ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1091/2025

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată la data de 12.10.2022 pe rolul Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal sub nr. de dosar x/2022 reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Serviciul Român de Informații - reprezentat de Direcția Juridică - Unitatea Militară 0198 București, Unitatea Militară 0502 București - reprezentat de Direcția Juridică - Unitatea Militară 0198 București Și Unitatea Militară 0318 București-reprezentat de Direcția Juridică - Unitatea Militară 0198 București și Intervenienții Avocatul Poporului și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, următoarele: 1. constatarea nelegalității dispozițiilor normative ale art. 21 2 lit. a)3 și c)4din OD SRI S/1176/2009 introduse prin notele de subsol respective56, în contradictoriu cu normele de tehnică legislativă prevăzute de Legea 24/2000 iar, dacă ar fi fost cuprinse în textul articolului, ar fi venit în contradicție cu reglementarea art. 53 din Constituția României din 1991 republicată, privind restrângerea unor drepturi și libertăți fundamentale prevăzute la art. 34 din Constituția României din 1991 republicată; 2. anularea în tot a actului administrativ individual, unilateral emis de autoritatea publică centrală, în speță UM0318 din cadrul SRI, în baza precizărilor emise de UM0502 din cadrul SRI, și anume "Informare nr. S/228918 din 31.08.2021", care mi-a fost adus la cunoștință verbal la data de 31.08.2021, întrucât nu mi-a fost înmânat exemplarul meu, din cauză că actul administrativ menționat este nelegal, netemeinic, de natură a-mi vătăma dreptul meu și să aducă prejudicii interesului meu legitim, prin privarea drepturilor de care dispun conform legii, în calitate de 3. obligarea pârâților la eliberarea fișei medicală în copie certificată prin semnătură și parafă că este conformă cu originalul, în aplicarea art. 11 alin. (2) din Ordinul comun MS/CNAS nr. 196/139/2017; 4. obligarea pârâților la plata daunelor morale cauzate, în cuantum de 10.000 EURO; 5. obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată suportate de reclamant cu judecarea prezentei cauze.

Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 1026 din 26 iunie 2020, Curtea de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele: - A admis excepția inadmisibilității chemării în judecată a intervenienților Avocatul Poporului și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și a respins cererea de chemare în judecată a intervenienților Avocatul Poporului și Ministerul Public Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ca inadmisibilă; - A respins restul excepțiilor invocate în cauză, ca neîntemeiate; - A respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții SERVICIUL ROMÂN DE INFORMAȚII, UNITATEA MILITARĂ 0502 BUCUREȘTI și UNITATEA MILITARĂ 0318 BUCUREȘTI, ca neîntemeiată.

Recursul exercitat în cauză Împotriva sentinței civile nr. .1026 din 26 iunie 2020 a Curții de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal 496 din 26 iunie 2020 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul A., invocând dispozițiile art. 488 pct. 4, 6 și 8 C. proc. civ.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinare, intimatul-pârât Avocatul Poporului a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Intimatul-pârât Serviciul Român de Informații a depus întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului în ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 4 C. proc. civ., solicitând în rest respingerea recursului ca nefondat.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 indice 1 și art. 201 C. proc. civ., iar prin rezoluția completului învestit cu soluționarea cauzei, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea dosarului de recurs la data de 27 februarie 2025, în ședință publică, cu citarea părților. II. Soluția instanței de recurs Examinând cererea de recurs, în raport cu excepția tardivității, invocată de instanță din oficiu, a cărei analiză este prioritară, în considerarea prevederilor art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004: "Hotărârea pronunțată în prima instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare". Potrivit art. 181 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., republicat, "când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlinește", iar conform alin. (2) al aceluiași articol, "Când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungește până în prima zi lucrătoare care urmează." Analizând actele dosarului, în ceea ce privește recursul formulat de reclamantul A., se constată că sentința atacată a fost comunicată acestuia la data de 20 august 2024, potrivit mențiunilor din procesul-verbal de înmânare aflat la dosarul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, iar recursul a fost înaintat prin intermediul poștei electronice, la data de 6 septembrie 2024, conform dovezii aflate la dosarul de recurs. În raport cu data comunicării sentinței atacate, respectiv 20 august 2024, termenul de declarare a recursului calculat potrivit dispozițiilor legale redate anterior, se împlinea la data de 5 septembrie 2024, zi lucrătoare (joi). Așadar, se constată că recursul formulat de reclamant a fost declarat cu nerespectarea termenului de 15 zile de la comunicarea hotărârii recurate, prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. De asemenea, se reține că la dosar nu a fost formulată o cerere de repunere în termen de către recurentul-reclamant, potrivit dispozițiilor art. 186 C. proc. civ., și nici nu s-a contestat sau justificat depunerea tardivă a cererii de recurs. Prin urmare, pentru considerentele anterior arătate și în temeiul dispozițiilor art. 496 raportate la art. 248 C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite excepția tardivității, invocată din oficiu și va respinge recursul ca tardiv formulat.