Decizia nr. 472/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea formulată reclamantul A. a chemat în judecată pârâta Agenția Națională de Integritate, solicitând admiterea contestației și anularea Raportului de evaluare nr. x/20.07.2023, întocmit la lucrarea cu nr. 12077/A/II/05.04.2018, cu cheltuieli de judecată.

Soluția instanței de fond Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 743 din 13 decembrie 2023, a admis în parte cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, a anulat în parte Raportul de evaluare nr. x/20.07.2023, în ceea ce privește constatarea încălcării de către reclamant a legislației privind regimul juridic al incompatibilităților prin exercitarea funcției de formator în baza contractelor individuale de muncă nr. x/19.06.2021 și nr. y/07.01.2022, respectiv de coordonator activități și manager de formare în baza contractului individual de muncă nr. x/30.09.2022, încheiate cu B., a menținut, în rest, Raportul de evaluare nr. x/20.07.2023, întocmit de Agenția Națională de Integritate și a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 25 RON reprezentând cheltuieli de judecată constând în taxa judiciară de timbru.

Calea de atac exercitată Împotriva hotărârii instanței de fond reclamantul A. a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. După prezentarea situației de fapt, în motivarea recursului se arată că hotărârea primei instanțe a fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, motiv pentru care solicită casarea în parte a hotărârii recurate, iar, în rejudecare, să se admită în întregime cererea de anulare în totalitate a Raportului de evaluare nr. x/20.07.2023, întocmit la lucrarea cu numărul 12077/Ayil/05.04.2018. Recurenta susține că instanța de fond a interpretat și aplicat greșit dispozițiile art. 96 din Legea nr. 161/2003, privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, în sensul în care judecătorul fondului a considerat greșit că această dispoziție legală ar fi aplicabilă nediferențiat, doar prin raportare strict formală la atribuțiile consilierului juridic - funcționarul public în cadrul DGASPC Caras-Severin (conform fișei postului și Dispozițiilor nr. 2034/31.08.2020, nr. 2112/24.09.2020, nr. 1108/06.04.2022 și nr. 2199/19.09.2022) și la atribuțiile exercitate în beneficiul B.. În opinia recurentului, instanța de fond nu a înțeles să analizeze argumentele invocate de pârâta-intimată atunci când a concluzionat că ar fi încălcat dispozițiile art. 96 din Legea nr. 161/2003 și să stabilească dacă acestea sunt întemeiate sau nu, ci s-a substituit acesteia în totalitate, în sensul în care a făcut o analiză proprie a situației de fapt, ceea ce nu este permis de lege. Recurentul mai arată că instanța de fond a luat în considerare atribuțiile sale ca și consilier juridic atribuite prin fișa postului nr. x, deși din înscrisurile de la dosarul cauzei rezultă cu prisosință că nu a exercitat niciuna dintre aceste atribuții până la data de 24.10.2022, ci a desfășurat exclusiv activitate în cadrul Compartimentului Strategii, Programe, Proiecte si Relația cu ONG, așa cum rezultă din Dispozițiile directorului executiv nr. 2034/31.08.2020, nr. 2112/24.09.2020, nr. 1108/06.04.2022, nr. 2199/19.09.2022 și, mai ales, din Adresa nr. x/29.11.2022. Această concluzie că ar fi în conflict activitatea de scriere și implementare de proiecte, activități realizate în baza contractului de voluntariat, cu activitatea desfășurată în cadrul funcției publice este una absolut eronată, deoarece la DGASPC Caraș-Severin nu a scris niciun fel de proiecte, iar proiectele pe care a fost nominalizat sunt fiecare de sine stătătoare și nu au avut niciun punct de legătură cu entitatea privată. Prima instanță a reținut că nu ar prezenta niciun fel de relevanță în verificarea stării de incompatibilitate susținerea referitoare la faptul că grupul țintă aferent proiectelor concrete în cadrul instituției publice ar fi diferit de grupul țintă din proiectele concrete implementate de furnizorul privat, fără a preciza în vreun fel de ce nu prezintă relevanță, arătând doar că această susținere prezintă relevanță cu privire la contractele individuale de muncă încheiate cu asociația pentru proiecte concrete. Recurentul mai precizează că nu a desfășurat niciun fel de activitate în domeniul fondurilor europene în beneficiul asociației prin contractul de voluntariat, alta decât cea avută în temeiul contractelor individuale de muncă avute cu asociația, aceasta trebuind să ducă la concluzia că singura comparație posibilă este între atribuțiile avute în temeiul acestor contracte individuale de muncă și atribuțiile funcției publice, mai precis atribuțiile stabilite prin Dispozițiile directorului executiv nr. 2034/31.08.2020, nr. 2112/24.09.2020, nr. 1108/06.04.2022, nr. 2199/19.09.2022 si, mai ales, din Adresa nr. x/29.11.2022. În ceea ce privește pretinsa incompatibilitate ce ar fi existat între funcția publică de consilier juridic în cadrul DGASPC Caraș-Severin și activitatea de reprezentare juridică a B. în fața instanțelor de judecată, instanța de fond a considerat că aceasta ar fi întemeiată pe împrejurarea că fișa postului avută în funcția de consilier juridic funcționar public ar conține atribuții de reprezentare juridică în fața instanțelor de judecată, la fel ca și cele convenite prin Actul adițional nr. x/01.07.2018 la contractul de voluntariat. Recurentul consideră că instanța de fond a interpretat și aplicat greșit dispozițiile art. 96 din legea nr. 161/2003, în sensul în care, deși a susținut că, potrivit acestui text de lege, "pentru verificarea stării de incompatibilitate, comparația trebuie raportată la atribuțiile exercitate ca funcționar public, potrivit fișei postului", a comparat nu atribuțiile exercitate concret ca funcționar public, ci atribuțiile de reprezentare juridică doar înscrise formal în fișa postului și neîndeplinite niciodată în același timp cu reprezentarea juridică în instanță a asociației. De asemenea, recurentul mai susține că instanța de fond în mod greșit a inclus între argumentele care ar susține starea de incompatibilitate și împrejurarea că litigiile în care m-am prezentat în reprezentarea asociației ar fi fost demarate împotriva Ministerului Investițiilor și Fondurilor Europene, deoarece, pe de o parte, acest argument nu a fost inclus în raportul de evaluare întocmit de pârâta-intimată și, pe de altă parte, art. 434 alin. (2) lit. d) din Codul Administrativ se referă la litigii împotriva "statului sau autorității ori instituției publice în care își desfășoară activitatea", neputându-se pune semnul egalității între Ministerul Investițiilor și Fondurilor Europene și Statul Român. Faptul că, potrivit dispozițiilor art. 3 din H.G. nr. 52/2018, Ministerul Investițiilor și Fondurilor Europene exercită și funcția de reprezentare a Statului Român "în domeniul său de activitate și în limitele stabilite prin actele normative în vigoare", nu înseamnă că Ministerul Investițiilor și Fondurilor Europene este egal Statul Român, ci era necesar să se fi stabilit că, în dosarele în care a reprezentat asociația, Ministerul Investițiilor și Fondurilor Europene a acționat în numele Statului Român, ceea ce nu corespunde realității, împrejurare ce poate fi ușor constatată din chiar vizualizarea părților din dosarele având numerele 716/59/2018, 1031/290/2019, 817/115/2021, 1881/115/2021, 1631/115/2021 și 1602/115/2021. În opinia recurentului instanța de fond se află în eroare și în ceea ce privește paralela dintre proiectul implementat de Asociație - Școala pentru toți șansa la o viata mai buna ID 108157, unde a deținut funcția de coordonator recrutor, CIM 391/29.06.2018, cu grup țintă copii (anteprescolari, preșcolari, gimnazial, etc) și cele două proiecte POCU derulate de DGASPC, în care a fost numit manager conform Dispozițiilor nr. 2034/31.08.2020 și 2112/24.09.2020, care aveau grup țintă copii și tineri din sistemul de protecție al copilului, deoarece proiectele au baze de date total diferite, cele ale DGASPC (cu debut la 2 ani după cel al asociației) sunt exclusiv destinate beneficiarilor proprii, element scăpat din vedere de prima instanță, în timp ce proiectul asociației vizează copiii aflați în familii naturale, nicidecum în evidența DGASPC. Susținerea că managementul de proiect constă în planificarea, coordonarea, conducerea și controlul proiectului este corectă, însă exercitarea de atribuții se asigură de persoane nominalizate pe funcții specifice, altfel ar însemna că un proiect se implementează prin exercitarea atribuțiilor managerului, fără a mai exista și echipa de implementare, ceea ce este un nonsens. Nu se poate pune semnul egalității între atribuțiile postului de manager de proiect, care coordonează tehnic, financiar și resursele umane ale unui proiect și un recrutor, cele două funcții fiind total diferite, ca, de altfel, și grupul țintă care sunt total diferite raportat la proiectele celor 2 entități, iar în prezenta speță temporalitatea este din nou edificatoare, la momentul implementării proiectului privat DGASPC neavând niciun proiect contractat. Se mai precizează că, potrivit Clasificării Ocupațiilor din România (COR), nomenclator prin care se asigură identificarea, ierarhizarea și codificarea ocupațiilor din economia națională, codul COR aferent funcției de Manager proiect, derulată în beneficiul DGASPC CS este absolut diferit de celelalte coduri COR aferente funcțiilor de Coordonator recrutor, Formator, Manager de Formare și Coordonator activități derulate la B., neexistând niciun fel de legătură directă sau indirectă între acestea. Având în vedere faptul că activitatea în mediul privat nu poate fi interpretată ca având legătură directă sau indirectă cu activitatea desfășurată ca funcționar public, recurentul consideră că starea de incompatibilitate reținută de instanța de fond s-a bazat exclusiv pe încălcarea și aplicarea greșita a normelor de drept material. În susținerea recursului sunt redate texte de lege incidente pricinii și practică judiciară.

Apărările formulate în cauză Intimata Agenția Națională de Integritate a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Soluția instanței de recurs Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat. Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate. Din actele și lucrările dosarului rezultă că prin Raportul de evaluare nr. x/20.07.2023, întocmit de inspectorul de integritate din cadrul Agenției Naționale de Integritate, în urma evaluării efectuate în lucrarea nr. 12077/A/II/05.04.2018 privind pe A., funcționar public la Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Caraș-Severin, în raport cu datele, informațiile și documentele aflate la dosarul lucrării, s-a concluzionat că au fost identificate elemente de încălcare a legislației privind regimul juridic al incompatibilităților, întrucât acesta, în perioada 08.09.2020-02.06.2022, a deținut simultan funcția de consilier juridic în cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Caraș-Severin și a exercitat funcții în alte domenii de activitate din sectorul privat, respectiv Consultant, Coordonator recrutare, Formator și Manager de formare la B., funcții care sunt în legătură directă sau indirectă cu atribuțiile exercitate ca funcționar public, încălcând astfel dispozițiile art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, cu modificările și completările ulterioare. Înalta Curte reține că în mod corect s-a constatat încălcarea de către reclamant a legislației privind regimul juridic al incompatibilitaților prin exercitarea activității de Consultant în domeniul accesării și implementării proiectelor cu finanțare europeană, respectiv a activității de reprezentare juridică, deținute în temeiul contractului de voluntariat nr. x/2017 completat prin actul adițional nr. x/01.07.2018, încheiat cu B., în paralel cu atribuțiile funcției publice de consilier juridic și cu cele exercitate în calitate de manager pentru proiectele implementate de instituția publică. De asemenea, așa cum a reținut și instanța de fond, Înalta Curte apreciază că există o legătură cel puțin indirectă între activitatea exercitată de reclamant în cadrul proiectelor derulate de instituția publică, in baza Dispozițiilor nr. 2034/31.08.2020 și nr. 2112/24.09.2020, și cea exercitată de reclamant în cadrul proiectului cod MySmis 108157, în favoarea Asociației de binefacere B., în baza contractului individual de muncă nr. x/29.06.2018, prin raportare la atribuțiile, obiectivele, domeniul de implementare și grupul țintă al proiectelor, astfel încât se confirmă starea de incompatibilitate a reclamantului pentru aceste proiecte. Pe de altă parte, Înalta Curte reține că instanța de fond temeinic și legal a apreciat că o astfel de legătură, care să determine o stare de incompatibilitate, nu se verifică în ceea ce privește activitatea de formator și manager de formare exercitată de reclamant în cadrul proiectelor derulate de entitatea privată, în baza contractelor individuale de muncă nr. x/19.06.2021, nr. y/07.01.2022 și nr. 61/30.09.2022, și nici inspectorul de integritate nu a motivat concluzia încălcării legislației privind regimult juridic al incompatibilitaților prin exercitarea simultană a atribuțiilor funcției publice și a activității de formator, respectiv manager de formare la B.. Recurentul-reclamant deținea funcția de consilier juridic, cu atribuții în domeniul juridic- contencios, așa cum reiese din fișa postului la care legiuitorul se raportează în reținerea stării de incompatibilitate. Totodată, recurentul-reclamant a desfășurat în perioada analizată activitate în cadrul unor proiecte finanțate din fonduri europene atât în cadrul DGASPC Caras -Severin cât și în mediul privat, în cadrul B., iar în baza Contractului de voluntariat nr. x/2017, a reprezentat asociația în fața instanțelor de judecată în mai multe dosare deși în același timp exercita funcția de consilier juridic în cadrul DGASPC Caras -Severin, prin urmare activitățile desfășurate simultan în mediul privat sunt în legătură cel puțin indirectă cu atribuțiile exercitate ca funcționar public, potrivit fișei postului. Dispozițiile art. 96 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 161/2003 se impun a fi interpretate în raport cu scopul preventiv urmărit de legiuitor, urmărindu-se ca persoana care deține o funcție publică să adopte o conduită preventivă de natură să conducă la excluderea exercitării oricăror activități care ar putea genera o stare de incompatibilitate. Așadar, din interpretarea per a contrario a art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, rezultă că funcționarii publici nu pot exercita funcții sau activități în alte domenii de activitate din sectorul privat dacă acestea sunt în legătură directă sau indirectă cu atribuțiile exercitate ca funcționar public, potrivit fișei postului. Se reține totodată, că, pentru depistarea unei legături directe sau indirecte între activitățile desfășurate de un funcționar public, în exercitarea funcției publice și a unei activități conexe, în mediul privat, se vor avea în vedere, spre comparație, atribuțiile din fișa postului de funcționar public și domeniul/domeniile de activitate din sfera privată, după cum a procedat și instanța de fond. Se impune precizarea că interpretarea gramaticală a textului de lege este în sensul că sintagma "domenii de activitate" se referă la sfera activităților circumscrise atribuțiilor de serviciu ale persoanei evaluate și care trebuie să fie diferită în cele două funcții exercitate, funcția publică și funcția din mediul privat. Ceea ce interesează, din perspectiva stării de incompatibilitate, este ca activitatea efectiv prestată de persoana evaluată în domeniul privat să nu interfereze ori să aibă aptitudinea de a interfera cu cea desfășurată în funcția publică, or această condiție nu este îndeplinită dacă activitățile desfășurate în domeniul privat sunt similare și presupun punerea în practică a acelorași cunoștințe și competențe profesionale cu cele utilizate în activitatea funcției publice. Înalta Curte reține că, raportat la sintagma "legătură directă/indirectă", pentru existența cazului de incompatibilitate nu este necesar să existe o suprapunere a atribuțiilor sau intersectare a lor, ci doar o legătură, care poate fi directă sau indirectă. Ori, existența în cauză a acestei legături, cel puțin indirectă, este neechivocă. Legătura indirectă între activitățile exercitate de reclamant nu poate fi înlăturată, ignorată, în contextul în care prevenirea stărilor de incompatibilitate în apărarea principiilor enunțate de legiuitor: imparțialitatea, integritatea, transparența deciziei și supremația interesului public, constituie un imperativ esențial într-o societate democratică, legiuitorul reținând în expunerea de motive a Legii nr. 161/2003 faptul că "unul dintre cele mai importante mijloace de apărare a intereselor publice, interese care trebuie să stea la baza exercitării oricăror demnități publice și funcții publice, este asigurată prin Titlul IV privind conflictul de interese și regimul incompatibilităților". Deci, finalitatea Legii nr. 161/2003 nu este înlăturarea stărilor de conflict de interese/incompatibilități, ci prevenirea acestora. Având în vedere aceste aspecte importante privind prevenirea stărilor de incompatibilitate, instanța de recurs reține că dispozițiile art. 96 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 161/2003 se impun a fi interpretate în raport cu scopul preventiv urmărit de legiuitor, urmărindu-se ca persoana care deține o funcție publică să adopte o conduită preventivă de natură să conducă la excluderea exercitării oricăror activități care ar putea genera o stare de incompatibilitate. În raport cu cele reținute, Înalta Curte constată că toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect și legal starea de fapt dedusă judecății, hotărârea pronunțată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului și a probatoriilor administrate. Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile recurentului sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.