ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)
Deliberând asupra apelului formulat de apelantul A., în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 261 din 01 martie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 431 alin. (1) C. proc. pen. a fost respinsă contestația în anulare formulată de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 717 din 07.07.2015 a Curții de Apel Bacău, ca inadmisibilă.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat contestatorul la plata sumei de 200 RON, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel Bacău a reținut că A. a formulat contestație în anulare împotriva Deciziei penale nr. 717 din 07.07.2015 pronunțată în Dosarul nr. x/2013.
În motivarea contestației în anulare, contestatorul a arătat că decizia atacată este nelegală deoarece completul nu a fost constituit din 3 judecători la dezbaterea apelului, fiind așadar incomplet.
În drept, contestatorul a invocat dispozițiile art. 426 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea de Apel Bacău a reținut că, potrivit art. 426 lit. d) C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare când instanța de apel nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate.
De asemenea, a constatat că această cale extraordinară de atac, întemeiată pe dispozițiile art. 426 lit. d) C. proc. pen., trebuia formulată în 30 de zile de la comunicarea deciziei instanței de apel, așa cum prevăd dispozițiile art. 428 alin. (1) C. proc. pen.
În ceea ce privește respectarea acestui termen, s-a observat că decizia penală atacată a fost comunicată contestatorului A. la data de 21.07.2015 . Totodată, s-a reținut că A. a fost încarcerat încă din data de 07.07.2015, acesta fiind un alt moment la care a luat la cunoștință despre decizia penală contestată. În raport de aceste momente de la care se calculează termenul de introducere a contestației în anulare, a rezultat că acesta s-a împlinit de mai bine de 3 ani la data introducerii contestației în anulare.
Pentru aceste considerente, Curtea de Apel Bacău a constatat că prezenta contestație în anulare a fost formulată cu nerespectarea termenului prevăzut de lege și a fost respinsă ca inadmisibilă.
Împotriva Deciziei penale nr. 261 din 01 martie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a formulat apel A..
Examinând apelul formulat de A., Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil, pentru următoarele considerente:
Procesul penal se desfășoară în conformitate cu dispozițiile legale, iar hotărârile judecătorești sunt supuse numai acelor căi de atac prevăzute de lege.
Dând eficiență principiilor legalității căilor de atac și liberului acces la justiție, reglementate de dispozițiile art. 129 și art. 21 din Constituție, precum și exigențelor determinate de art. 13 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, admisibilitatea acestora fiind condiționată de exercitarea lor potrivit legii, în termenele și pentru motivele reglementate de normele incidente în materie.
În speța dedusă judecății, A. a declarat apel împotriva Deciziei nr. 261 din 01 martie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin care a fost respinsă ca inadmisibilă în principiu contestația în anulare formulată împotriva deciziei de condamnare.
Înalta Curte constată însă că decizia apelată este definitivă, curtea de apel pronunțându-se doar asupra admisibilității în principiu a contestației în anulare. În acest sens se observă că, deși art. 432 alin. (4) C. proc. pen. stabilește că sentința dată în contestația în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă, aceste dispoziții reglementează procedura de judecare a contestației în anulare după parcurgerea procedurii prealabile și anume, admiterea în principiu, reglementată de art. 431 C. proc. pen. Așadar, în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 432 C. proc. pen. întrucât nu a fost depășit momentul procesual al admisibilității în principiu.
De altfel, și Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a statuat în considerentele hotărârii prealabile nr. 5 din 04.03.2015 că "În concepția C. proc. pen., atât încheierea prin care se dispune admiterea în principiu a contestației în anulare, cât și sentința sau decizia prin care se dispune respingerea, ca inadmisibilă, a contestației în anulare, în cadrul procedurii de examinare a admisibilității în principiu, prevăzută în art. 431 din C. proc. pen., sunt hotărâri definitive, nesupuse căii de atac a apelului.
Această concluzie se desprinde din interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 431 și ale art. 432 din C. proc. pen.:
a) dispozițiile art. 431 din C. proc. pen. reglementează o etapă distinctă, a admiterii în principiu a contestației în anulare și, în cadrul acestor dispoziții cu caracter special, legiuitorul nu a prevăzut posibilitatea atacării pe calea apelului a hotărârilor pronunțate în cadrul procedurii de examinare a admisibilității în principiu, indiferent de tipul hotărârii pronunțate;
b) spre deosebire de dispozițiile legale menționate, prin art. 432 din C. proc. pen. a fost reglementată procedura de judecare a contestației în anulare, ulterioară etapei admiterii în principiu, iar dispozițiile alin. (4) potrivit cărora "Sentința dată în contestația în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă" sunt integrate în economia acestui text de lege.
Prin urmare, aplicabilitatea dispozițiilor art. 432 alin. (4) din C. proc. pen., referitoare la căile de atac în materia contestației în anulare, privește exclusiv hotărârile judecătorești pronunțate în procedura de judecare a contestațiilor în anulare care au fost admise în principiu."
Se constată, așadar, că apelantul A. a învestit Înalta Curte cu soluționarea unei căi de atac neprevăzută de legea procesual penală, ceea ce încalcă principiul legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de apelantul A. împotriva Deciziei nr. 261 din 01 martie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2018.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelantul la plata sumei de 100 de RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, va rămâne în sarcina statului și se va suporta din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de apelantul A. împotriva Deciziei nr. 261 din 01 martie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2018.
Obligă contestatorul la plata sumei de 100 de RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului și se suportă din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21 mai 2019.
Procesat de GGC - GV