ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 121/2025

Ședința publică din data de 17 ianuarie 2025

Asupra recursurilor de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 28.02.2023, sub nr. x/2023, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta Agenția Națională de Integritate, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză:

- să constate nulitatea absolută a Raportului de evaluare nr. x/07.02.2023 emis de pârâtă;

- în subsidiar, să dispună anularea Raportului de evaluare nr. x/07.02.2023 emis de pârâta Agenția Națională de Integritate;

- să oblige pârâta să înlăture de pe pagina de Internet proprie (www.integritate.eu) comunicatul de presă din data de 9 februarie 2023, ora 11:30, intitulat "Incidente de integritate - 6 persoane prevăzute de Legea nr. 176/2010", partea referitoare la reclamantă;

- să oblige pârâta să publice, pe pagina de Internet proprie, sentința de anulare a Raportului de evaluare nr. x/07.02.2023;

- să oblige pârâta la plata sumei de 10.000 RON, cu titlu de despăgubiri morale, și la plata cheltuielilor de judecată.

1.2. Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, la data de 28.02.2023, sub nr. x/2023, reclamantul B. a chemat în judecată pe pârâta Agenția Națională de Integritate, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză:

- să constate nulitatea absolută a Raportului de evaluare nr. x/07.02.2023 emis de pârâtă;

- în subsidiar, să dispună anularea Raportului de evaluare nr. x/07.02.2023 emis de pârâtă;

- obligarea pârâtei să înlăture de pe pagina de Internet proprie (www.integritate.eu) comunicatul de presă din data de 9 februarie 2023, ora 11:30, intitulat "Incidente de integritate - 6 persoane prevăzute de Legea nr. 176/2010", partea referitoare la reclamantă;

- să oblige pârâta să publice, pe pagina de Internet proprie, sentința de anulare a raportului de evaluare anterior arătat;

- să oblige pârâta la plata sumei de 10.000 RON, cu titlu de despăgubiri morale, și la plata cheltuielilor de judecată.

1.3. Prin încheierea din data de 04.10.2023, s-a admis excepția conexității, invocată de reclamant, și s-a dispus trimiterea dosarului x/2023 la dosarul nr. x/2023 aflat pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a, contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 122 din 31 ianuarie 2024:

- a admis cererea principală și cererea conexă formulată de reclamanții A. și B.;

- a anulat rapoartele de evaluare nr. x din 7.02.2023 și nr. 5383/G/II din 7.02.2023, întocmite de pârâta Agenția Națională de Integritate;

- a obligat pârâta la plata către fiecare dintre reclamanți a câte 5.000 de RON, reprezentând daune morale;

- a obligat pârâta la înlăturarea de pe pagina de internet proprie a comunicatului de presă din data de 9 februarie 2023, ora 11:30, intitulat Incidente de integritate - 6 persoane prevăzute de Legea nr. 176/2010, în ceea ce îi privește pe reclamanți, precum și la publicarea pe pagina de internet proprie a prezentei hotărâri, la momentul rămânerii definitive a acesteia;

- a obligat pârâta la plata către fiecare dintre reclamanți a câte 5.000 de RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, conform chitanțelor și facturilor depuse la dosar.

3.1. Împotriva sentinței a declarat recurs principal pârâta Agenția Națională de Integritate, care a solicitat casarea acesteia și, în rejudecare, respingerea acțiunii principale și a cererii conexe.

3.1.1. În primul motiv de recurs, încadrat în drept în dispozițiile în art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta a susținut faptul că sentința contestată nu este motivată cu respectarea cerințelor impuse de prevederile art. 425 C. proc. civ., în condițiile în care prima instanță nu a avut în vedere toate înscrisurile depuse la dosar care au stat la baza emiterii celor două rapoarte de evaluare deduse judecății.

De asemenea, motivarea soluției de admitere a capătului de cerere având ca obiect acordarea daunelor morale către cei doi recurenți-reclamanți este lacunară și nu ține seama de actele din care rezultă faptul că dl. B. avea anumite probleme medicale care îl împiedica să facă față atribuțiilor funcției de șef serviciu laborator, iar soția acestuia avea o afecțiune medicală provocată de stresul emoțional.

3.1.2. În cel de-al doilea motiv de recurs, întemeiat în drept pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a menționat faptul că hotărârea judecătorească atacată este rezultatul greșitei interpretări și aplicări a normelor de drept material, respectiv a dispozițiilor art. 95 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, cu modificările și completările ulterioare, ale art. 253 și ale art. 1349 coroborate cu cele ale art. 1357 din C. civ.

În dezvoltarea acestui motiv de recurs au fost formulate de către recurentă critici de nelegalitate cu privire la hotărârea judecătorească atacată ce vor fi prezentate în continuare.

3.1.2.1. Contrar celor reținute de instanța de fond, la data de 28.01.2021 era valabilă structura organizatorică a D.S.V.S.A. Giurgiu aprobată prin Ordinul nr. 910/11.06.2018, iar între recurenta A. și soțul acesteia, dl. B., au existat raporturi ierarhice directe, fiind întrunită cerința impusă de art. 95 alin. (1) din Legea nr. 161/2003.

3.1.2.2. În ceea ce privește capetele de cerere având ca obiect acordarea daunelor morale și obligarea la înlăturarea de pe pagina de internet proprie a comunicatului de presă din data de 9 februarie 2023, ora 11:30, recurenta arată că rapoartele de evaluare nu produc efecte juridice decât după rămânerea lor definitivă. Ca atare, pe perioada contestării lor pe cale judiciară, aceste rapoarte nu puteau să producă prejudicii recurenților-reclamanți. Comunicatul în discuție nu a avut decât rolul de a asigura accesul la informațiile publice, garantat de prevederile Legii nr. 554/2001, asupra unuia dintre segmentele de activitate ale Agenției Naționale de Integritate, care este o instituție publică.

Recurenții-reclamanți nu au probat prejudiciul nepatrimonial suferit în urma emiterii rapoartelor de evaluare contestate.

3.2. Recurenții-reclamanți au formulat recurs incident, în care au arătat că sentința atacată este, în parte, nelegală.

3.2.1. În primul motiv de recurs, încadrat în drept în dispozițiile în art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenții-reclamanți arată că instanța de fond a încălcat principiile care guvernează procesul civil, deoarece nu a luat în considerare toate susținerile făcute de aceștia în ceea ce privește nelegalitatea rapoartelor de evaluare și nu au analizat toate dovezile relevante, de natură să ducă la anularea lor, toate acestea având ca rezultat încălcarea dreptului lor la apărare.

3.2.2. În cel de-al doilea motiv de recurs, întemeiat în drept pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenții-reclamanți au menționat faptul că hotărârea judecătorească atacată este rezultatul greșitei interpretări și aplicări a dispozițiilor art. 13 alin. (2) din Legea nr. 176/2000, deoarece inspectorul de integritate a procedat la solicitarea de date care, potrivit legii, nu sunt publice, mai înainte de a proceda la informarea persoanei care face obiectul evaluării și invitarea acesteia pentru a prezenta un punct de vedere, după cum impun prevederile art. 20 din lege.

4.1. Recurenții-reclamanți au formulat întâmpinare în care au solicitat respingerea recursului principal ca nefondat, pentru apărările expuse la dosar.

4.2. Recurenta-pârâtă Agenția Națională de Integritate a formulat răspuns la recursul incident, prin care au cerut respingerea acestuia, ca nefondat.

5.1. Considerații generale

Recurenții-reclamanți B. și A. au supus controlului de legalitate, pe calea prevăzută de art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative:

- raportul de evaluare nr. x din 7.02.2023 întocmit de recurenta-pârâtă Agenția Națională de Integritate, prin care s-a stabilit faptul că recurentul-reclamant B., șef serviciu laborator sanitar veterinar și pentru siguranța alimentelor în cadrul Direcției Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor Giurgiu, a încălcat regimul juridic al incompatibilităților, întrucât, începând cu data de 28.01.2021, s-a aflat în raporturi ierarhice directe cu soția acestuia, A., care ocupă funcția de consilier în cadrul Compartimentului Sănătate Animală - Serviciul Laborator Sanitar - Veterinar și pentru Siguranța Alimentelor din cadrul DSVSA Giurgiu, în acest fel nefiind respectate prevederile art. 95 alin. (1) din Legea nr. 161/2003;

- raportul de evaluare nr. x din 7.02.2023 întocmit de recurenta-pârâtă Agenția Națională de Integritate, prin care s-a stabilit faptul că recurenta-reclamantă A., funcționar public în cadrul Direcției Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor Giurgiu, a încălcat regimul juridic al incompatibilităților întrucât, deoarece, începând cu data de 28.01.2021, s-a aflat în raporturi ierarhice directe cu soțul acesteia, ceea ce contravine normei anterior arătate.

Instanța de primă jurisdicție a admis acțiunea principală și cererea conexă formulată de reclamanți și a anulat cele două rapoarte de evaluare deduse judecății, reținând, în esență, faptul că nu a fost încălcat regimul juridic al incompatibilităților, deoarece aceștia nu s-au aflat în raporturi de subordonare ierarhică directă, după cum impune norma aflată în discuție.

Înalta Curte apreciază că prima instanță a analizat în mod detaliat și judicios dispozițiile normative incidente pe subiectul analizat, susținerile părților litigante, precum și întregul probatoriu administrat în cauză, iar concluzia la care a ajuns este corectă.

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de părți în cele două memorii de recurs, a apărărilor expuse în întâmpinările depuse la dosar, a cadrului normativ aplicabil și a probatoriului administrat în cauză, Înalta Curte reține următoarele:

5.1. Referitor la recursul principal

5.1.1. Motivul prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.: ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei")

Recurenta susține, în esență, faptul că sentința contestată nu este corespunzător motivată, deoarece prima instanță nu s-a pronunțat argumentat cu privire la petitele cererii deduse judecății, respectiv cu luarea în considerare a argumentelor expuse de părțile litigante și a înscrisurilor depuse la dosar.

Motivul de recurs este nefondat.

Potrivit prevederilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților."

Ipotezele legale în care se poate reține nemotivarea unei hotărâri judecătorești, conform motivului de casare analizat, sunt: existența unei contrarietăți între considerentele hotărârii, contrarietatea evidentă între dispozitiv și considerente, omisiunea motivării soluției din dispozitiv, precum și prezentarea în exclusivitate a unor motive străine de natura pricinii.

În urma verificării conținutului hotărârii recurate, instanța de control judiciar apreciază că niciuna dintre ipotezele legale subsumate motivului de casare analizat nu se regăsesc în cauza de față. Prima instanță a expus în mod clar și logic argumentele care au fundamentat soluția adoptată, sentința nu cuprinde considerente contradictorii, nu există contradicții între considerentele reținute în aceasta și soluția pronunțată care să conducă la concluzia că nu se poate analiza raționamentul logico-juridic în baza căruia a fost pronunțată.

Sumarizând, se poate afirma faptul că hotărârea judecătorească analizată răspunde cerințelor impuse de prevederile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în contextul în care, în cuprinsul acesteia se regăsesc prezentate motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, precum și arătarea argumentelor pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au respins cererile părților.

5.1.2. Motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.: ("când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material")

5.1.2.1. Prima critică de nelegalitate subsumată acestui motiv de casare vizează interpretarea și aplicarea greșită a prevederilor art. 95 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora nu sunt permise raporturile ierarhice directe în cazul în care funcționarii publici respectivi sunt soți sau rude de gradul I. (sn)

Critica de nelegalitate este nefondată.

Din interpretarea sistematică a dispoziției legale nominalizate în cele două rapoarte de evaluare, rezultă că acesta impune două condiții cumulative pentru existența stării de incompatibilitate, respectiv ca funcționarii publici să fie soți sau rude de gradul I, iar între aceștia să existe relații ierahice directe.

Cu alte cuvinte, textul de lege impune prezența simultană a două subiecte de drept, dintre care unul în poziție ierarhică superioară celuilalt, iar cel de-al doilea în calitate de subordonat, între care există relaționarea menționată de legiuitor, condiții care în prezenta cauză nu sunt îndeplinite, după cum în mod corect a reținut și instanța de primă jurisdicție.

Între cei doi recurenți-reclamanți există raporturi de subordonare ierarhică, însă aceasta nu este directă, așa cum impune art. 95 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, pentru a se putea reține starea de incompatibilitate.

Cu privire la această situație, prezintă relevanță următoarele aspecte:

Prin Decizia nr. 218 din 23.10.2017, directorul executiv al D.S.V.S.A. Giurgiu a dispus numirea Dr. C., în calitate de Coordonator al secției de serologie bacteriană și a secției de micologie, cât și în calitate de Coordonator al Compartimentului sănătate animală.

În această calitate, doamna dr. C. a fost abilitată, printre altele:

- să întocmească fișele de post și rapoartele de evaluare anuală a personalului din subordine de la compartimentul sănătate animală;

- să supervizeze documentele compartimentului sănătate animală.

Prin Decizia nr. 217 din 23.10.2017, directorul executiv al D.S.V.S.A. Giurgiu, a desemnat-o pe Dr. D. Coordonatorul secției de microbiologic alimente, fiind abilitată, printre altele, "să supervizeze personalul din subordine";

Coordonatorul Compartimentului siguranța alimentelor a fost abilitată, printre altele, "să întocmească fișele de post și rapoartele de evaluare anuală a personalului din subordine de la compartimentele siguranța alimentelor".

Este evident că atribuțiile de "supervizare a personalului din subordine" și de "întocmire a fișelor de post și a evaluărilor anuale a personalului din subordine" sunt atribuții de conducere și care poziționează ocupantul acestei funcții pe o poziție ierarhic superioară persoanelor angajate în structurile coordonate.

În același timp, în baza acestor decizii, recurenta-reclamantă A., se afla în subordinea directă a dr. C., Coordonatorul Compartimentului sănătate animală, în calitatea sa de responsabil secție la secția de Biologie Moleculară. De asemenea, partea se afla în subordinea directă a dr. D., Coordonatorul Compartimentului Siguranța Alimentelor, în calitatea sa de Responsabil secție Microbiologic Furaje.

Totodată, recurentul-reclamant B., în calitate de Șef Serviciu E.. era superiorul ierarhic al doamnei dr. C. - Coordonator al secției de serologie bacteriană și a secției de micologie, și Coordonator al Compartimentului sănătate animală, precum și superiorul ierarhic și al doamnei dr. D. - Coordonatorul secției de microbiologic alimente și Coordonatorul compartimentului siguranța alimentelor.

În concluzie, nu există subordonare ierarhică directă între recurenții-reclamanți, această subordonare fiind mediată.

5.1.2.2. A doua critică de nelegalitate subsumată motivului de casare analizat vizează greșita acordare a daunelor morale către recurenții-reclamanți și obligare a recurentei Agenția Națională de Integritate să înlăture de pe pagina de internet proprie a comunicatului din data de 09.02.2023.

Critica de nelegalitate este fondată în ceea ce privește daunele morale.

Conform doctrinei de specialitate, daunele morale sunt acordate în situația lezării demnității, onoarei, imaginii publice ori prestigiului profesional, scopul acestora fiind unul compensatoriu, de natură să ofere o reparație echitabilă. În privința acestora nu pot fi administrate probe materiale pe baza cărora să se identifice pierderea suferită. Ele ar putea fi stabilite printr-o apreciere globală, cu luarea în considerare a tuturor circumstanțelor cauzei. Este de observat faptul că nici dispozițiile legale nominalizate de recurentă și nici jurisprudența națională sau europeană nu conduc la concluzia că cel care pretinde daune morale nu este ținut să facă un minim de dovadă a existenței unui prejudiciu moral cauzat de actele administrative nelegale.

Înalta Curte reține faptul că în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a conturat ideea potrivit căreia, în funcție de circumstanțele cauzei, simpla constatare a existenței faptei ilicite poate reprezenta, în sine, o reparație echitabilă suficientă pentru repararea oricărui prejudiciu moral ce ar fi fost suferit de reclamant (cauza Cumpănă și Mazăre împotriva României, cererea nr. 33.348/96, hotărârea din 17.12.2004, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 501 din 14 iunie 2005).

În atare situație, recunoașterea caracterului nelegal a celor două rapoarte de evaluare deduse judecății reprezintă o reparație echitabilă suficientă pentru compensarea prejudiciului moral suferit de recurenții-reclamanți.

Critica de nelegalitate având ca obiect soluția pronunțată în privința comunicatului publicat pe pagina de internet a Agenției Naționale de Integritate este nefondată.

Nu poate fi primită susținerea recurentei-pârâte în sensul că publicarea comunicatului din data de 09.02.2023 reprezintă aplicarea dispozițiilor Legii nr. 544/2001, privind liberul acces la informațiile de interes public, cu modificările și completările ulterioare, în contextul în care, pe de o parte, raportul de evaluare nu este exceptat informării publice, iar, pe de altă parte, nu se aduce atingere onoare, demnității ori reputației persoanei evaluate.

Împrejurarea că raportul de evaluare nu produce niciun efect juridic până la rămânerea definitivă a acestuia reprezintă un argument în sensul că publicarea comunicatului la momentul aflat în discuție a fost de natură să lezeze drepturile nepatrimoniale ale recurenților-reclamanți. În atare situație, în mod justificat, instanța de fond a reținut că sunt îndeplinite condițiile impuse de dispozițiile art. 253 C. civ., iar pentru înlăturarea încălcării drepturilor nepatrimoniale se impune obligarea recurentei-pârâte la înlăturarea de pe pagina de internet proprie a comunicatului din data de 09.02.2023.

În consecință, în raport de cele expuse anterior, instanța de control judiciar apreciază că este fondat motivul de casare reglementat de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

5.2. Referitor la recursul incident

5.2.1. Motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. ("când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității")

Motivul de casare în discuție are în vedere neregularități procedurale, precum și nerespectarea unor principii fundamentale care guvernează desfășurarea procesului, în speță, principiul dreptului la apărare și principiul dreptului la un proces echitabil.

În concret, recurenții-reclamanți susțin faptul că instanța de fond a încălcat principiile care guvernează procesul civil, deoarece nu a luat în considerare toate susținerile făcute de aceștia în ceea ce privește nelegalitatea rapoartelor de evaluare și nu au analizat toate dovezile relevante, de natură să ducă la anularea lor, toate acestea având ca rezultat încălcarea dreptului lor la apărare.

Motivul de recurs este nefondat.

Cele două principii aflate în discuție au fost respectate cu ocazia soluționării în fond a cauzei de față, în condițiile în care instanța de fond a analizat toate criticile de nelegalitate invocate de recurenții-reclamanți în privința celor două rapoarte de evaluare deduse judecății, cu luarea în considerare a întregului probatoriu administrat de părți și a cadrului normativ aplicabil.

5.2.1.2. Motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În cadrul acestuia, recurenții-reclamanți au menționat faptul că hotărârea judecătorească atacată este rezultatul greșitei interpretări și aplicări a dispozițiilor art. 13 alin. (2) din Legea nr. 176/2000, deoarece inspectorul de integritate a procedat la solicitarea de date care, potrivit legii, nu sunt publice, mai înainte de a proceda la informarea persoanei care face obiectul evaluării și invitarea acesteia pentru a prezenta un punct de vedere, după cum impun prevederile art. 20 din lege.

Motivul de recurs este nefondat.

Persoanelor evaluate nu le-a fost încălcat dreptul la apărare, atâta timp cât procedura de evaluare, informare și de invitare a acestora pentru a prezenta punctul de vedere a fost îndeplinită, în conformitate cu prevederile Legii nr. 176/2000.

Din interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 20 și, respectiv art. 13 și art. 15 din legea anterior arătată, rezultă faptul că activitatea de evaluare a incompatibilităților poate fi realizat anterior solicitării unui punct de vedere persoanei cauză, inclusiv prin solicitarea de informații și date de la persoane juridice, din moment ce se menționează expres faptul că solicitarea unui punct de vedere de la persoana supusă procedurii de evaluare este necesară doar în "urma evaluării declarației de interese, precum și altor date și informații", dacă se identifică elemente în sensul existenței unui conflict de interese sau a unei incompatibilități.

5.3. Prin urmare, în raport de cele ce preced, instanța de control judiciar reține că recursul incident este nefondat.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 și art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 496 și art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul principal, va casa, în parte, sentința recurată și, rejudecând, va respinge capătul de cerere referitor la acordarea daunelor morale, va obliga pârâta la plata către fiecare dintre reclamanți a câte 3000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, în temeiul art. 453 alin. (2) C. proc. civ., va menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate. Totodată, va respinge recursul incident formulat de reclamanții A. și B. împotriva aceleiași sentințe, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul principal formulat de recurenta-pârâta Agenția Națională de Integritate împotriva sentinței nr. 122 din 31 ianuarie 2024 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează, în parte, sentința recurată și, rejudecând:

Respinge capătul de cerere referitor la acordarea daunelor morale.

Obligă pârâta la plata către fiecare dintre reclamanți a câte 3000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, în temeiul art. 453 alin. (2) C. proc. civ.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.

Respinge recursul incident formulat de reclamanții A. și B. împotriva aceleiași sentințe, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 17 ianuarie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.