ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 939/2025

Ședința publică din data de 24 decembrie 2025

Deliberând asupra contestației formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 187/F din data de 19 decembrie 2025, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în temeiul art. 597 alin. (4) raportat la art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a din C. proc. pen., a fost admisă contestația la executare formulată de judecătorul delegat la Biroul de Executări Penale de la Curtea de Apel București, secția I Penală.

S-a constatat că există o împiedicare la executarea sentinței penale nr. 115/F din 26 septembrie 2025 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală, definitivă prin decizia penală nr. 693 din 16 octombrie 2025 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, vizând persoana extrădabilă A..

Totodată, s-a dispus anularea mandatului de arestare provizorie nr. 6 din 26 septembrie 2025 emis de Curtea de Apel București, secția I Penală pe numele persoanei extrădabile A., precum și a celorlalte forme de executare emise în cauză.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel București a reținut că la data de 17 decembrie 2025 a fost înregistrată pe rolul instanței contestația la executare formulată de Biroul Executări Penale din cadrul Curții de Apel București, secția I Penală, cu privire la punerea în executare a sentinței penale nr. 115/F din data de 26 septembrie 2025 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală, în dosarul nr. x/2024, definitivă prin decizia penală nr. 693 din data de 16 octombrie 2025 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, privind persoana extrădată A..

S-a constatat că, prin hotărârea antemenționată, în temeiul art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, a fost admisă cererea de extrădare a persoanei solicitate A. formulată de autoritățile judiciare din Ucraina și s-a dispus extrădarea, către această țară, a persoanei solicitate A., cetățean georgian. În temeiul art. 56 din Legea nr. 302/2004 s-a dispus predarea persoanei solicitate către autoritățile judiciare din Ucraina, cu respectarea regulii specialității, prevăzută de art. 74 din Legea nr. 302/2004.

În temeiul art. 58 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 a fost amânată predarea persoanei solicitate A. către autoritățile judiciare din Ucraina până la data încetării stării de război în care se află statul solicitant, dar nu mai mult de 3 luni de la data pronunțării hotărârii.

Persoana solicitată A. a fost arestată provizoriu în vederea extrădării, pe o perioadă de 30 zile, de la data încetării motivelor care au justificat amânarea predării.

În temeiul art. 58 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 s-a dispus emiterea mandatului de arestare provizorie în vederea extrădării, care urma să intre în vigoare la data încetării motivelor care au justificat amânarea predării.

Totodată, curtea a constatat că persoana solicitată a fost reținută pe o perioadă de 24 de ore, începând cu data de 17 decembrie 2024, ora 15:30, până la data de 18 decembrie 2024, ora 15:30 și apoi s-a aflat sub imperiul măsurii preventive a controlului judiciar începând din 18 decembrie 2024 până la zi.

Prin decizia penală nr. 693 din data de 16.10.2025 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2024, a fost respinsă, ca nefondată, contestația formulată de persoana extrădabilă A. împotriva sentinței penale nr. 115/F din data de 26.09.2025 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală.

Analizând contestația la executare, Curtea de Apel București a reținut că, prin adresa nr. x/2024/CN din data de 20 noiembrie 2025, Biroul Național Interpol a informat instanța că persoana extrădată A. a depus cerere de azil în România la data de 12 noiembrie 2025, procedura aflându-se în curs de desfășurare.

Deopotrivă, a reținut că, din adresa emisă de Inspectoratul General pentru Imigrări nr. x din data de 19 decembrie 2025 reiese faptul că Inspectoratul General pentru Imigrări, prin funcționarul anume desemnat, prevăzut la art. 48 alin. (2) din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, cu modificările și completările ulterioare, a hotărât recunoașterea statutului de refugiat numitului A. prin hotărârea nr. x/h/ML din data de 17 decembrie 2025, comunicată la 19 decembrie 2025, context în care acestuia îi sunt aplicabile drepturile și obligațiile beneficiarilor unei forme de protecție internațională, prevăzute de art. 20-21 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, cu modificările și completările ulterioare, hotărâre ce este definitivă.

În continuare, prima instanță a reținut incidența dispozițiilor art. 19 alin. (1) lit. b) și alin. (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală care prevăd că nu pot fi extrădați din România:

"solicitanții de azil, beneficiarii statutului de refugiat sau ai protecției subsidiare în România, în cazurile în care extrădarea ar avea loc în țara de origine sau în orice alt stat în care viața ori libertatea acestora ar fi pusă în pericol sau în care ar fi supuși la tortură, tratamente inumane și degradante", respectiv, "calitatea de cetățean român, solicitant de azil sau beneficiar al statutului de refugiat ori al protecției subsidiare în România se apreciază la data rămânerii definitive a hotărârii asupra extrădării. Dacă această calitate este recunoscută între data rămânerii definitive a hotărârii de extrădare și data convenită pentru predare, se va pronunța o nouă hotărâre în cauză. ".

Având în vedere dispozițiile legale anterior menționate, reținând că prin hotărârea nr. x/h/ML din data de 17 decembrie 2025 s-a recunoscut definitiv persoanei extrădabile A. statutul de refugiat în România, prima instanță a constatat că există o împiedicare la executarea sentinței penale nr. 115/F din 26 septembrie 2025 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală, definitivă prin decizia penală nr. 693 din 16 octombrie 2025 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, vizând persoana extrădabilă A..

În acest sens a apreciat că, deși persoana extrădabilă A. este cetățean georgian și a fost solicitată de autoritățile judiciare din Ucraina, recunoașterea statutului de refugiat în România constituie un impediment legal obiectiv la punerea în executare a mandatului de arestare și la predarea acestuia către statul solicitant.

Ținând seama de aceste aspecte, având în vedere disp. art. 19 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004 mai sus menționate, dar și faptul că starea de război în care se află statul solicitant Ucraina nu a încetat, iar termenul de 3 luni stabilit în vederea amânării predării se împlinește la data de 26 decembrie 2025, astfel încât mandatul de arestare provizorie urmează să fie pus în executare la această dată, Curtea de Apel București a constatat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a din C. proc. pen., existând un caz de împiedicare a executării sus-menționate. Mai mult, punerea în executare a mandatului de arestare provizorie în vederea extrădării, la data de 26 decembrie 2025, ar contraveni dispozițiilor imperative ale art. 19 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004, care instituie o interdicție de extrădare a beneficiarilor statutului de refugiat.

Împotriva sentinței penale nr. 187/F din data de 19 decembrie 2025, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală a formulat contestație Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.

Prin motivele de contestație, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a invocat netemeinicia hotărârii contestate.

În acest sens s-a susținut că, în cuprinsul Hotărârii nr. x/h/ML din 17.12.2025, emisă în dosarul nr. x de Inspectoratul General pentru Imigrări, s-a recunoscut statutul de refugiat numitului A. în urma evaluării "motivelor invocate de solicitant în documentele existente la dosarul celui în cauză, precum și în raport de situația din țara de origine a acestuia".

Totodată, s-a arătat că dobândirea statutului de refugiat nu reprezintă un impediment la executarea hotărârii de extrădare. De la momentul rămânerii definitive a hotărârii prin care a fost dispusă extrădarea și până în prezent, singura modificare care a intervenit în ceea ce o privește pe persoana extrădată este dobândirea statutului de refugiat. Recunoașterea acestui statut nu reprezintă un impediment la executarea hotărârii de extrădare, având în vedere împrejurările la care s-a raportat Inspectoratul General pentru Imigrări.

În continuare, s-a motivat că, potrivit art. 2 alin. (1) lit. e), prin sintagma "țară de origine" se înțelege țara al cărei cetățean este, iar din documentele depuse la dosar rezultă că persoana extrădabilă este cetățean georgian.

Cum statul solicitant este Ucraina, iar consecințele la care persoana extrădabilă ar putea fi supusă în acest stat au fost analizate definitiv de instanțele care au soluționat cererea de extrădare, parchetul a apreciat că nu sunt incidente dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a din C. proc. pen., neexistând un impediment la executarea hotărârii de extrădare.

Concluzionând, s-a solicitat admiterea contestației declarate cu consecința desființării sentinței penale contestate și respingerea, ca neîntemeiată, a contestației la executare formulată.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 23 decembrie 2025, sub nr. x/2025, cu prim termen inițial de judecată la data de 21 ianuarie 2026, termen care, în temeiul art. 353 alineat final din C. proc. pen., în vederea soluționării cu celeritate a cauzei, a fost preschimbat la 24 decembrie 2025.

Examinând contestația formulată, în baza actelor și lucrărilor de la dosar și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată pentru considerentele care se vor arăta în continuare:

Înalta Curte constată că, la data de 17 decembrie 2025, prima instanță a fost învestită, în temeiul art. 554 alin. (2) C. proc. pen., cu soluționarea contestației la executare formulată de judecătorul delegat cu executarea din cadrul Curții de Apel București, secția I Penală, întemeiată dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a din C. proc. pen., cu motivarea că există un impediment în executarea sentinței penale nr. 115/F din data de 26 septembrie 2025 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală, definitivă prin decizia penală nr. 693 din data de 16 octombrie 2025 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care s-a admis cererea de extrădare a persoanei solicitate A. și s-a dispus extrădarea acestuia în Ucraina.

S-a reținut că, prin această hotărâre, în temeiul art. 58 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, s-a amânat predarea persoanei solicitate A. către autoritățile judiciare din Ucraina până la data încetării stării de război în care se află statul solicitant, dar nu mai mult de 3 luni de la data pronunțării hotărârii, termen care se împlinește la data de 26 decembrie 2025.

Cu referire la impedimentul legal în executarea hotărârii, judecătorul delegat cu executarea a arătat că persoanei extrădabile A. i s-a recunoscut statutul de refugiat cu toate drepturile și obligațiile ce decurg din acest statut, prin hotărârea nr. x/h/ML din data de 17.12.2025, care i-a fost comunicată la 19.12.2025, context în care acestuia îi sunt aplicabile drepturile și obligațiile beneficiarilor unei forme de protecție internațională, prevăzute de art. 20-21 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, cu modificările și completările ulterioare.

În ceea ce privește obiectul prezentei cauze, Înalta Curte arată că procedura contestației la executare este calificată ca un mijloc procesual de rezolvare a situațiilor relative la executarea hotărârii, după rămânerea definitivă a acesteia. Astfel, procedura contestației la executare este o modalitate de rezolvare a cererilor sau plângerilor ocazionate de punerea în executare a hotărârilor penale. Prin contestația la executare nu se reclamă nelegalitatea sau netemeinicia hotărârilor penale definitive, ci nelegalitatea ce s-ar constata prin punerea în executare a hotărârii.

În procedura extrădării însă, reglementată de Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, sunt prevăzute reguli distincte, inserate în Titlul II, Capitolul I, privitoare la extrădarea pasivă.

Astfel, potrivit art. 18 din actul normativ menționat, pot fi extrădate din România, în condițiile prezentei legi, la cererea unui stat străin, persoanele aflate pe teritoriul său care sunt urmărite penal sau sunt trimise în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni ori sunt căutate în vederea executării unei măsuri de siguranță, a unei pedepse sau a unei alte hotărâri a instanței penale în statul solicitant.

Primele limitări ale extrădării pasive sunt menționate în art. 19 din Legea nr. 302/2004, care exceptează de la extrădare solicitanții de azil, beneficiarii statutului de refugiat sau ai protecției subsidiare în România, în cazurile în care extrădarea ar avea loc în țara de origine sau în orice alt stat în care viața ori libertatea acestora ar fi pusă în pericol sau în care ar fi supuși la tortură, tratamente inumane și degradante.

Legea nr. 122/2006 privind azilul în România menționează în cuprinsul art. 6 că "împotriva solicitantului de azil nu pot fi luate măsuri de expulzare, extrădare sau de returnare forțată de la frontieră ori de pe teritoriul României, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 44 din Legea nr. 535/2004 privind prevenirea și combaterea terorismului".

Or, așa cum s-a arătat în cele ce preced, persoanei extrădabile A. i s-a recunoscut statutul de refugiat cu toate drepturile și obligațiile ce decurg din acest statut, prin hotărârea nr. x/h/ML din data de 17.12.2025 a Inspectoratului General pentru Imigrări.

În acest context normativ, Înalta Curte constată că dispozițiile art. 6 din Legea nr. 122/2006 se completează cu cele ale art. 19 din Legea nr. 302/2004 republicată și, fiindu-i recunoscut statutul de refugiat persoanei extrădate, în aplicarea art. 19 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 hotărârea de extrădare este supusă revizuirii:

"Dacă persoana a cărei extrădare se solicită dobândește calitatea de solicitant de azil ori acesteia i se recunoaște calitatea de cetățean român sau de beneficiar al statutului de refugiat ori al protecției subsidiare în România între data rămânerii definitive a hotărârii de extrădare și data convenită pentru predare, hotărârea de extrădare este supusă revizuirii."

Cum calea de atac a revizurii reglementată de art. 19 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată este o procedură specială, aceasta se aplică cu prioritate față de dispozițiile C. proc. pen., care sunt norme de drept comun, ce vin în completarea dispozițiilor legale precitate.

În doctrină, inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Din această perspectivă, contestația la executare formulată de judecătorul delegat la Biroul de Executări Penale de la Curtea de Apel București, secția I Penală este inadmisibilă, argumentele invocate neputând fi analizate de către instanța de fond în procedura prevăzută de dispozițiile art. 598 din C. proc. pen., persoanei extrădate fiindu-i aplicabile regulile speciale de procedură prevăzute de art. 19 alin. (2) și (3) din Legea nr. 302/2004, ce reglementează procedura revizuirii.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va admite contestația formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva sentinței penale nr. 187/F din data de 19 decembrie 2025, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală.

Va desființa în totalitate sentința atacată și în rejudecare:

Va respinge, ca inadmisibilă, contestația la executare formulată de Biroul de Executări Penale din cadrul Curții de Apel București, secția I Penală împotriva sentinței penale nr. 115/F din 26.09.2025 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală, definitivă prin decizia nr. 693/16.10.2025 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen. cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea contestației la executare în fond și în calea de atac rămân în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimat, în cuantum de 377 RON, rămâne în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit interpretului de limbă rusă de la prima instanță se suportă din fondurile Ministerului Justiției, iar onorariul cuvenit interpretului de limbă rusă în contestație se avansează din fondul Înaltei Curți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestația formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva sentinței penale nr. 187/F din data de 19 decembrie 2025, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală.

Desființează în totalitate sentința atacată și în rejudecare:

Respinge, ca inadmisibilă, contestația la executare formulată de Biroul de Executări Penale din cadrul Curții de Apel București, secția I Penală împotriva sentinței penale nr. 115/F din 26.09.2025 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală, definitivă prin decizia nr. 693/16.10.2025 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea contestației la executare în fond și în calea de atac rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimat, în cuantum de 377 RON, rămâne în sarcina statului.

Onorariul cuvenit interpretului de limbă rusă de la prima instanță se suportă din fondurile Ministerului Justiției, iar onorariul cuvenit interpretului de limbă rusă în contestație se avansează din fondul Înaltei Curți.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 decembrie 2025.