ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 185/2025

Ședința publică din data de 18 martie 2025

Deliberând asupra contestației de față:

Prin sentința penală nr. 16/F din data de 06 februarie 2025 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală, în dosarul nr. x/2025, în baza art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a C. proc. pen. rap. la art. 174 alin. (1) lit. a) și art. 175 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internatională în materie penală respinge ca neîntemeiată contestația la executare formulată de judecătorul delegat la Biroul Executări penale din cadrul Curții de Apel București.

Prima instanță a reținut că, la data de 03.02.2025 a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția I Penală contestația formulată de judecătorul delegat la Biroul Executări penale din cadrul Curții de Apel București, secția I Penală cu privire la executarea sentinței penale nr. 140/F din data de 7 octombrie 2024 pronunțate în dosarul nr. x/2024, definitivă prin decizia penală nr. 8/A din data de 16 ianuarie 2025, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală privind persoana condamnată A., prin care s-a solicitat instanței să analizeze dacă sunt incidente dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a din C. proc. pen. cu referire la art. 174 alin. (1) lit. a) și art. 175 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală și, în consecință, dacă se impune anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 168/2024 din 16 ianuarie 2025, emis în baza sentinței penale nr. 140/F din data de 7 octombrie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2022, definitivă prin decizia penală nr. 8/A din data de 16 ianuarie 2025, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală.

La solicitarea instanței a fost atașat dosarul nr. x/2024 și a fost depusă fișa persoanei condamnate ce atestă încarcerarea acestuia în Penitenciarul Timișoara la data de 04.02.2025.

Totodată, avându-se în vedere conținutul adresei nr. 5Bv. 1476/2023/15 prin care Ministerul Justiției din Ungaria a informat că instanța maghiară competentă își va retrage certificatul nr. 5Bv. 1476/2023/15 privind persoana condamnată A., deși certificatul emis în cauză poartă numărul 5. Bv. 1476/2023/8 privind persoana condamnată A., intervalul de timp scurs din momentul emiterii adresei și faptul că nu a fost primită nicio altă informare din partea autorităților judiciare ale statului emitent al certificatului s-a procedat la contactarea autorităților maghiare pentru a comunica dacă a fost retras certificatul relevant în cauză anterior momentului încarcerării intimatului condamnat în data de 04.02.2025. Răspunsul furnizat de Ministerul Justiției din Ungaria prin adresa nr. x din data de 06.02.2025 a fost în sensul că nu există niciun obstacol la executarea sentinței emise de autoritățile judiciare maghiare, iar certificatul transmis anterior este valid.

Prima instanță a reținut că prin sentința penală nr. 140/F din data de 7 octombrie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2024, în temeiul art. 154 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, a fost recunoscută sentința penală pronunțată de Judecătoria Raionului Kunszentmiklos la data de 24.02.2022, în dosarul cu nr. x. B.20/2022/4, definitivă la data de 14.09.2022 prin sentința Tribunalului din Kecskemet, prin care cetățeanul român A. a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani și 10 luni închisoare și 5 ani și 8 luni interdicție de ședere și intrare pe teritoriul Ungariei.

S-a dispus executarea pedepsei de 2 ani și 10 luni închisoare, de către A., într-un penitenciar din România și s-a dedus din această pedeapsă perioada executată de la data de 29.11.2021 la 11.04.2023.

Totodată, s-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.

Sentința penală a rămas definitivă prin respingerea apelului declarat de persoana condamnată A. prin decizia penală nr. 8/A din data de 16 ianuarie 2025, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală.

A fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 168/2024 din 16 ianuarie 2025, transmis spre executare Inspectoratului de Poliție al Județului Ilfov.

Prin adresa din 21 ianuarie 2025 Inspectoratul de Poliție al Județului Ilfov a comunicat faptul că mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 168/2024 din 16 ianuarie 2025 se află în lucru, persoana condamnată fiind dată în urmărire națională prin Dispoziția I.G.P.R. nr. x din 16 ianuarie 2025, întrucât se sustrage executării, iar din verificările efectuate a rezultat că acesta a părăsit teritoriul României și s-ar afla pe teritoriul Franței.

La data de 23 ianuarie 2025, în conformitate cu dispozițiile art. 174 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală și art. 21 din Decizia cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce în cazul hotărârilor judecătorești în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în Uniunea Europeană, a fost informată autoritatea emitentă a certificatului, respectiv Ministerul Justiției din Ungaria, cu privire la imposibilitatea practică de a pune în executare pedeapsa aplicată condamnatului A. prin sentința penală pronunțată de Judecătoria Raionului Kunszentmiklos la data de 24.02.2022, în dosarul cu nr. x. B.20/2022/4, definitivă la data de 14.09.2022 prin sentința Tribunalului din Kecskemet, recunoscută în România prin sentința penală nr. 140/F din 07 octombrie 2024, definitivă prin decizia penală nr. 8/A din 16 ianuarie 2025 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, întrucât din verificările efectuate de Inspectoratul de Poliție al Județului Ilfov a rezultat că acesta a părăsit teritoriul României și s-ar afla pe teritoriul Republicii Franceze și s-a solicitat să se comunice dacă își retrag certificatul emis.

Prin adresa nr. x/2025 din data de 30 ianuarie 2025, Ministerul Justiției din Ungaria a informat că instanța maghiară competentă își va retrage certificatul nr. 5Bv. 1476/2023/15, iar prin adresa nr. x din data de 06.02.2025 Ministerul Justiției din Ungaria a informat că nu există niciun obstacol la executarea sentinței emise de autoritățile judiciare maghiare, iar certificatul transmis anterior este valid.

Analizând dispozițiile legale incidente în materie Curtea de Apel București a constatat că potrivit art. 598 alin. (1) lit. c) teza a doua C. proc. pen. contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face când se ivește vreo împiedicare la executare.

Totodată potrivit art. 174 alin. (1) lit. a) pct. i și alin. (2) din Legea nr. 302/2004 "curtea de apel competentă informează autoritatea competentă a statului emitent cu privire la imposibilitatea practică de a pune în executare pedeapsa atunci când persoana împotriva căreia s-a emis mandatul de executare a pedepsei prevăzut la art. 172 nu este găsită. De asemenea potrivit art. 175 din aceeași lege-cadru atunci când sunt incidente dispozițiile art. 174 alin. (1) lit. a) și există presupunerea rezonabilă că persoana condamnată a părăsit teritoriul României, curtea de apel poate renunța la dreptul de punere în executare a pedepsei sau a măsurii privative de libertate.

Încetarea executării de către statul român a pedepsei sau măsurii privative de libertate are loc ori de câte ori statul emitent informează cu privire la decizia sa în acest sens."

Totodată potrivit art. 166 alin. (13) lit. a) din aceeași lege-cadru dacă, după emiterea mandatului de executare a pedepsei detențiunii pe viață sau a închisorii, statul emitent își retrage certificatul, instanța dispune anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii sau a detențiunii pe viață. Anularea se dispune prin sentință definitivă, pronunțată în camera de consiliu, fără citarea persoanei condamnate, cu participarea procurorului. În acest caz, sentința de recunoaștere a hotărârii penale străine urmează să producă efecte juridice numai sub aspectul stării de recidivă, în afară de cazul în care transferarea nu mai este posibilă pe motiv de acordare a amnistiei ori ca urmare a faptului că s-a stabilit ulterior că persoana nu se face vinovată de săvârșirea infracțiunii ori ca urmare a decesului persoanei condamnate în statul emitent.

Potrivit art. 13 din Decizia cadru nr. 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce în cazul hotărârilor judecătorești în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în Uniunea Europeană statul emitent poate să retragă certificatul de la statul de executare atât timp cât executarea pedepsei nu a început încă în statul de executare, justificând această retragere.

Aplicând normele anterior menționate la situația de fapt expusă anterior Curtea a reținut că impedimentul constând în imposibilitatea de a localiza persoana vizată de mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 168/2024 din 16 ianuarie 2025 nu mai există, aceasta fiind încarcerată în data de 04.02.2025 iar autoritățile judiciare ale statului emitent nu și-au retras certificatul emis în baza sentinței penale pronunțate de Judecătoria Raionului Kunszentmiklos la data de 24.02.2022, în dosarul cu nr. x. B.20/2022/4, definitivă la data de 14.09.2022 prin sentința Tribunalului din Kecskemet.

În ceea ce privește susținerile apărării privind Decretul guvernamental nr. 148/2023 Curtea a constatat că la 27.04.2023 a fost publicat în Monitorul Oficial (Magyar Kôzlôny) din Ungaria, Decretul guvernamental nr. 148/2023 privind aplicarea anumitor dispoziții referitoare la executarea pedepselor în timpul stării de urgență.

Actul legislativ prevede procedura detenției de reintegrare pe teritoriul statului de cetățenie sau în statul de reședință obișnuită pentru cetățeanul străin asupra căruia s-a impus, printr-o hotărâre definitivă, o pedeapsă privativă de libertate pentru infracțiunea de trafic de migranți sau pentru pregătirea infracțiunii de trafic de migranți. De asemenea, decretul se aplică cetățeanului străin condamnat pentru infracțiunea de trafic de migranți în condițiile în care împotriva acestuia nu mai există proceduri penale în Ungaria pentru o altă infracțiune.

Noile dispoziții legale dispun părăsirea teritoriului Ungariei în maximum 72 de ore de la intrarea în vigoare a Decretului sus-menționat. În situația în care cetățeanul străin a fost plasat în detenție de reintegrare și nu părăsește teritoriul Ungariei în termen de 72 de ore, sau dacă acesta nu se deplasează către statul de proveniență ori către statul în care acesta își are reședința obișnuită, comandantul național al penitenciarului dispune încetarea detenției prin reintegrarare. Potrivit dispozițiilor Decretului sus-menționat "locul de executare a detenției de reintegrare în temeiul prezentului decret este teritoriul statului în care persoana condamnată își avea reședința obișnuită înainte de a fi condamnat în Ungaria sau, dacă acesta nu este cunoscut, teritoriul statului de cetățenie al acesteia." Se constată astfel că natura instituției detenției de reintegrare nu este una neprivativă de libertate, o astfel de natură fiind de altfel incompatibilă cu denumirea sa ci presupune executarea restului de pedeapsă într-un alt stat despre care se consideră că ar spori șansele de reintegrare ale persoanei condamnate.

De altfel decretul a fost avut în vedere de către instanță în momentul pronunțării sentinței penale nr. 140/F din 07 octombrie 2024, definitivă prin decizia penală nr. 8/A din 16 ianuarie 2025 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală.

Împotriva sentinței penale a declarat contestație, în termen legal, contestatorul-persoană condamnată A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală la data de 11 februarie 2025, fiind repartizată aleatoriu Completului nr. 2, cu prim termen de judecată la data de 18 martie 2025.

Analizând contestația formulată, în raport de dispozițiile legale în materie, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că, în mod corect, prima instanță a respins contestația la executare formulată de Biroul Executări penale din cadrul Curții de Apel București.

Sub un prim aspect, instanța supremă reține că s-a formulat contestație la executare doar în ceea ce privește motivul prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a C. proc. pen., respectiv dacă sunt incidente dispozițiile art. 174 alin. (1) lit. a) și art. 175 din Legea nr. 302/2004, având în vedere că, ulterior rămânerii definitive a hotărârii de recunoaștere, persoana condamnată se sustrage executării, iar din verificările efectuate a rezultat că acesta a părăsit teritoriul României și s-ar afla pe teritoriul Franței.

Invocarea de către persoana condamnată și a cazului prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. (ar fi intervenit grațierea), în raport cu Decretul guvernamental nr. 148/2023 publicat la data de 27.04.2023 în Monitorul Oficial (Magyar Kôzlôny) din Ungaria, privind aplicarea anumitor dispoziții referitoare la executarea pedepselor în timpul stării de urgență nu mai poate fi analizat, atâta vreme cât sentința penală împotriva căreia s-a formulat contestație la executare beneficiază de autoritate de lucru judecat sub acest aspect.

Din acest punct de vedere, art. 430 alin. (1) și alin. (2) din C. proc. civ., incident în cauză în raport cu dispozițiile art. 2 alin. (2) din același Cod, reglementează autoritatea de lucru judecat, stipulând în sensul că aceasta se atașează automat hotărârii prin care se soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului, precum și atunci când se statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident procedural, cât și asupra unei chestiuni litigioase dezlegate în cuprinsul considerentelor.

Astfel, în mod expres se recunoaște autoritatea de lucru judecat, alături de dispozitiv, și considerentelor pe care se sprijină soluția din dispozitiv, aceasta putând fi înțeleasă numai prin prisma rațiunilor de drept și de fapt care au condus la adoptarea respectivei soluții.

Prin urmare, în ipoteza în care s-ar adopta o altă soluție în prezenta cauză în sensul solicitat de către contestatorul condamnat, se ajunge la negarea dezlegării jurisdicționale care a fundamentat soluția dată prin sentința penală nr. 140/F din data de 7 octombrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală, în dosarul nr. x/2022, definitivă prin decizia penală nr. 8/A din data de 16 ianuarie 2025, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în care au fost analizate consecințele Decretului guvernamental nr. 148/2023.

Analizând în continuare contestația formulată, Înalta Curte reține, în acord cu prima instanță, că nu sunt incidente dispozițiile art. 174 alin. (1) lit. a) și art. 175 din Legea nr. 302/2004, în sensul că impedimentul constând în imposibilitatea de a localiza persoana vizată de mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 168/2024 din 16 ianuarie 2025 nu mai există, persoana condamnată fiind încarcerată în data de 04.02.2025, iar autoritățile judiciare ale statului emitent nu și-au retras certificatul emis în baza sentinței penale pronunțate de Judecătoria Raionului Kunszentmiklos la data de 24.02.2022, în dosarul cu nr. x. B.20/2022/4, definitivă la data de 14.09.2022 prin sentința Tribunalului din Kecskemet.

Pentru aceste considerente, constatând legală și temeinică hotărârea pronunțată, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana condamnată A. împotriva sentinței penale nr. 16/F din data de 06 februarie 2025, pronunțate de Curtea de Apel București, secția I Penală, în dosarul nr. x/2025.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În ceea ce privește solicitarea apărătorului desemnat din oficiu, Înalta Curte constată că obiectul prezentei proceduri este o contestație formulată în baza art. 425

1

C. proc. pen., îndreptată împotriva unei sentințe penale prin care a fost respinsă contestația la executare întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a C. proc. pen.

Astfel, chiar dacă dispozițiile din Actul adițional nr. x la Protocolul privind stabilirea onorariilor cuvenite avocaților pentru furnizarea serviciilor de asistență juridică, Secțiunea a 2-a art. 8 alin. (1) lit. g) prevede un onorariul de 636 RON pentru asistența juridică acordată în alte cazuri în ceea ce privește cooperarea judiciară internațională în materie penală, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 5 alin. (1) lit. k) din același act adițional, atâta vreme cât se referă tocmai la obiectul prezentei proceduri, și anume contestație la executare.

În consecință, în baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, este în cuantum de 360 RON și se va suporta din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația declarată de persoana condamnată A. împotriva sentinței penale nr. 16/F din data de 06 februarie 2025, pronunțate de Curtea de Apel București, secția I Penală, în dosarul nr. x/2025.

Obligă contestatorul-persoană condamnată la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 360 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 martie 2025.