ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 374/2018

Asupra contestației de față,

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 149 din 21 decembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., cu art. 599 alin. (5) C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația la executare formulată de contestatorul-condamnat A., privind sentința penală nr. 97 din data de 14.07.2015, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, în dosarul nr. x/2015, definitivă prin decizia penală nr. 477/A din data de 21.12.2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pentru a hotărî astfel, în esență, Curtea de Apel Bacău a avut în vedere că, prin cererea înregistrată sub nr. x/32/2017, contestatorul-condamnat A. a formulat contestație la executare cu privire la sentința penală nr. 97 din data de 14.07.2015, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, în dosarul nr. x/2015, definitivă prin decizia penală nr. 477/A din data de 21.12.2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, solicitând, în esență, reducerea pedepsei de 8 ani și 6 luni închisoare la 5 ani închisoare pentru infracțiunea de tentativă la tâlhărie calificată, conform limitelor de pedeapsă prevăzute de C. pen. român.

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea de Apel Bacău a reținut că prin sentința penală nr. 97 din data de 14.07.2015, pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. x/2015, în temeiul art. 154 din Legea nr. 302/2004, a fost admisă în parte sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, privind transferul persoanei condamnate A., într-un penitenciar din România, pentru continuarea executării unor pedepse aplicate de Tribunalul pentru Cauze Penale Viena și Tribunalul pentru Cauze Penale Graz - Austria și, pe cale de consecință, s-a dispus recunoașterea sentinței penale nr. 53 Hv 23/14k, din data de 04.04.2014, pronunțată de Tribunalul pentru cauze Penale Viena - Austria, rămasă definitivă la data de 04.04.2014, prin care persoana transferabilă A. a fost condamnată la pedeapsa principală de 8 (opt) ani și 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie gravă, prevăzută de art. 15, art. 142 alin. (1) și art. 143 cazul 2 C. pen. austriac, infracțiune încriminată și de legea penală română, respectiv: tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233, art. 234 alin. (1) lit. a), c) și f) C. pen., cu art. 77 lit. a) C. pen. român, dispunându-se transferarea persoanei condamnate într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei aplicate de Tribunalul pentru cauze Penale Viena - Austria.

Totodată, s-a constatat că persoana transferabilă a executat din pedeapsa principală aplicată de Tribunalul pentru cauze Penale Viena - Austria, până la data de 09.02.2015, un număr de 387 zile închisoare, durată pe care o deduce din pedeapsa aplicată și s-a dedus, în continuare, de la data de 09.02.2015, din pedeapsa aplicată de autoritățile judiciare austriece, perioada executată, până la zi.

Prin aceeași sentință, a fost respinsă sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, privind recunoașterea sentinței penale nr. 4 Hv 124/14s, din data de 16.12.2014, pronunțată de Tribunalul pentru Cauze Penale Graz - Austria, rămasă definitivă la data de 20.12.2014 și transferarea persoanei condamnate în România pentru executarea pedepsei de 30 (treizeci) zile închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală, prevăzută de art. 83 alin. (1) C. pen. austriac.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel persoana transferabilă A.

Prin decizia penală nr. 477/A din data de 21.12.2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, a fost respins ca nefondat apelul declarat de persoana condamnată A. împotriva sentinței penale nr. 97 din 14 iulie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Bacău.

Analizând prezenta contestație la executare formulată de contestatorul condamnat A., Curtea de Apel Bacău a constatat că acesta a mai formulat o contestație de executare cu privire la sentința penală nr. 97 din data de 14.07.2015, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, în dosarul nr. x/2015, pentru aceleași motive și pe aceleași temeiuri în drept, contestație care a făcut obiectul dosarului nr. x/2017

Astfel, s-a avut în vedere că prin sentința penală nr. 76 din data de 29.06.2016, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, a fost respinsă ca nefondată contestația formulată de contestatorul-condamnat, reținându-se că motivele invocate de contestator constituie apărări de fond, legate de încadrarea juridică și limitele de pedeapsă, potrivit legii penale române, a faptelor pentru care a fost dispusă condamnarea de către autoritățile judiciare din Austria și că aceste aspecte au fost definitiv tranșate prin hotărârea de recunoaștere și nu mai pot fi reiterate în cadrul procedurii contestației la executare. Observând că în cauză nu există nelămuriri cu privire la hotărârea care se execută și nici împiedicări la executare sau cauze de stingere ori micșorare a pedepsei, prin sentința penală menționată a fost respinsă ca nefondată contestația. Această sentință a rămas definitivă prin necontestare.

Prima instanță a mai reținut că, în conformitate cu dispozițiile art. 599 alin. (5) C. proc. pen., cererile ulterioare de contestație la executare sunt inadmisibile dacă există identitate de persoană, de temei legal, de motive și de apărări.

S-a menționat că din examinarea acestui text rezultă că ori de câte ori s-a soluționat o contestație le executare, indiferent de soluția dată, dacă se formulează o nouă contestație le executare, dacă există identitate de persoană, de temei legal, de motive și de apărări, noua contestație la executare se respinge ca inadmisibilă.

Deoarece contestația dedusă prezentei judecăți are identitate de persoană, de temei legal, de motive și de apărări, cu cea soluționată prin sentința penală nr. 76 din data de 29.06.2016, pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. x/2016, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., cu art. 599 alin. (5) C. proc. pen., s-a dispus respingerea contestației la executare, ca inadmisibilă.

Totodată, prin aceeași sentință, Curtea de Apel Bacău a mai menționat că, de altfel, contestația la executare este și nefondată, pentru considerentele expuse pe larg în cuprinsul hotărârii atacate, reținând, în esență, că starea de fapt, astfel cum a fost reținută în ceea ce îl privește pe condamnatul A., realizează, conform legislației române, conținutul constitutiv al infracțiunii de tâlhărie calificată în formă consumată, prevăzută de art. 234 alin. (1) lit. a), c), f) C. pen. român, pentru care legiuitorul a stabilit o pedeapsă maximă de 10 ani închisoare. În aceste condiții, s-a arătat că durata pedepsei aplicate de instanța străină nu depășește nici limita maximă specială a pedepsei prevăzute de legea penală română pentru aceeași infracțiune și nici limita maximă generală a pedepsei închisorii prevăzute de legea penală română, astfel că, solicitarea acestuia de reducere a pedepsei la care a fost condamnat de instanța austriacă la 5 ani închisoare, este nefondată.

Împotriva sentinței penale nr. 149 din 21.12.2017 a Curții de Apel Bacău, contestatorul A. a formulat prezenta contestație.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 26.01.2018, fiind stabilit termen pentru soluționare la data de 09.03.2018 când s-a dispus amânarea cauzei pentru termenul de judecată din data de 20.04.2018, ocazie cu care s-au luat concluziile apărării contestatorului și ale reprezentantului parchetului, acestea fiind redate în practicaua prezentei decizii.

Examinând contestația formulată în cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție o apreciază ca fiind nefondată, pentru următoarele considerente:

Prin hotărârea atacată în cauză, reținând incidența dispozițiilor art. 599 alin. (5) C. proc. pen., în mod judicios prima instanță a respins, ca inadmisibilă, contestația la executare formulată de contestatorul condamnat A. împotriva sentinței penale nr. 97 din data de 14.07.2015, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, în dosarul nr. x/2015, definitivă prin decizia penală nr. 477/A din data de 21.12.2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

În acest sens, Curtea de Apel Bacău a avut în vedere că împotriva sentinței definitive, anterior menționată, contestatorul condamnat A. a mai formulat o cerere de contestație la executare ce a format obiectul dosarului nr. x/2017 în care a fost pronunțată sentința penală nr. 76 din data de 29.06.2016 a Curții de Apel Bacău, prin care a fost respinsă, ca nefondată, contestația acestuia împotriva sentinței penale nr. 97 din 14.07.2015, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, în dosarul nr. x/2015, definitivă prin decizia ÎCCJ nr. 477/A din 21.12.2015.

Astfel cum rezultă din actele dosarului, contestatorul condamnat A. a criticat sentința penală cu privire la care a formulat prezenta contestație la executare, întrucât, în opinia sa, fapta pentru care a fost condamnat își găsește corespondent în C. pen. român în tentativă la infracțiunea de tâlhărie calificată, având limite speciale de pedeapsă închisoarea de la 1 an și 6 luni la 5 ani, motiv pentru care, a solicitat pe calea contestației la executare reducerea pedepsei aplicate de instanța austriacă la maximul special prevăzut de legislația română, respectiv, la 5 ani închisoare.

Or, așa cum s-a reținut, o cerere de contestație la executare identică, având aceleași motive și apărări și în baza aceluiași temei legal, formulată de contestatorul condamnat A. împotriva sentinței penale nr. 97 din 14.07.2015 a Curții de Apel Bacău, din dosarul nr. x/2015, prin care a fost recunoscută hotărârea autorităților austriece de condamnare la pedeapsa de 8 ani și 6 luni închisoare, definitivă prin decizia ÎCCJ nr. 477/A din 21.12.2015, a făcut obiectul dosarului nr. x/2016 al Curții de Apel Bacău, fiind respinsă prin sentința penală nr. 76 din 29.06.2016, definitivă prin necontestare.

Potrivit art. 599 alin. (5) C. proc. pen., cererile ulterioare de contestație la executare sunt inadmisibile dacă există identitate de persoană, de temei legal, de motive și de apărări.

Prin urmare, în mod corect prima instanță a constatat că între prezenta contestație la executare formulată de condamnatul A. există identitate de persoană, de temei legal, de motive și de apărări cu cererea soluționată prin sentința penală nr. 76 din data de 29.06.2016, pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. x/2016, definitivă, ceea ce conduce la inadmisibilitatea cererii astfel cum prevăd dispozițiile legale anterior menționate.

În consecință, constatând că soluția contestată în prezenta cauză este legală și temeinică, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca nefondată contestația formulată de contestatorul condamnat A. împotriva sentinței penale nr. 149 din 21 decembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Bacău.

Totodată, în conformitate cu dispozițiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul A. împotriva sentinței penale nr. 149 din 21 decembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă contestatorul la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 130 lei, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 aprilie 2018.