ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 558/2019

Deliberând asupra contestației în anulare declarată de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 497 din data de 18 aprilie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2016, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 1347 din data de 20 iunie 2018, Judecătoria Bacău a dispus condamnarea inculpatului A., la pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea în concurs real a infracțiunilor de delapidare prevăzută de art. 215

1

cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. 1969, cu aplicarea art. 5 noul C. pen. și fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. 1969 și a art. 5 noul C. pen.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că în cauză a fost dovedit dincolo de orice îndoială rezonabilă că inculpatul, în calitate de agent de vânzări al SC B. SRL, și-a însușit suma de 10.711,6 RON, primită la datele de 29 noiembrie 2012, 4 decembrie 2012, 6 decembrie 2012 de la SC C. SRL și I.F. D., iar pentru a ascunde însușirea în interes personal a acestor sume preluate în baza atribuțiunilor de serviciu, a falsificat și folosit un proces-verbal de predare a încasărilor datat în 11 decembrie 2012.

Prin Decizia penală nr. 497 din data de 18 aprilie 2019, a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul A., constatându-se că situația de fapt reținută de prima instanță se bazează pe probele administrate, încadrarea juridică fiind corect stabilită.

Împotriva acestei decizii penale, condamnatul A. a declarat contestație, menționând la interpelarea expresă a instanței că această cale de atac se întemeiază pe art. 425

1

alin. (7) pct. 2 lit. a) C. proc. pen. și că solicită rejudecarea în fond a cauzei.

În motivarea prezentei cereri, contestatorul a arătat că înțelege să critice hotărârea atacată pentru următoarele împrejurări:

a) procesul-verbal din data de 11 decembrie 2012 avut în vedere de instanțele de judecată în soluționarea cauzei întrucât nu a fost întocmit de către acesta și, mai mult decât atât, nu a fost prezentat originalul documentului, existând doar o copie xerox.

b) expertiza grafoscopică deoarece a fost efectuată asupra unei copii xerox, deși ar fi trebuit prezentat originalul procesului-verbal mai sus menționat.

c) faptul că nicio instanță de judecată nu a avut în vedere în soluționarea cauzei aspectul potrivit căruia suma în cuantum de 10.800 RON a fost depusă de către acesta la banca E. conform ordinelor de depunere.

d) soluția de condamnare a fost pronunțată fără audierea martorului F., deși a fost prezent la momentul predării de către acesta a sumei de bani în cuantum de 10.800 RON către administratorul B. Bacău, dl. G..

e) soluția de condamnare, întrucât nu a avut niciodată calitatea de funcționar public, privat sau agent de vânzări în cadrul firmei B., nefiind niciodată încheiat un contract de muncă între aceștia.

f) soluția de condamnare nu a fost pronunțată de către o instanță competentă teritorial potrivit dispozițiilor prevăzute de art. 41 C. proc. pen.

Examinând contestația formulată de contestatorul A., Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit art. 425

1

alin. (1) C. proc. pen., "(1) Calea de atac a contestației se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, prevederile prezentului articol fiind aplicabile când legea nu prevede altfel."

Dând eficiență principiului stabilit prin dispozițiile art. 129 din Constituția României, revizuită, privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și a celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor determinate prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.

Revine, așadar, părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acestora și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

În considerarea argumentelor juridice anterior expuse, Înalta Curte constată că, în cauză, contestatorul A. a formulat contestație împotriva Deciziei penale nr. 497 din data de 18 aprilie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie prin care a fost respins apelul formulat de acesta împotriva Sentinței penale nr. 1347 din 20 iunie 2018 pronunțată de Judecătoria Bacău, decizia penală atacată fiind definitivă potrivit art. 551 pct. 4 C. proc. pen.

Ca atare, împotriva unei hotărâri judecătorești definitive nu mai poate fi exercitată nicio cale ordinară de atac, ci eventual una extraordinară (contestație în anulare, revizuire, recurs în casație) în eventualitatea îndeplinirii condițiilor de admisibilitate.

Or, motivele pe care contestatorul își întemeiază calea de atac formulată ar fi putut fi invocate exclusiv în faza camerei preliminare sau în calea de atac a apelului.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., va respinge ca inadmisibilă contestația formulată de A. împotriva Deciziei penale nr. 497 din data de 18 aprilie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Văzând dispozițiile art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în raport de alin. (6), onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația declarată de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 497 din data de 18 aprilie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă contestatorul-condamnat la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8 noiembrie 2019.

Procesat de GGC - LM