ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 11 decembrie 2025

Deliberând asupra admisibilității contestației de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din ședința publică de la 01 octombrie 2025, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 284 alin. (5) din C. proc. pen., a respins cererea formulată de petentul A. de anulare a amenzii judiciare în cuantum de 1500 RON aplicată prin încheierea penală nr. 73/CP/20.05.2025 pronunțată în dosarul nr. x/2024 al Curții de Apel Bacău și a obligat pe acesta la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

Pentru a dispune astfel, curtea de apel a reținut, în esență, că prin încheierea penală nr. 73/CP/20.05.2025 pronunțată de completul de judecători de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Bacău, în dosarul x/2024, s-a dispus, în baza art. 283 alin. (4) lit. n) din C. proc. pen., aplicarea amenzii judiciare în cuantum de 1500 RON petentului A. pentru exercitarea cu rea-credință a drepturilor procesuale și procedurale, reținându-se că a formulat o nouă cale de atac împotriva unei hotărâri definitive care a avut ca obiect o altă contestație formulată împotriva unei alte hotărâri judecătorești definitive, în condițiile în care petentul perseverează în a formula căi atac care nu sunt prevăzute de lege.

S-a constatat că împotriva acestei încheieri a formulat cerere de anulare a amenzii petentul A., arătând, în esență, că a fost în data de 20.05.2025 în sala de judecată până la un moment dat, dar, fiindu-i rău, a depus la registratură documentația pentru a fi depusă la dosar la termenul învederat, depunând la prezentul dosar dovezi în acest sens.

Totodată, petentul a mai făcut câteva precizări și cu privire la o situație de fapt privind pretinse afirmații mincinoase ale unui agent de poliție, solicitând deopotrivă trimiterea cauzei la parchet pentru efectuarea de cercetări penale.

Analizând cererea și motivele expuse de petent, curtea a constatat că acestea sunt neîntemeiate, completul de judecători de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Bacău reținând în mod legal existența abuzului de drept constând în exercitarea cu rea-credință a drepturilor procesuale și procedurale.

În concret, curtea de apel a reținut că în prezenta cauză, inițial prin încheierea nr. 1/2025 din data de 08.01.2025, pronunțată în dosarul nr. x/2024, Judecătoria Podu Turcului, în baza art. 341, alin. (6), lit. a) din C. proc. pen. cu referire la art. 340 din C. proc. pen., a respins plângerea petentului formulată împotriva soluției de clasare, dispusă prin ordonanța de clasare nr. 672/P/2022 din 23.05.2024, emisă în dosarul nr. x/2022 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Podu Turcului.

Or, deși această încheiere era definitivă potrivit art. 341 alin. (8) din C. proc. pen., petentul a formulat contestație, iar prin încheierea nr. 92/P din 18.03.2025 pronunțată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr. x/2024, în temeiul art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. a) din C. proc. pen. cu ref. la art. 341 alin. (8) din C. proc. pen., s-a respins ca inadmisibilă contestația formulată de contestatorul A. împotriva încheierii nr. 1/2025 din data de 08.01.2025 pronunțate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Podu Turcului, în dosarul nr. x/2024, reținându-se, în considerente, că încheierea atacată a fost pronunțată în baza art. 341 alin. (6) din C. proc. pen., completul constatând că încheierea în discuție este definitivă, calea de atac a contestației nefiind prevăzută de lege în acest caz.

S-a mai reținut că împotriva acestei încheieri nr. 92/P din 18.03.2025 pronunțată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr. x/2024, a declarat contestație petentul A..

Prin încheierea nr. 73/P din 18.03.2025 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, în dosarul nr. x/2024, în temeiul art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. a) din C. proc. pen., s-a respins ca inadmisibilă contestația formulată petentul A. împotriva încheierii nr. 92/P din 18.03.2025 pronunțată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr. x/2024, întrucât încheierea atacată este definitivă.

Având în vedere că petentul A. a declarat calea de atac împotriva unei hotărâri nesusceptibilă de reformare, curtea a reținut inadmisibilitatea căii de atac, sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Drept urmare, curtea a constatat că în prezenta cauză petentul A. a formulat două căi de atac, vădit inadmisibile, împotriva unor hotărâri definitive, aspect expres menționat în cuprinsul acestor hotărâri, împrejurare de natură a contura reaua-credință a petentului în exercitarea drepturilor procesuale și procedurale, acesta perseverând în a formula căi atac care nu sunt prevăzute de lege cu implicații negative asupra sistemului judiciar, afectând atât volumul de muncă al instanțelor, cât și resursele sistemului.

S-a arătat, în primul rând, că instanțele de judecată sunt deja supraaglomerate, iar soluționarea unor cereri inadmisibile generează întârzieri în judecarea cauzelor legitime, afectând astfel eficiența și celeritatea actului de justiție, respectiv dreptul altor persoane la un proces echitabil, într-un termen rezonabil (art. 6 CEDO).

În al doilea rând, s-a reținut că resursele administrative și umane ale instanțelor sunt consumate inutil pentru gestionarea unor proceduri care nu aduc niciun beneficiu real justiției, dar care necesită timp, analiză și documentare, implicând magistrați, personal auxiliar, redactarea și gestionarea documentelor, programarea ședințelor etc.

În consecință, curtea de apel a constatat că petentul nu a fost sancționat cu amendă judiciară pentru că a lipsit la termenul de judecată din data de 20.05.2025, așa cum a susținut acesta în cererea de anulare a amenzii, ci pentru formularea repetitivă a unor căi de atac neprevăzute de lege.

Pentru toate aceste considerente, curtea a constatat că soluția dispusă prin încheierea penală nr. 73/CP/20.05.2025 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, în dosarul x/2024, de aplicare a amenzii judiciare în cuantum de 1500 RON petentului A., urmare a constatării existenței abuzului de drept constând în exercitarea cu rea-credință a drepturilor procesuale și procedurale, este legală și temeinică, fiind pronunțată cu respectarea dispozițiilor art. 273 alin. (4) lit. n) din C. pen., iar cererea petentului de anulare a amenzii judiciare este vădit nefondată și urmează a fi respinsă ca atare, conform art. 284 alin. (5) din C. proc. pen.

S-a mai reținut că celelalte critici formulate de petentul A. referitoare la întocmirea în fals a referatului de către agentul de poliție B. excedează cadrului procesual reglementat de art. 284 din C. proc. pen., pe de-o parte, iar pe de altă parte, aceste aspecte au fost soluționate definitiv prin încheierea nr. 1/2025 din data de 08.01.2025 pronunțată de Judecătoria Podu Turcului, în dosarul nr. x/2024.

Împotriva încheierii din ședința publică de la 01 octombrie 2025, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a formulat contestație petentul A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea căii de atac promovate, contestatorul a susținut, în esență, că încă din anul 1994 a solicitat organelor de cercetare penală "să constate furtul de terenuri, de imobile de către administrațiile locale și județene".

Astfel, contestatorul a criticat faptul că i-au fost respinse toate demersurile întreprinse atât de către organele judiciare, cât și de către instanțele de judecată.

Examinând cauza, cu prioritate, din perspectiva admisibilității căii de atac formulate de contestatorul A., invocată din oficiu, Înalta Curte constată următoarele:

Înalta Curte este învestită cu soluționarea contestației exercitate de petentul A. împotriva unei încheieri pronunțate în procedura privitoare la amenda judiciară, prin care a fost soluționată cererea de anulare a amenzii judiciare aplicate acestuia.

Potrivit art. 284 din C. proc. pen., "(1) Amenda se aplică de organul de urmărire penală prin ordonanță, iar de judecătorul de drepturi și libertăți, de judecătorul de cameră preliminară și de instanța de judecată, prin încheiere.

(2) Persoana amendată poate cere anularea ori reducerea amenzii. Cererea de anulare sau de reducere se poate face în termen de 10 zile de la comunicarea ordonanței ori a încheierii de amendare.

(3) Dacă persoana amendată justifică de ce nu și-a putut îndeplini obligația, judecătorul de drepturi și libertăți, judecătorul de cameră preliminară sau instanța de judecată poate dispune anularea ori reducerea amenzii.

(4) Cererea de anulare sau de reducere a amenzii aplicate prin ordonanță va fi soluționată de judecătorul de drepturi și libertăți, prin încheiere.

(5)Cererea de anulare sau de reducere a amenzii aplicate prin încheiere va fi soluționată de un alt judecător de drepturi și libertăți, respectiv de un alt judecător de cameră preliminară ori de un alt complet, prin încheiere.".

Totodată, conform dispozițiilor art. 425

1

alin. (1) din C. proc. pen., "calea de atac a contestației se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres".

Înalta Curte reține că interpretarea sistematică și corelată a dispozițiilor legale incidente, anterior menționate, conduce la concluzia că încheierea pronunțată în procedura de anulare ori de reducere a amenzii judiciare are caracter definitiv, legea neinstituind în mod expres vreo cale de atac împotriva acesteia.

Întrucât procesul penal se desfășoară exclusiv în limitele și în condițiile stabilite de lege, iar hotărârile judecătorești sunt supuse numai acelor căi de atac expres și limitativ prevăzute de legiuitor, rezultă că o astfel de încheiere nu poate fi supusă controlului judiciar pe calea contestației.

Prin urmare, o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

În aceste condiții, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și, din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

Admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Ca atare, atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual, intervine sancțiunea procedurală a inadmisibilității.

Pentru considerentele prezentate, constatând că petentul A. a formulat contestație împotriva unei încheieri prin care a fost soluționată o cererea de anulare a unei amenzi judiciare, cu privire la care legiuitorul nu a instituit o cale de atac, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. a) teza a II-a din C. proc. pen. rap. la art. 284 din C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibilă, contestația exercitată de acesta.

În consecință, în temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga pe contestator la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatorul A. împotriva încheierii din ședința publică de la 01 octombrie 2025, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința din camera de consiliu, astăzi, 11 decembrie 2025.