiv a dispozițiilor art. 25 alin. 5 din Legea nr. 176/2010 în raport de Decizia Curții Constituționale nr. 449/16.06.2015 în ceea ce privește soluționarea excepției prescripției răspunderii administrative pentru fapta reținută a fi conflict de interese, în condițiile în care fapta a fost săvârșită la data de 2.05.2017, iar raportul de evaluare a fost emis la data de 2.05.2017.

Recurentul-reclamant invocă pe acest aspect faptul că prima instanță nu s-a pronunțat asupra excepției prescripției prin dispozitivul hotărârii conform art. 425 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., iar aprecierea primei instanțe în sensul că evaluarea ce a avut ca obiect sesizarea din 12.11.2019 nu a mai avut loc fiind clasată este în contradicție cu situația reală, în sensul că intimata a fost sesizată de două ori pentru verificarea reclamantului în calitate de primar pentru aceeași situație de conflict de interese, iar soluțiile administrative dispuse au fost diferite.

În ceea ce privește soluția de respingere dispusă pe fond se invocă de reclamant încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 70 și art. 76 alin. 1 din Legea nr. 161/2003 în sensul existenței conflictului de interese reținut prin raportul de evaluare contestat.

Se susține faptul că reclamantul în calitate de primar al comunei Avram Iancu - județul Bihor nu a avut un interes personal și nu a obținut un folos patrimonial prin semnarea contractului de muncă din 2.05.2017 urmat de încheierea celor două acte adiționale și a Dispoziției nr. 356/21.12.2018 cu privire la soția sa în calitate de asistent personal al unei persoane cu handicap.

Cu privire la cererea de acordare a despăgubirilor, recurentul-reclamant arată că această cerere a fost formulată având în vedere prejudiciul moral suferit ca urmare a emiterii raportului de evaluare nelegal emis.

Se solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și în rejudecare admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și precizată, respectiv anularea raportului de evaluare și admiterea cererii privind daunele morale solicitate.

La dosar intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Curtea, analizând recursul declarat, în raport de aspectele de nelegalitate invocate în cadrul motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ., îl apreciază pentru următoarele considerente ca fondat.

În cauză Curtea apreciază pentru următoarele considerente că în raport de jurisprudența europeană și de incidența în cauză a deciziei CJUE C40/21 se impune casarea cu trimitere spre rejudecare pentru a se efectua o analiză a raportului de evaluare atacat inclusiv din perspectiva principiului proporționalității.

Aceasta în condițiile în care raportul de evaluare a fost analizat și menținut de prima instanță numai în ceea ce privește conflictul de interese constatat cu privire la încheierea actelor adiționale din 3.01.2018 și din 21.12.2018, acte adiționale la Contractul individual de muncă nr. x/2.05.2017.

Iar cu privire la acest contract de muncă, fapt necontestat de intimata-pârâtă, prima instanță a constatat că a intervenit prescripția răspunderii administrative, conform art. 2.544 C. civ.

Aspectul de nelegalitate privind soluționarea prescripției răspunderii administrative, în raport și de incidența Deciziei Curții Constituționale nr. 449/2015, este în parte fondat în ceea ce privește omisiunea primei instanțe de a analiza existența conflictului de interese în raport de existența unui prejudiciu minim sau a unui prejudiciu inexistent, în sensul existenței unui folos material personal pentru reclamant în sensul dispozițiilor art. 70-72 din Legea nr. 161/2003.

Iar această analiză urmează a fi efectuată în urma rejudecării plecând de la următoarele premise:

Cu privire la încheierea contractului individual de muncă nr. x/2.05.2017 răspunderea administrativă pentru fapta de conflict de interese este prescrisă fiind depășit termenul de 3 ani de la data săvârșirii -02.05.2017 și data începerii evaluării- 03.09.2020.

Prima instanță a constatat în mod corect intervenită prescripția în ceea ce privește fapta de conflict de interese constatată cu privire la contractul individual de muncă din 2.05.2017, aspect nerecurat de intimata-pârâtă, dar nu a efectuat o analiză motivată în raport cu art. 22 alin. 2 C. proc. civ. și art. 6 alin. 1 din CEDO a situației existenței conflictului de interese în raport de încheierea actelor adiționale în raport de împrejurările obiective invocate pentru care nu se poate reține o culpă reclamantului și în raport de folosul minim sau inexistent rezultat ca urmare a încheierii celor două acte adiționale față de care s-a constatat că nu a intervenit prescripția răspunderii administrative și față de care s-au constatat îndeplinite condițiile existenței unui conflict de interese în sensul art. 70-72 din Legea nr. 161/2003.

Din perspectiva jurisprudenței europene, prin raportare la decizia CJUE C40/21, în cauză se impune cu ocazia rejudecării o analiză a proporționalității consecințelor reținerii conflictului de interese în raport cu faptele concret imputate, respectiv încheierea celor două acte adiționale și cu luarea în considerare a întregului context în care au fost emise actele adiționale la contractul individual de muncă.

Aceasta în condițiile în care pentru situația conflictului de interese privind încheierea contractului individual de muncă răspunderea administrativă s-a prescris conform art. 2.541 alin. 1 C. civ.

În raport de decizia CJUE 40/21 urmează ca instanța de fond, în rejudecare având în vedere și cererea reclamantului, să verifice legalitatea raportului de evaluare și sub aspectul proporționalității sancțiunilor prevăzute de art. 25, respectiv art. 26 alin. 3 din Legea nr. 176/2010 ținând cont de împrejurările specifice reținerii sau nu a existenței conflictului de interese cu privire la actele adiționale pentru care termenul de prescripție nu s-a împlinit.

Instanța de fond va analiza cauza din perspectiva tuturor aspectelor mai sus arătate ca fiind relevante pentru analiza criteriului proporționalității urmând să stabilească nu doar latura obiectivă a incompatibilității, ci și gradul de vinovăție al reclamantului ținându-se cont de circumstanțele concrete ale cauzei.

Față de cele expuse mai sus, în baza art. 496 C. proc. civ. și art. 488 (1) pct. 5 C. proc. civ., Curtea va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe în vederea analizării cauzei din perspectiva principiilor dezvoltate în jurispruența CEDO și CJUE.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței nr. 120/CA/2022-P.I. din 6 iulie 2022 a Curții de Apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 21 noiembrie 2023.