ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1395/2025

Ședința publică din data de 13 martie 2025

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 28.12.2023, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național, anularea Deciziei nr. 659/29.11.2023 emise de pârât, prin care postul B. a fost sancționat cu amendă în cuantum de 20.000 RON pentru încălcarea dispozițiilor art. 3 alin. (2) din Decizia nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual.

Pentru termenul din 27.03.2024, reclamanta a formulat cerere modificatoare a acțiunii, în sensul că solicită, în principal, anularea deciziei atacate, sau, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului ori somației publice de intrare în legalitate, sau, în situația în care instanța consideră că a fost încălcată o valoarea socială, micșorarea cuantumului amenzii la valoarea minimă prevăzută de lege, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința nr. 1000 din 5 iunie 2024, Curtea a admis cererea modificată formulată de reclamantă și a înlocuit sancțiunea amenzii cu sancțiunea transmiterii unei somații de intrare în legalitate.

Împotriva acestei sentințe, pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 și (8) C. proc. civ., solicitând, în principal, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar, în subsidiar, casarea în parte a hotărârii recurate și respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.

După ce a prezentat situația de fapt, a apreciat recurentul că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, hotărârea fiind lipsită de temei legal.

Instanța de fond nu a realizat o analiză a cauzei raportat la temeiul juridic în baza căruia CNA a dispus aplicarea sancțiunii contravenționale, fără a o verifica în raport cu prevederile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 504/2002 a audiovizualului. S-a limitat la a enunța dispoziții legale care nu au fost avute în vedere de CNA la aplicarea sancțiunii și la a face o apreciere generalistă cu privire la aplicarea jurisprudenței CEDO, jurisprudență care nu are legătură cu ceea ce radiodifuzorul a transmis în emisiunea ce a facut obiectul deciziei contestate.

A mai opinat recurentul-pârât că instanța a apreciat că efectele știrilor reținute au fost minore și nu au condus la efecte juridice pentru cei menționați, deși nu a fost analizată o știre, ci a fost analizată emisiunea "România suverană" difuzată de postul B. la 13.11.2023. astfel, rezultă că instanța nu s-a aplecat asupra deciziei contestate, preluând motivarea dintr-o altă cauză.

Astfel, nu au fost respectate dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., fiind incident și motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a arătat recurentul că în cadrul emisiunii nu au fost prezentate informații și opinii, ci au fost făcut afirmații acuzatoare, fără a fi prezentată nicio bază factuală și niciun argument solid privind realitatea susținerilor referitoare la "otrăvirea unui avocat român care îl apăra pe preotul C." și la "călcarea românilor în picioare ori bătaia la care sunt supuși aceștia", cu o prejudiciere gravă a dreptului publicului de a fi în mod corect informat, prin prezentarea lipsită de obiectivitate și echilibru a acestor informații.

Exercitarea libertăților prevăzute de 10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, libertatea de exprimare, de opinie și libertatea de a primi sau comunica informații ori idei, comportă îndatoriri și responsabilități și poate fi supusă unor formalități, condiții, restrângeri sau sancțiuni prevăzute de lege. Dreptul garantat de art. 10 nu este unul absolut, limitările fiind permise dacă îndeplinesc cele trei condiții cumulative, respectiv să fie prevăzute de lege, să urmărească cel puțin unul dintre scopurile legitime prevăzute de textul Convenției și să fie necesare într-o societate democratică pentru atingerea acelui scop.

A mai precizat recurentul că este necesar ca ingerința să fie apreciată în lumia tuturor circumstanțelor cauzelor, inclusiv conținutul comentariilor imputate reclamanților și contextul în care le-au făcut, numai în cursul anului 2023, până la adoptarea deciziei atacate, fiind emise 24 de decizii de sancționare a reclamantei pentru neasigurarea unei informări corecte.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, trebuie să se țină cont de rolul indispensabil de "câine de pază" care revine presei într-o societate democratică, dar presa nu trebuie să depășească anumite limite, ținând în special de protecția reputației și drepturilor celuilalt.

A mai arătat recurentul că afirmația instanței, "că licitațiile la care se făcea referire sunt de mare interes public" este una eronată, în cuprinsul actului atacat nevorbindu-se despre vreo licitație, obiectul deciziei privind informațiile și acuzațiile formulate la adresa autorităților din Ucraina care ar săvârși "asasinate prin otrăvire/violență și tratamente inumane, degradante pentru vorbitorii de limba română din Ucraina".

Intimata-reclamantă A. S.R.L. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului exercitat în cauză

Examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs și a apărărilor intimatei-reclamante, în raport cu dispozițiilor legale incidente în materia suspusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este fondat, in limitele și pentru considerentele expuse în continuare.

Prin Decizia nr. 659 din 29.11.2023 emisă de pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului, intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. pentru postul de televiziune B. a fost sancționată cu amendă în cuantum de 20.000 RON pentru încălcarea prevederilor art. 3 alin. (2) din Legea audiovizualului nr. 504/2002, cu modificările și completările ulterioare.

În esență, prin decizia menționată s-a reținut că, în cadrul emisiunii "România suverană" din data de 13.11.2023 au fost difuzate informații nedovedite privind acte de violență extremă împotriva românilor din Ucraina, fără a fi aduse niciun fel de dovezi, de comunicate oficiale sau vreun punct de vedere aparținând autoritților competente.

În acest context, instanța de contencios administrativ și fiscal a fost învestită cu o cerere prin care intimata-reclamantă a solicitat anularea deciziei de sancționare sau, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului ori somației publice de intrare în legalitate sau micșorarea cuantumului amenzii spre valoarea minimă prevăzută de lege.

Prima instanță a admis acțiunea și a înlocuit sancțiunea amenzii cu sancțiunea transmiterii unei somații de intrare în legalitate, apreciind, în esență, că reclamanta a preluat, ruminat, transformat în mod metaforic unele informații de pe unele site-uri cu scopul de atragere a publicului (și, implicit, a ratingului) și de a disemina către public detalii contrate neclar despre probleme de interes public și că efectele știrilor au fost minore și nu au condus la efecte juridice pentru cei menționați.

Împotriva acestei hotărâri, Consiliul Național al Audiovizualului a exercitat calea de atac a recursului, invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

Referitor la criticile din recurs întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., instanța de control judiciar constată că recurentul-pârât apreciază că instanța nu a analizat efectiv decizia atacată și situația de fapt, în raport cu dispozițiile legale incidente. Or, din perspectiva motivării hotărârii, Înalta Curte apreciază că instanța de fond a expus argumente în sensul soluției pronunțate, chiar dacă soluția pronunțată nu reflectă interpretarea corectă a dispozițiilor legale incidente, astfel încât criticile recurentului-pârât vor fi analizate din perspectiva prevăzută de pct. 8 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, se observă că instanța de fond a constatat că modul de transmitere a datelor nu a respectat întru totul dispozițiile legale incidente, că reclamanta a recurs la o modalitate de jurnalism care poate avea o parte de spectacol, apreciind, însă, că nu se poate menține sancțiunea amenzii aplicate.

Însă, din această perspectivă, instanța de control judiciar subliniază că obligația de informare corectă a publicului, prevăzută de art. 3 alin. (2) din Legea audiovizualului, presupune atât îndatorirea de a aduce la cunoștința acestuia informații reale, verificate, adevărate, cât și îndatorirea de a prezenta toate informațiile relevante cu privire la un anumit subiect determinat.

Cu alte cuvinte, informarea corectă trebuie să fie adevărată, exactă și să reflecte întreaga realitate. În cadrul emisiunii analizate, s-au afișat titluri doar cu scopul de a șoca, de a intriga (Biserică românească înconjurată de trupele speciale ale Ucrainei. Scandal la Biserica românească înconjurată de militari. Miza ascunsă a prigonirii copiilor și preoților români din Ucraina. Acuzații: război împotriva credinței ortodoxe românești în Ucraina) și au fost prezentate informații despre asasinate ori despre violențe împotriva românilor din Ucraina, fără, însă, a se prezenta nicio dovadă, care să facă posibilă o minimă verificare, sau a se prezenta documente oficiale care să provină de la instituții oficiale ale statului român, deși moderatoarea emisiunii a precizat că "așteaptă" un răspuns din partea acestora.

Or, prealabil difuzării unor informații de genul celor menționate (abuzuri, violențe și chiar asasinate împotriva românilor din Ucraina), reclamanta avea îndatorirea de a se documenta și de a solicita un punct de vedere autorităților statului cu atribuții în aspectele aduse în atenția publicului, pentru a asigura o informare verificată și realizată cu bună-credință, care să acorde posibilitatea publicului de a-și forma în mod liber propria opinie.

Contrar aprecierilor primei instanțe, în cadrul emisiunii nu au fost prezentate informații cu dublu scop, de senzațional, pentru rating, și de diseminare a unor probleme de interes public, ci au fost făcute acuzații grave, care au avut drept scop doar a intriga și a șoca publicul, fără a se respecta condiția bunei-credințe în prezentarea unor informații sau fapte, mai ales în contextul geopolitic actual și al sprijinului acordat Ucrainei.

Or, art. 3 alin. (2) din Legea nr. 504/2002 prevede obligația furnizorilor de servicii media audiovizuale de a informa obiectiv publicul, prin prezentarea corectă a faptelor și evenimentelor.

De asemenea, la art. 10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului s-a prevăzut că exercitarea libertății de exprimare comportă îndatoriri și responsabilități și poate fi supusă unor formalități, condiții, restrângeri sau sancțiuni prevăzute de lege, care constituie măsuri necesare, într-o societate democratică pentru protecția reputației sau a drepturilor altora.

De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a evidențiat în mod constant obligația jurnaliștilor de a relata faptele în mod exact, cu bună-credință, cu respectarea eticii profesionale și a statuat, cu valoare de principiu, că numai prin respectarea îndatoririlor și responsabilităților ce-i revin, presa își îndeplinește funcția sa esențială într-o societate democratică, fără a depăși anumite limite, având misiunea de a comunica numai informații de interes public, în sensul dat acestei noțiuni în jurisprudența Curții (Hotărârea din 6 februarie 2001, Cauza Tammer c. Estoniei).

Prin urmare, CNA are nu doar dreptul, ci și obligația constituțională de a interveni atunci când libertatea de exprimare este exercitată într-un mod care afectează echilibrul informativ.

Așadar, Consiliul Național al Audiovizualului a stabilit, în mod corect, existența faptei contravenționale și existența vinovăției intimatei reclamante.

În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii aplicate, se observă că, potrivit art. 90 alin. (2) din Legea nr. 504/2002, fapta contravențională prevăzută la alin. (1) lit. h) a aceluiași articol poate fi sancționată cu amendă de la 10.000 RON la 200.000 RON, iar potrivit art. 90 alin. (4) din același act normativ, individualizarea sancțiunii se face ținându-se seama de gravitatea faptei, de efectele acesteia, precum și de sancțiunile primite anterior, pe o perioadă de cel mult un an.

Contrar celor reținute de instanța de fond, aceste criterii de individualizare au fost corect aplicate prin decizia Consiliului Național al Audiovizualului, în raport cu actele materiale săvârșite și cu urmările faptei contravenționale, dar și cu faptul că intimata-reclamantă a mai fost anterior sancționată, în mod repetat, pentru încălcarea acelorași prevederi legale.

De altfel, în ceea ce privește petitul subsidiar al acțiunii, de micșorare a cuantumului amenzii la valoarea minimă, se constată că amenda a fost aplicată chiar spre minimul acesteia, avându-se în vedere că maximul legal este de 200.000 RON.

Prin urmare, Înalta Curte constată că decizia emisă de Consiliul Național al Audiovizualului este legală și temeinică, sancțiunea amenzii fiind proporțională cu fapta săvârșită.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul, va casa sentința recurată și, rejudecând, va respinge acțiunea, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului împotriva sentinței nr. 1000 din 5 iunie 2024 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și, în rejudecare:

Respinge acțiunea reclamantei S.C. A. S.R.L. formulată în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 13 martie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.