ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1086/2024

Ședința publică din data de 27 februarie 2024

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. x/2022, în data de 07.01.2022, reclamantul Sindicatul Național al Grefei Judiciare Dicasterial a chemat în judecată pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii (C.S.M.), solicitând anularea dispozițiilor art. 53 alin. (3) din Hotărârea C.S.M. nr. 1375/17.12.2015 pentru aprobarea Regulamentului de ordine interioară al instanțelor judecătorești (R.O.I.I.J.), care prevăd că "Grefierul care participă la ședința de judecată îndeplinește orice alte sarcini de serviciu date de președintele instanței, președintele de secție sau președintele completului de judecată".

Prin sentința civilă nr. 1926 din data de 02.11.2022, Curtea de Apel București, secția a VIII -a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 1926 din data de 02.11.2022 a Curții de Apel București, secția a VIII -a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul Sindicatul Național al Grefei Judiciare Dicasterial, invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Primul motiv de recurs vizează încălcarea dispozițiilor art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului și art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., prin prisma unei motivări contradictorii și lipsite de claritate. Instanța de fond a reținut, pe de o parte, că dispozițiile art. 53 alin. (3) din Hotărârea C.S.M. nr. 1375/2015 au o formulare generică, iar pe de altă parte, că acestea nu sunt lipsite de previzibilitate, ceea ce generează o contradicție logică și juridică în motivarea soluției. Lipsa unei motivări coerente și clare afectează dreptul la un proces echitabil și la apărare, astfel cum este garantat de art. 6 CEDO, motiv pentru care se impune casarea hotărârii în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Al doilea motiv de recurs este întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., vizând încălcarea normelor de drept material, respectiv art. 125 alin. (2) și art. 73 alin. (3) lit. l) din Constituția României, art. 1 alin. (5) din Constituție, art. 6 alin. (3) lit. a) din CEDO și art. 8 alin. (4) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă. Textul normativ criticat, respectiv art. 53 alin. (3) din Hotărârea C.S.M. nr. 1375/2015, utilizează sintagma "orice alte sarcini de serviciu", formulare ce nu permite identificarea clară a obligațiilor ce pot fi impuse grefierului de ședință. Această lipsă de precizie și previzibilitate contravine cerințelor de calitate a legii, astfel cum au fost statuate de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 447/2019 și Decizia nr. 189/2006, care impun ca orice act normativ să fie suficient de clar și precis pentru a putea fi aplicat.

Mai mult, reglementarea unor atribuții de serviciu printr-un act administrativ normativ, și nu prin lege organică, contravine dispozițiilor constituționale referitoare la organizarea și funcționarea justiției. Potrivit Deciziei nr. 474/2016 și Deciziei nr. 588/2017 ale Curții Constituționale, aspectele esențiale privind executarea raportului juridic de muncă al personalului din justiție trebuie reglementate prin lege organică, nu prin acte administrative cu forță juridică inferioară. În acest sens, atribuțiile grefierului de ședință, reglementate prin Hotărârea C.S.M. nr. 1375/2015, intră în sfera elementelor fundamentale ale raportului de muncă și nu pot fi stabilite printr-un act administrativ normativ.

În concluzie, recurentul solicită casarea în totalitate a sentinței civile nr. 1926/2022 și, în urma rejudecării fondului, anularea dispozițiilor art. 53 alin. (3) din Hotărârea C.S.M. nr. 1375/2015, întrucât acestea au fost adoptate cu încălcarea principiului legalității, a normelor de tehnică legislativă și a dispozițiilor constituționale incidente, generând o reglementare lipsită de claritate, previzibilitate și conformitate juridică.

Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare și recurs incident, solicitând casarea în parte a încheierii din 21.06.2022 și a sentinței civile nr. 1926/2022, invocând lipsa de interes a recurentului în formularea acțiunii. Intimatul susține că Sindicatul nu a dovedit o vătămare concretă într-un drept subiectiv sau interes legitim privat, ci a invocat exclusiv apărarea unui interes public, ceea ce contravine dispozițiilor art. 8 alin. (11) din Legea nr. 554/2004. Potrivit jurisprudenței Curții Constituționale (Decizia nr. 66/2009) și a Înaltei Curți de Casație și Justiție (Decizia nr. 1266/2009 și Decizia nr. 8/2020), invocarea interesului public este permisă doar în subsidiar, în măsura în care vătămarea acestuia decurge logic din încălcarea unui drept subiectiv sau interes legitim privat. În lipsa unei astfel de vătămări, acțiunea este lipsită de interes.

Totodată, se arată că actul administrativ contestat, respectiv Hotărârea C.S.M. nr. 1375/2015, a fost abrogat prin Hotărârea nr. 3243/22.12.2022, publicată în Monitorul Oficial nr. 1254/27.12.2022, astfel că o eventuală anulare nu ar mai produce efecte juridice, conform interpretării art. 23 din Legea nr. 554/2004 dată prin Decizia nr. 10/2015 a Î.C.C.J.

În concluzie, în lipsa unei vătămări directe și actuale, precum și în contextul abrogării actului normativ contestat, Consiliul Superior al Magistraturii solicită respingerea recursului principal ca nefondat și admiterea recursului incident, cu consecința respingerii acțiunii ca lipsită de interes.

Analizând recursurile formulate în cauză, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul Sindicatul Național al Grefei Judiciare Dicasterial este lipsit de interes, iar recursul incident formulat de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii este rămas fără efect, pentru următoarele considerentele:

Potrivit dispozițiilor art. 32 alin. (1) lit. d) și art. 33 din C. proc. civ., una dintre cele patru condiții de exercitare a acțiunii civile rezidă în justificarea unui interes.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmărește cel ce investește o instanță de judecată cu o cerere (acțiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut și actual.

Prin urmare, interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, cu prilejul promovării acțiunii sau formulării căii de atac, și care trebuie să subziste pe tot parcursul soluționării unei cauze.

În examinarea recursului principal formulat de Sindicatul Național al Grefei Judiciare Dicasterial, Înalta Curte constată că acesta este lipsit de interes, întrucât actul administrativ cu caracter normativ contestat, respectiv art. 53 alin. (3) din Hotărârea C.S.M. nr. 1375/2015, a fost abrogat ulterior pronunțării sentinței recurate, prin Hotărârea nr. 3243/22.12.2022 a secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, publicată în Monitorul Oficial nr. 1254/27.12.2022. Potrivit art. 23 teza întâi din Legea nr. 554/2004, hotărârile judecătorești definitive prin care se anulează un act administrativ cu caracter normativ produc efecte numai pentru viitor, iar în lipsa unor acte administrative individuale emise în temeiul normei contestate și aflate în curs de soluționare la data abrogării, eventuala anulare a dispoziției regulamentare nu ar mai putea produce efecte juridice.

În aceste condiții, întrucât regulamentul contestat în cauză este în prezent abrogat, iar recurentul - reclamant nu a invocat și nu a făcut dovada existenței unor acte administrative individuale vătămătoare emise în temeiul acestuia și contestate în instanță până la momentul abrogării, prezentul demers judiciar este lipsit de interes, o eventuală anulare a regulamentului în discuție producând efecte doar pentru viitor.

Cu privire la recursul incident formulat de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, instanța constată că acesta este lipsit de efect, întrucât, potrivit art. 494 alin. (2) C. proc. civ., recursul incident nu poate fi valorificat în ipoteza în care recursul principal este respins ca inadmisibil sau lipsit de interes. Întrucât recursul principal este respins ca lipsit de interes, recursul incident nu mai poate fi analizat pe fond, fiind lipsit de efect juridic.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge ca lipsit de interes recursul declarat de reclamantul Sindicatul Național al Grefei Judiciare Dicasterial și, în temeiul art. 472 C. proc. civ. coroborat cu art. 491 alin. (1) din același act normativ, va constata rămas fără efect recursul incident declarat de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul Sindicatul Național al Grefei Judiciare Dicasterial împotriva sentinței civile nr. 1926 din 2 noiembrie 2022 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes.

Constată ca rămas fără efect recursul incident declarat de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii împotriva sentinței civile nr. 1926 din 2 noiembrie 2022 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 27 februarie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.