ÎCCJ, Secția penală

Decizie nr. 353/A/2017

Asupra cauzei penale de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia penală

nr. 795 din 20 iunie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a fost respinsă, ca inadmisibilă, în principiu contestația în anulare formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 475 din 19 aprilie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, în Dosarul nr. x/188/2012.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel a constatat următoarele:

Prin Decizia penală nr. 475 din 19 aprilie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, în Dosarul nr. x/188/2012 s-a dispus, referitor la inculpatul A., respingerea ca nefondat a apelului declarat de aceasta împotriva sentinței penale nr. 44 din 28 martie 2016, pronunțată de Judecătoria Bicaz prin care s-a dispus în baza art. 108 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008 cu aplicarea art. 5 C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen., condamnarea inculpatului, la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tăiere fără drept de arbori.

Împotriva acestei decizii, condamnatul A. a formulat contestație în contestație în anulare.

În motivarea contestație în anulare s-a arătat că instanța de apel nu a avut în vedere probatoriul administrat, care impunea pronunțarea unei soluții de achitare, iar nu de condamnare la pedeapsa închisorii.

Analizând admisibilitatea în principiu a contestației potrivit prevederilor art. 431 C. proc. pen., Curtea a reținut că, cererea de contestație în anulare este făcută în termenul prevăzut de lege însă, motivele pe care se sprijină contestația nu sunt dintre cele prevăzute la art. 426 C. proc. pen.

S-a arătat că, invocarea formală a cazului de contestație în anulare prevăzut de art. 426 lit. b) C. proc. pen. nu poate conduce la o soluție contrară, atâta timp cât timp motivele invocate de către contestator privesc exclusiv fondul cauzei, iar nu eventuale cauze ale încetării procesului penal.

În consecință, în conformitate cu dispozițiile art. 431 C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă contestația în anulare, iar în conformitate cu art. 274 C. proc. pen., contestatorul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Împotriva Deciziei penale nr. 795 din 20 iunie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a formulat apel contestatorul A.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 22 august 2017.

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte apreciază apelul declarat de contestatorul A., ca fiind inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Din

interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 431 și ale art. 432 C. proc. pen., rezultă că, atât încheierea prin care se dispune admiterea în principiu a contestației în anulare, cât și sentința sau decizia prin care se dispune respingerea, ca inadmisibilă, a contestației în anulare, în cadrul procedurii de examinare a admisibilității în principiu prevăzută de art. 431 C. proc. pen., sunt hotărâri definitive, nesupuse vreunei căi de atac.

Prin urmare, aplicabilitatea dispozițiilor art. 432 alin. (4) C. proc. pen. referitoare la calea de atac în materia contestației în anulare, privește exclusiv hotărârile judecătorești pronunțate în procedura de judecare a contestațiilor în anulare care au fost admise în principiu.

Examinând

actele dosarului, Înalta Curte constată că numitul A. a declarat apel împotriva Deciziei penale nr. 795 din 20 iunie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de condamnat împotriva Deciziei penale nr. 475 din 19 aprilie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, în Dosarul nr. x/188/2012.

Astfel, în privința deciziei penale atacate, pronunțată în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. și definitivă, legea nu prevede posibilitatea exercitării vreunei căi ordinare de atac.

Dând eficiență principiilor legalității căilor de atac și liberului acces la justiție, reglementate de dispozițiile art. 129 și art. 21 din Constituție, precum și exigențelor determinate prin art. 3 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, admisibilitatea acestora fiind condiționată de exercitarea lor potrivit legii, în termenele și pentru motivele reglementate de normele incidente în materie.

Declarând apel împotriva unei hotărâri definitive, contestatorul A. a învestit Înalta Curte de Casație și Justiție cu soluționarea unei căi de atac ce nu întrunește cerințele textelor de lege menționate mai sus și, în consecință, nu este admisibilă potrivit dreptului comun.

Recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv,

apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

În materia apelului, inadmisibilitatea intervine, în principal, în două situații: când apelul este îndreptat împotriva unei hotărâri nesusceptibile de apel și când a fost declarat de o persoană care nu are calitatea procesuală de a apela. Acestora li se adaugă și cazurile în care titularul dreptului de apel depășește limitele în care i se recunoaște dreptul său de apel, precum și cele în care se declară apel împotriva unei hotărâri pe care aceeași parte o atacase anterior printr-un alt apel.

În speță, apelul nu este obiectiv încuviințat de lege, hotărârea atacată făcând parte din cele care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu apel sau nu sunt supuse niciunei căi de atac.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., va respinge,

ca inadmisibil, apelul declarat de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 795 din 20 iunie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelantul contestator la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul contestator, în sumă de 260 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 795 din 20 iunie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă apelantul contestator la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul contestator, în sumă de 260 lei, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 octombrie 2017.