ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 30 ianuarie 2024

Deliberând asupra contestației formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 940 din data de 21 noiembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2023, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 940 din data de 21 noiembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2023, în temeiul art. 431 alin. (1) din C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de către contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 998 din data de 7.09.2018 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. x/2017 și în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat contestatorul la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a dispune astfel, s-a reținut că prin decizia penală nr. 998 din data de 7 septembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, în dosarul nr. x/2017, printre altele, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., au fost admise apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Î.C.C.J. – D.I.I.C.OT. Serviciul Teritorial Bacău și apelanții inculpați B., C. și D. împotriva sentinței penale nr. 142/D/27.04.2018 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. x/2017. S-a desființat, în parte, sentința apelată, sub aspectul laturii penale față de inculpații B. și C., greșita reținere a prevederilor art. 35 C. pen. pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 față de inculpata D., omisiunea reținerii prevederilor art. 35 C. pen. față de inculpatul A. pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a reținut cauza spre rejudecare și, în fond:

Printre altele, s-au reținut prevederile art. 35 C. pen. față de inculpatul A. pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, fiind menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

Totodată, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., au fost respinse,ca nefondate, apelurile declarate de apelanții inculpați A., E. și F. împotriva sentinței penale nr. 142/D/27.04.2018 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. x/2017.

Împotriva deciziei penale nr. 998 din data de 7 septembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, în dosarul nr. x/2017, a formulat contestație în anulare contestatorul A..

Contestatorul A. a invocat faptul că nu se face vinovat de săvârșirea faptei, fiind condamnat pentru o faptă pe care nu a săvârșit-o.

Analizând condițiile de admisibilitate în principiu, prevăzute de art. 431 din C. proc. pen., Curtea a constatat că acestea nu sunt întrunite, pentru cazurile de contestație în anulare prevăzut de art. 426 alin. (1) lit. a), e) f și i din C. proc. pen., cererea fiind formulată după trecerea termenului înăuntrul căruia să poată fi formulată calea de atac în cea ce privește motivele invocate, conform art. 426 alin. (1) lit. a), e) f din C. proc. pen., iar în raport de motivele pe care se sprijină contestația, nu se regăsesc în dosarul cauzei dovezile invocate în ce privește temeiul prevăzut de art. 426 alin. (1) lit. i) din C. proc. pen.

S-a reținut că, în ceea ce privește motivele prevăzute de art. 426 alin. (1) lit. a), e) f și i din C. proc. pen., contestatorul nu se află în această situație, întrucât, din actele dosarului, nu rezultă vreuna din ipotezele prevăzute în textele de lege mai sus menționate. De asemenea, la dosarul cauzei nu se regăsesc probele pe care se susține prezenta contestație în anulare, contestatorul fiind de fapt nemulțumit de soluția de condamnare dată de prima instanță și menținută de instanța de control judiciar.

Examinând dosarul cauzei, s-a observat că cererea contestatorului nu a fost făcută în termenul prevăzut de art. 428 din C. proc. pen.. Astfel, conform înscrisului de la dosarul Tribunalului Bacău prin care s-a soluționat executarea MEA, persoana contestatoare A. a aflat cel mai târziu despre pronunțarea deciziei instanței de apel contestate la data de 27.06.2022, (când a fost încarcerat în Penitenciarul Bacău pentru executarea pedepsei aplicate prin s.p. nr. 142/D din data de 27.04.2018 a Tribunalului Bacău, definitivă prin 998 din 7.09.2018 a Curții de Apel Bacău), moment de la care termenul de 30 zile prevăzut de art. 428 din C. proc. pen. a început să curgă. În consecință, în raport de momentul de început al termenului prevăzut de art. 428 din C. proc. pen. și de data formulării cererii de contestație în anulare în cauză, 6.06.2023, cererea apare ca tardivă.

În consecință, deși contestatorul a invocat în fapt cazul prev. de art. 426 lit. a), e), f) C. proc. pen., acesta nu a introdus cererea în termenul legal și nici a făcut dovada celor pretinse, motiv pentru care contestația s-a respins, ca inadmisibilă în principiu.

În ceea ce privește motivul de contestație prevăzut la art. 426 lit. i) din C. proc. pen., s-a observat că acesta nu estre incident în cauză, neexistând două hotărâri definitive pronunțate cu privire la aceeași faptă.

Având în vedere că temeiurile de drept invocate de contestator nu sunt incidente în cauză și nici alte temeiuri prevăzute de art. 426 din C. proc. pen. nu sunt aplicabile acesteia, iar cererea nu cuprinde dovezile pe care aceasta se întemeiază, s-a constatat că este inadmisibilă în principiu contestația în anulare formulată și în temeiul art. 431 alin. (1) din C. proc. pen.

Împotriva deciziei penale nr. 940 din data de 21 noiembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2023 a formulat contestație condamnatul A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală la data de 28 decembrie 2023, sub nr. x/2023, fiind stabilit termen aleatoriu la data de 30 ianuarie 2024.

La termenul de judecată din 30 ianuarie 2024, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepția inadmisibilității căii de atac, având în vedere prevederile art. 432 alin. (4) teza finală din C. proc. pen.

Analizând admisibilitatea contestației formulată de contestatorul A., Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

În cauză, se reține că a fost declarată prezenta contestație împotriva deciziei penale nr. 940 din 21 noiembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, în etapa admisibilității în principiu a căii extraordinare de atac a contestației în anulare, hotărâre care este definitivă.

Potrivit dispozițiilor art. 432 alin. (4) din C. proc. pen., sentința dată în contestația în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă, însă aceste dispoziții reglementează procedura de judecare a contestației în anulare după parcurgerea procedurii prealabile și anume, admiterea în principiu, reglementată de art. 431 din C. proc. pen.

Prin Decizia nr. 5 din 04 martie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală (publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 248 din 10 aprilie 2015) s-a statuat în sensul că (...) hotărârile judecătorești pronunțate în etapa admiterii în principiu a contestației în anulare, etapă reglementată distinct în dispozițiile art. 431 din C. proc. pen., sunt definitive.

Or, prin decizia contestată în cauză s-a examinat exclusiv admisibilitatea în principiu a contestației în anulare promovate de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 998 din data de 7.09.2018 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, în dosarul nr. x/2017, astfel că, împotriva deciziei penale nr. 940 din 21 noiembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, contestatorului A. nu îi este recunoscută nicio cale de atac.

Admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.

Se constată, așadar, că în cauză condamnatul a formulat contestație împotriva unei hotărâri nesusceptibile de reformare prin promovarea acestei căi ordinare de atac, iar recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

C. proc. pen. reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.

Dând eficiență principiului stabilit prin dispozițiile art. 129 din Constituția României, revizuită, privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor determinate prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.

Revine, așadar, părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Potrivit dispozițiilor din Partea specială, Titlul III, Capitolele III, III

1

, V din C. proc. pen., admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acestora și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 425

1

alin. (1) din C. proc. pen., calea de atac a contestației se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, prevederile articolului fiind aplicabile când legea nu prevede altfel. Exercitarea contestației împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibilă de a face obiectul unei căi de atac ordinare sau extraordinare, încălcă coerența sistemului căilor de atac reglementate de lege, dispozițiile ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate, dar și principiul unicității căilor de atac și modul de stabilire a ierarhiei acestora.

Ca atare, constatând că a fost învestită cu soluționarea unei căi de atac care nu este prevăzută de lege și, în consecință, nu este admisibilă potrivit dreptului comun, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 940 din data de 21 noiembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2023.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul-condamnat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în sumă de 680 RON, va rămâne în sarcina statului și se va plăti din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 940 din data de 21 noiembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2023.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în sumă de 680 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 ianuarie 2024.