ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 660/2023

Ședința publică din data de 8 februarie 2023

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 25 martie 2022, cu număr de dosar x/2022, reclamanta A. și Sindicatul Național al Grefei Judiciare Dicasterial, în numele și pentru reclamanta A., membru de sindicat, au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării Hotărârilor Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 31 și 34 din 17 martie 2022, până la pronunțarea instanței de fond.

Prin sentința civilă nr. 760 din 15 aprilie 2022 Curtea de București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a respins excepția lipsei calității procesuale active a Sindicatului Național al Grefei Judiciare Dicasterial ca neîntemeiată, a admis excepția lipsei de interes și a respins cererea de suspendare formulată de reclamanții A. și Sindicatul Național al Grefei Judiciare Dicasterial, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, ca lipsită de interes.

3.1. Împotriva sentinței civile a formulat recurs A. și Sindicatul Național al Grefei Judiciare Dicasterial, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ.

În opinia recurenților, prima instanță a aplicat greșit normele de drept în cauză, întrucât nu a observat că raportat strict la materia contenciosului administrativ, interesul în promovarea cererii este prezumat chiar de legiuitor, analiza instanței fiind limitată sub acest aspect doar la verificarea caracterului vătămător al actului.

Astfel, în ceea ce privește Hotărârea nr. 31 din 17.03.2022, prin care Consiliul Superior al Magistraturii a stabilit, că reclamanta nu se bucură de o bună reputație, consideră că aceasta are caracter profund vătămător pentru reclamantă cât timp îi încalcă prezumția de nevinovăție.

Un alt efect vătămător al acestei Hotărâri constă în aceea că ea a stat la baza adoptării Hotărârii nr. 34/17.03.2022, prin care concursul a fost validat pentru toți candidații declarați admiși și pentru care s-a stabilit condiția bunei reputații, deci nu și pentru reclamantă.

În aceste condiții, la analizarea condițiilor de admisibilitate a cererii de suspendare în ceea ce privește cele două Hotărâri de Plen se impunea a fi avut în vedere caracterul vătămător al acestora și nu efectele pe care suspendarea executării le-ar putea produce, întrucât acestea din urmă sunt ulterioare producerii faptului juridic al suspendării și mai mult, țin de aprecierea instanței și nu a pârâtului.

Sub aspectul condițiilor de admisibilitate a cererii de suspendare, potrivit dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, persoana vătămată printr-un act administrativ unilateral, după sesizarea autorității care a emis actul, poate solicita instanței de contencios administrativ, suspendarea executării actului, până la pronunțarea instanței de fond.

În ceea ce privește cazul bine justificat, apreciază a fi relevante dispozițiile art. 2 lit. t) din Legea contenciosului administrativ, text potrivit căruia constituie caz bine justificat "împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ".

Hotărârea Plenului CSM nr. 31 din 17.03.2022 este nelegală, întrucât prin constatarea neîndeplinirii condiției bunei reputații în cazul reclamantei, s-au încălcat în mod flagrant dispozițiile art. 18 alin. (4) din Legea nr. 192/2021 privind unele măsuri temporare referitoare la concursul de admitere la Institutul Național al Magistraturii, formarea profesională inițială a judecătorilor și procurorilor, examenul de absolvire a Institutului Național al Magistraturii, stagiul și examenul de capacitate al judecătorilor și procurorilor stagiari, precum și la concursul de admitere în magistratură, precum și ale cele art. 32 din Hotărârea CSM nr. 119/16.07.2021 prin care s-a aprobat regulamentul privind admiterea la Institutul Național al Magistraturii, dispoziții legale care prevăd în mod expres, clar și fără echivoc, că faptele pentru care s-au aplicat sancțiuni disciplinare ce au fost radiate anterior primei probe de concurs nu vor fi avute în vedere la stabilirea bunei reputații.

Astfel, nu s-a avut în vedere faptul că sancțiunea avertismentului aplicată reclamantei era radiată de drept cu data de 24.03.2021, deci anterior susținerii primei probe a concursului, practic anterior organizării concursului.

Prin Decizia nr. 244/09.03.2022 emisă de Președintele Curții de Apel București se constată o realitate juridică stabilită de legiuitor, respectiv radierea de drept a sancțiunii disciplinare indicată la data de 24.03.2021, ca urmare a trecerii unui an de la aplicare și a inexistenței altei abateri-Anexa nr. 3.

Împrejurarea că reclamanta A. a contestat Decizia de aplicare a sancțiunii disciplinare nu prezintă relevanță asupra radierii sancțiunii, cât timp pe de-o parte este vorba de o sancțiune cu aplicare imediată, instantanee, iar pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 89 alin. (5) din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor de judecată și al parchetelor de pe lângă acestea " Contestația formulata potrivit alin. (4) (n.n. împotriva Deciziei de aplicare a sancțiunii) nu suspenda executarea. La cererea contestatorului, tribunalul poate dispune suspendarea executării.".

Or, în cazul reclamantei nu a existat o cerere de suspendare și implicit nici o hotărâre de suspendare a executării Deciziei de aplicare a sancțiunii, sancțiunea fiind aplicată și radiată ulterior.

În aceste condiții, raportat la dispozițiile art. 18 alin. (4) din Legea nr. 192/2021 coroborate cu cele ale art. 32 alin. (8) din Hotărârea CSM nr. 119/16.07.2021 privind organizarea concursului de admitere în cauză, pentru stabilirea bunei reputații în ceea ce o privește pe reclamantă, nu puteau fi analizate faptele pentru care acesteia i s-a aplicat sancțiunea avertismentului prin Decizia nr. 242/24.03.2020, întrucât mai înainte de organizarea concursului intervenise radierea sancțiunii.

În condițiile în care a intervenit radierea sancțiunii, iar din economia dispozițiilor art. 18 alin. (4) teza finală din Legea nr. 192/2021 coroborate cu cele ale art. 32 din Hotărârea CSM 119/16.07.2021 ce a stat la baza organizării și desfășurării concursului, rezultă că aceste fapte nu pot fi avute în vedere la aprecierea bunei reputații.

În ceea ce privește Hotărârea Plenului CSM nr. 34 din 17.03.2022 prin care s-a hotărât validarea rezultatelor concursului de admitere la Institutul Național al Magistraturii desfășurat în perioada 30 iulie 2021 - 5 aprilie 2022, pentru candidații admiși după cele două etape ale concursului, care îndeplinesc condițiile prevăzute de art. 32 din Regulament, conform listelor cuprinzând rezultatele definitive ale candidaților auditori de justiție, consideră că prin această hotărâre practic s-a dat eficiență Hotărârii nr. 31 din 17.03.2022, nedefinitivă și contestată prin procedura prealabilă demarată, deși reclamanta figura în lista cuprinzând rezultatele definitive ale auditorilor de justiție la acest concurs, publicată la 14 martie 2022.

Învederează faptul că această hotărâre, deși adoptată în condițiile art. 34 din Hotărârea CSM nr. 119/16.07.2021, este vădit nelegală, în condițiile în care, practic pune în executare Hotărârea nr. 31/17.03.2022 prin care s-a constatat neîndeplinirea condiției bunei reputații de către un candidat admis la acest concurs, hotărâre nedefinitivă, fără să se ofere candidatului în cauză, respectiv reclamantei, posibilitatea legitimă de a contesta Hotărârea nr. 31/17.03.2022.

Cu toate acestea, cele două Hotărâri a căror executare solicită să fie suspendată, deși nu vizează declararea candidaturii reclamantei la acest concurs ca fiind respinsă, în concret produc acest efect față de aceasta.

Astfel fiind, solicită să se constate îndeplinit-ă condiția cazului bine justificat.

În ceea ce privește paguba iminentă, consideră că a dovedit faptul că executarea acestor hotărâri implică, în ceea ce o privește pe reclamantă, producerea unui prejudiciu material viitor și previzibil, greu sau imposibil de reparat.

În ceea ce privește Hotărârea nr. 34 prin care concursul este validat pentru toți candidații admiși la concurs, dar nu și pentru reclamantă ca urmare a neîndeplinirii condiției prevăzută de art. 32 din Hotărârea CSM nr. 119/2021, solicită să se observe că urmările acestei hotărâri pot fi cuantificate economic, cât timp efectul direct al acestei hotărâri îl constituie chiar nedobândirea calității de auditor la Institutul Național al Magistraturii și aferent acestei calități, lipsirea reclamantei de indemnizația de auditor.

Diferențele dintre indemnizațiile de încadrare între funcția de grefier deținută în prezent de reclamantă și funcția de auditor de justiție sunt evidente și prefigurează prejudiciul material în sensul art. 2 lit. ș) din Legea nr. 554/2004.

Solicită în consecință să se constate îndeplinită și această condiție.

3.2. Pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat recurs incident prin care a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a sentinței recurate în sensul admiterii în prealabil a excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului Sindicatul Național al Grefei Judiciare Dicasterial, cu consecința respingerii cererii ca fiind formulată de o persoană lipsită de calitate procesuală activă.

Motivul de nelegalitate pe care înțelege să îl invoce se subsumează dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, cu modificările ulterioare.

Arătă că, recurentul-reclamant Sindicatul Național al Grefei Judiciare Dicasterial a precizat în cuprinsul acțiunii că cererea de chemare în judecată a fost formulată în numele și pentru reclamanta A., membru de sindicat.

Or cererea dedusă judecății are ca obiect suspendarea executării Hotărârilor Plenului Consiliul Superior al Magistraturii nr. 31 din 17.03.2022 și respectiv nr. 34 din 17.03.2022, hotărâri ce privesc constatarea neîndeplinirii de către recurenta - reclamantă A. a condiției bunei reputații, cu consecința declarării acesteia ca respinsă la concurs și validarea rezultatelor concursului de admitere la Institutul Național al Magistraturii, desfășurat în perioada 30 iulie 2021 - 5 aprilie 2022, astfel că recurentul - reclamant Sindicatul Național al Grefei Judiciare Dicasterial nu justifică legitimarea procesuală activă în prezenta cauză.

4.1. Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca nefondat a recursului formulat de recurenții - reclamanți A. și Sindicatul Național al Grefei Judiciare Dicasterial împotriva sentinței civile nr. 760 din data de 15.04.2022 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

De asemenea, a solicitat admiterea recursului incident formulat, casarea în parte a sentinței recurate în sensul admiterii în prealabil a excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului Sindicatul Național al Grefei Judiciare Dicasterial, cu consecința respingerii cererii ca fiind formulată de o persoană lipsită de calitate procesuală activă.

4.2. Reclamanta A. a formulat întâmpinare la recursul incident declarat de recurentul-intimat Consiliul Superior al Magistraturii și răspuns la întâmpinarea formulată de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii față de recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 760 din 15.04.2022 a Curții de apel București, solicitând respingerea recursului incident, ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând criticile invocate în recurs raportat la sentința atacată și la actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate.

În ceea ce privește excepția nulității și inadmisibilității recursului formulat de recurentul-pârât Consiliul Superior al Magistraturii

Recurenți-reclamanți, invocă excepția inadmisibilității recursului incident, din perspectiva dispozițiilor art. 486 alin. (1) C. proc. civ., care prevăd o sancțiune a nulității absolute exprese, în ipoteza în care memoriul de recurs, în cazul unei persoane juridice, nu cuprinde numele consilierului juridic care l-a redactat și nu are atașată delegația acestui consilier.

Un al doilea aspect al inadmisibilității vizează faptul că, prin recursul incident, practic, nu se tinde la schimbarea soluției, nu se urmărește o altă soluție decât cea de respingere a primei instanțe, ci doar se solicită constatarea lipsei calității procesuale active în ceea ce privește Sindicatul, deși la dosar a fost depusă delegație de către același apărător.

Astfel, Înalta Curte, în ceea ce privește excepția nulității și excepția inadmisibilității recursului pentru neîndeplinirea cerințelor formale impuse de art. 486 alin. (1) lit. a) C. proc. civ., reține că există două forme de reprezentare, cea legală și cea convențională.

În acest sens din coroborarea dispozițiilor art. 80 alin. (1), art. 84 alin. (1), art. 86 și art. 151 alin. (2) C. proc. civ., rezultă că o cerere de recurs poate fi formulată fie prin reprezentant legal, fie prin reprezentant convențional, legea stabilind cu claritate ce condiții trebuie îndeplinite și cum trebuie făcută dovada în cazul celor două forme diferite de reprezentare.

În prezenta cauză, recursul incident a fost declarat de către reprezentantul legal al instituției, cu respectarea prevederilor legale la care a făcut referire și s-a făcut dovada că la momentul introducerii recursului incident acesta era președintele CSM, domnul B., numit în această funcție prin Hotărârea Plenului CSM nr. 64/12.05.2022.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge ca nefondate excepțiile invocate de recurenții-reclamanți cu privire la recursul incident.

În ceea ce privește recursul formulat de recurenții-reclamanți A. și Sindicatul Național al Grefei Judiciare Dicasterial

Din actele și lucrările dosarului rezultă că recurenții au solicitat suspendarea executării Hotărârii Plenului CSM nr. 31 din 17 martie 2022, prin care s-a constatat neîndeplinirea condiției bunei reputații în cazul reclamantei A. și, pe cale de consecință, s-a dispus respingerea acesteia, precum și a Hotărârii Plenului Consiliului nr. 34 din 17 martie 2022, prin care s-a hotărât validarea rezultatelor concursului de admitere la Institutul Național al Magistraturii, pentru 124 de candidați, admiși după cele două etape ale concursului, printre care nu se regăsește reclamanta.

Prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 124 din 27 iulie 2021 a fost aprobată organizarea concursului de admitere la Institutul Național al Magistraturii, în perioada iulie 2021 - aprilie 2022, în condițiile Legii nr. 192/2021 și ale Regulamentului privind admiterea la Institutul Național al Magistraturii, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 119/2021, pentru un număr de 300 locuri de auditori de justiție și un număr de 8 locuri pentru personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor.

În conformitate cu art. 17 din Regulament, examinarea candidaților la concurs s-a realizat în două etape, după cum urmează: (i) prima etapă, eliminatorie, constând în verificarea cunoștințelor juridice prin susținerea unei probe eliminatorii tip grilă la materiile drept civil, drept procesual civil, drept penal și drept procesual penal ce a avut loc la data de 3 octombrie 2021; (ii) cea de-a doua etapă a concursului, respectiv testarea psihologică și susținerea unui interviu, care s-a desfășurat în perioada 19 decembrie 2021- 13 martie 2022.

După cele două etape ale concursului au fost declarați admiși candidații care au obținut calificativul admis la interviu, în ordinea descrescătoare a notei obținute la prima etapă a concursului, stabilită conform art. 17 alin. (4) din Regulament, în limita numărului de locuri de auditori de justiție, respectiv a numărului de posturi vacante de personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor scoase la concurs.

Printre acești candidați, s-a aflat și reclamanta A., aceasta promovând primele două etape ale concursului de admitere la Institutul Național al Magistraturii, reclamanta regăsindu-se în cuprinsul tabelului cu "Rezultatele definitive obținute de candidații admiși după cele două etape - Auditori de justiție".

În conformitate cu prevederile art. 32 din Regulament, după afișarea rezultatelor definitive ale concursului, candidații admiși la Institutul Național al Magistraturii după cele două etape ale concursului au fost verificați sub aspectul îndeplinirii condiției bunei reputații prevăzute la art. 2 lit. c) din Regulament.

Din referatul întocmit de direcția de specialitate din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la aspectele referitoare la buna reputație a reclamantei a reieșit că, prin Decizia nr. 242 din 24 martie 2020 emisă de președintele Curții de Apel București, reclamanta a fost sancționată disciplinar cu avertisment pentru săvârșirea, în calitate de grefier la Judecătoria Sectorului 2 București, a abaterii disciplinare prevăzute de art. 84 lit. g) din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului de specialitate al instanțelor judecătorești, constând în manifestări care aduc atingere demnității și probității profesionale.

Prin Hotărârea Plenului CSM nr. 31 din 17 martie 2022, s-a aprobat Raportul Comisiei de organizare și s-a constatat neîndeplinirea condiției bunei reputații de către reclamanta A., și pe cale de consecință, s-a dispus respingerea acesteia.

Prin Hotărârea Plenului Consiliului nr. 34 din 17 martie 2022, s-a hotărât validarea rezultatelor concursului de admitere la Institutul Național al Magistraturii, desfășurat în perioada 30 iulie 2021 - 5 aprilie 2022, pentru 124 de candidați, admiși după cele două etape ale concursului, printre care nu se regăsește și reclamanta.

Împotriva celor două Hotărâri ale Plenului din 17 martie 2022, la data de 23 martie 2022 reclamanta a formulat plângere prealabilă, iar la data de 24 martie 2022, a formulat cerere de suspendare a executării celor două hotărâri, ce formează obiectul prezentului dosar.

Alături de reclamanta A., cererea de suspendare a fost formulată și de către Sindicatul Național al Grefei Judiciare Dicasterial, în numele și pentru reclamanta A., membru de sindicat.

Cererea de suspendare a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Recurenții - reclamanți se prevalează în susținerea recursului de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., criticile de nelegalitate vizând încălcarea prevederilor art. 32 alin. (1) lit. d) și art. 33 din C. proc. civ. și art. 14 din Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare.

Astfel, se invocă faptul că în mod nelegal a admis instanța de fond excepția lipsei de interes în formularea cererii, făcând aplicarea prevederilor art. 32 alin. (1) lit. d) și art. 33 din C. proc. civ., în condițiile în care art. 14 din Legea nr. 554/2004 reglementează alte condiții pentru promovarea cererii de suspendare.

Recurenții - reclamanți susțin că instanța de fond nu a observat că prin raportare la materia contenciosului administrativ, interesul este unul prezumat ope legis, fiind suficientă dovedirea caracterului vătămător al actului administrativ dedus judecății.

Susțin astfel recurenții-reclamanți că interesul în promovarea cererii este prezumat chiar de legiuitor, analiza instanței fiind limitată sub acest aspect doar la verificarea caracterului vătămător al actului.

În contextul expus, recurenții-reclamanți apreciază că la analizarea condițiilor de admisibilitate a cererii de suspendare a Hotărârii nr. 31/17.03.2022 și a Hotărârii nr. 34/17.03.2022 emise de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii se impunea a fi avut în vedere caracterul vătămător al acestora și nu efectele pe care suspendarea executării le-ar putea produce, întrucât acestea din urmă sunt ulterioare producerii faptului juridic al suspendării și mai mult, țin de aprecierea instanței și nu a pârâtului.

Recurenții-reclamanți reiau în cadrul motivelor de recurs argumentele prezentate în fața primei instanțe cu privire la îndeplinirea cerințelor legale prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare.

Motivul de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. vizează încălcarea legii de drept substanțial (material), încălcare care poate îmbrăca mai multe aspecte și anume: aplicarea unui text de lege străin situației de fapt; extinderea normei juridice dincolo de ipotezele la care se aplică sau restrângerea nejustificată a aplicării prevederilor acesteia (cum ar fi aplicarea unei norme de drept comun la situații pentru care există o normă specială, aplicarea unei norme speciale, prin analogie, la situații care nu cad sub incidența ei etc); textului de lege corespunzător situației de fapt i s-a dat o interpretare greșită (inclusiv în cazul în care norma juridică este obscură și, deci, susceptibilă de interpretare, dar interpretarea dată în speță nu este justă); violarea unor principii generale de drept etc.

Înalta Curte apreciază că, criticile recurenților - reclamanți circumscrise astfel prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. sunt nefondate, prima instanță pronunțând o soluție legală și temeinică, cu aplicarea întocmai a normelor de drept material incidente în cauză în ceea ce privește soluția de admitere a excepției lipsei de interes și a respingerii cererii de chemare în judecată ca fiind lipsită de interes.

Astfel, contrar susținerilor recurenților - reclamanți care apreciază că la formularea unei cereri întemeiate pe dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 nu trebuie să dovedească interesul în demersul întreprins, cerința interesului fiind, în opinia acestora, prezumată ope legis, Înalta Curte apreciază în deplin acord cu cele reținute de instanța de fond, că activitatea judiciară nu poate fi inițiată și întreținută fără justificarea unui interes legitim încălcat.

Potrivit dispozițiilor art. 32 din C. proc. civ., alături de afirmarea unui drept, capacitatea procesuală și calitatea procesuală, una dintre condițiile cumulative de exercițiu ale acțiunii civile este existența/justificarea unui interes în promovarea cererii de chemare în judecată.

Deși C. proc. civ. nu definește această condiție de exercițiu a acțiunii, în doctrină s-a arătat că prin interes se înțelege folosul practic urmărit de cel care a pus în mișcare acțiunea civilă.

Pornind de la aceste premise teoretice, rezultă că interesul, definit ca folosul practic pe care partea îl poate obține prin promovarea acțiunii civile, trebuie să se reflecte într-un avantaj material sau juridic în patrimoniul sau persoana reclamantului.

Interesul, definit ca folosul practic pe care partea îl poate obține prin promovarea acțiunii civile, trebuie să se reflecte într-un avantaj material sau juridic în patrimoniul sau persoana reclamantului.

Astfel, în mod corect a reținut instanța de fond în ceea ce privește condiția interesului recurentei - reclamante A. de a solicita suspendarea executării celor două hotărâri ale Plenului Consiliului Superior al Magistraturii în temeiul prevederilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, că aceasta nu este îndeplinită în prezenta cauză.

Analizând cerința interesului recurenților - reclamanți din perspectiva condițiilor prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ, instanța de fond a constatat în mod corect că dispozițiile Legii nr. 554/2004 se referă la existența unui act administrativ unilateral susceptibil de a fi pus în executare.

Din această perspectivă, respectiv cea a existenței, ca situație premisă unui act administrativ unilateral susceptibil de a fi pus în executare, instanța de fond a constatat în mod judicios că în ceea ce privește Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 31 din 17 martie 2022, prin care s-a constatat că recurenta - reclamantă A. nu îndeplinea condiția bunei reputații, că suntem în prezența unui act administrativ negativ (o hotărâre de refuz), care nu poate fi suspendat, astfel că aceasta ar putea obține doar repararea lui ulterioară, în măsura în care se va constata nelegalitatea actului și ar dovedi că a suferit un prejudiciu.

Prin urmare, este corectă aprecierea instanței de fond în sensul că recurenta - reclamantă A. nu justifică un interes legitim în a solicita suspendarea executării unui act administrativ negativ, respectiv a Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 31 din 17 martie 2022, prin care nu i s-a recunoscut ca fiind îndeplinită condiția bunei reputații.

De asemenea, în mod judicios a reținut instanța fondului lipsa interesului recurenților-reclamanți în solicitarea de suspendare a Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 34 din 17 martie 2022, prin care s-a dispus validarea rezultatelor concursului de admitere la Institutul Național al Magistraturii, reținând că această hotărâre nu o vizează pe recurenta - reclamantă A., aceasta nefăcând parte dintre candidații declarați admiși.

Înalta Curte apreciază totodată că o eventuală suspendare a executării actelor administrative în discuție nu poate echivala cu îndeplinirea de către recurenta - reclamantă A. a cerinței bunei reputații pe care legea o prevede în mod imperativ, iar scopul urmărit de aceasta prin prezentul demers judecătoresc nu poate fi atins, în lipsa îndeplinirii cerinței privind buna reputație a recurentei-reclamante.

În consecință, suspendarea actului negativ nu echivalează cu recunoașterea implicită, de către instanță, a existenței actului pozitiv, ci doar ar readuce particularul reclamant la statutul de dinainte de emiterea actului negativ, statut care nu îi permitea însă exercițiul dreptului subiectiv.

Prin urmare, în această ipoteză, chiar dacă prin refuzul de a emite un act pozitiv particularul probează ca a suferit un prejudiciu, acesta poate obține doar repararea lui ulterioară, în măsura în care se va constata nelegalitatea actului.

Astfel fiind, susținerile recurenților - reclamanți în sensul că în materia contenciosului administrativ interesul este unul prezumat ope legis și nu trebuie dovedit, decurgând din caracterul vătămător al actul administrativ (caracter care, de asemenea, trebuie probat) sunt eronate și nu au suport legal.

În concluzie, în mod corect instanța de fond a apreciat că reclamanta nu justifică un interes legitim în a solicita suspendarea executării unui act administrativ negativ, respectiv a Hotărârii Plenului CSM nr. 31 din 17 martie 2022, prin care nu i s-a recunoscut ca fiind îndeplinită condiția bunei reputații.

În ceea ce privește Hotărârea Plenului CSM nr. 34 din 17 martie 2022, prin care s-a hotărât validarea rezultatelor concursului de admitere la Institutul Național al Magistraturii, recurenta-reclamantă nu justifică un interes legitim în solicitarea de suspendare a acestei hotărâri, întrucât nu o vizează, nefăcând parte dintre candidații declarați admiși.

În raport cu cele reținute, Înalta Curte constată că toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect și legal starea de fapt dedusă judecății, hotărârea pronunțată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului și a probatoriilor administrate.

În ceea ce privește recursul incident declarat de recurentul-pârât Consiliul Superior al Magistraturii

Înalta Curte, constată că motivul de nelegalitate pe care recurentul înțelege să îl invoce se subsumează dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, cu modificările ulterioare, susținând că instanța de fond a apreciat în mod eronat cu privire la netemeinicia excepției lipsei calității procesuale active a recurentului - reclamant Sindicatul Național al Grefei Judiciare Dicasterial.

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a Sindicatului, Înalta Curte apreciază că instanța de fond în mod corect a respins excepția ca neîntemeiată, reținând că reclamanta este grefier, s-a înscris la concursul de admitere la INM în baza vechimii dobândite în specialitate, vechime asimilată unei funcții juridice, este membru al corpului grefei naționale, prin urmare, contrar susținerilor recurentului-pârât, organizația sindicală are calitate procesuală activă în cauză, în conformitate cu dispozițiile art. 28 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social.

Astfel fiind, Înalta Curte va respinge recursul incident, ca nefondat.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile, nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității și inadmisibilității recursului recurentului-pârât.

Respinge recursul declarat de recurenții-reclamanți A. și Sindicatul Național al Grefei Judiciare Dicasterial, în numele și pentru A. împotriva sentinței nr. 760 din 15 aprilie 2022 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Respinge recursul incident declarat de recurentul-pârât Consiliul Superior al Magistraturii împotriva aceleiași sentințe, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 8 februarie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.