ÎCCJ, Secția penală

Asupra recursului în casație,

În baza actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 1347 din data de 20.06.2018, pronunțată de Judecătoria Bacău în Dosarul nr. x/2016, s-a admis cererea parchetului privind schimbarea încadrării juridice a faptelor.

S-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunile de delapidare, prevăzută de art. 295 alin. (1) C. pen. și fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1), art. 41 alin. (1) și art. 5 C. pen. în infracțiunile de delapidare, prevăzută de art. 215

1

cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. (1969) și fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. (1969), art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen. (1969) și a art. 5 C. pen.

A fost condamnat inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare, prevăzută de art. 215

1

cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. (1969) și art. 5 C. pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare.

A fost condamnat același inculpat, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. (1969) și a art. 5 C. pen., la pedeapsa de 1 an închisoare.

În temeiul art. 33 lit. a) cu 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele rezultante aplicate în pedeapsa cea mai grea, pedeapsă rezultantă fiind de 2 ani închisoare.

În temeiul art. 86

4

C. pen. (1969) s-a dispus revocarea suspendării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 1309 din 26.11.2010 a Judecătoriei Constanța.

În temeiul art. 16 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 și art. 83 alin. (1) C. pen. (1969), s-a dispus ca pedeapsa anterioară să se execute în întregime alături de pedeapsa rezultantă aplicată în prezenta cauză, pedeapsă rezultantă de executat: 5 ani închisoare.

În temeiul art. 19 cu art. 397 alin. (1) C. proc. pen. și al art. 1357 C. civ. a fost obligat inculpatul să-i plătească părții civile SC B. SRL Bacău, despăgubiri civile în sumă de 10.711,60 RON.

În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1700 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care 1000 RON către Ministerul Public, iar 700 RON către Ministerul Justiției, iar, în baza art. 276 C. proc. pen., la plata sumei de 4000 RON, cheltuieli judiciare către partea civilă Unitatea Administrativ Teritorială Buhuși prin Primar.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, prin rechizitoriul nr. x/2013 din 11.05.2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A., pentru săvârșirea infracțiunilor de delapidare, prevăzută de art. 295 alin. (1), raportat la art. 308 C. pen. și fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen., totul cu aplicarea art. 38 alin. (1), art. 41 alin. (1) și art. 5 alin. (1) C. pen.

S-a reținut în sarcina sa că, în calitate de agent de vânzări al SC B. SRL și-a însușit suma de 10711,6 RON, primită la 29.11.2012, 04.12.2012, 06.12.2012 de la SC C. SRL și IF D. (din care se scade costul transportului în valoare de 1200 RON) iar, pentru a ascunde însușirea în interes personal a acestor sume preluate în baza atribuțiilor de serviciu, a falsificat și folosit un proces-verbal de predare a încasărilor datat 11.12.2012.

S-a reținut că, la data de 25.09.2012, în urma interviului de angajare susținut cu directorul general E. și cu directorul economic F. al SC B. SRL Bacău (societate ce are ca obiect principal de activitate comerțul cu metale și minereuri metalice), inculpatul A. a fost angajat în funcția de agent de vânzări, primind condițiile angajării pe e-mail, având de parcurs pentru livrarea mărfurilor ruta Brăila - Constanța - Brașov - Covasna, în acest sens fiindu-i puse la dispoziție autoturism, telefon și un card de alimentare autoturism.

Atribuțiile inculpatului presupuneau identificarea clienților, preluarea comenzilor și încasarea sumelor de bani de la clienți, în baza facturilor și chitanțelor emise de societate, sume pe care le depunea apoi la bancă în contul societății.

În exercitarea atribuțiilor de serviciu, la datele de 29.11.2012, 04.12.2012, 06.12.2012, inculpatul a încasat de la SC C. SRL și IF D. suma totală de 10711,6 RON, bani pe care nu i-a depus însă la bancă, motivându-și ulterior acțiunea prin aceea că societatea angajatoare nu îi plătise salariul de peste 3 luni.

La data de 10.12.2012, inculpatul a revenit la sediul din Bacău și fiind întrebat dacă a depus la bancă banii încasați, acesta a afirmat că i-a depus, după care a plecat la mașină pentru a aduce documentele justificative, dar nu a mai revenit cu ele.

Ulterior, efectuându-se demersuri pentru a se lua legătura cu acesta, inculpatul nu a mai fost de găsit. Având în vedere această situație, s-a procedat la verificarea facturilor emise și a sumelor încasate de inculpat în perioada respectivă, ocazie cu care reprezentanții părții civile au constatat faptul că inculpatul a încasat de la SC C. SRL suma de 2000 de RON și de la IF D. suma de 8711,6 RON, bani care nu au mai fost depuși în contul societății.

Audiat la urmărirea penală, inculpatul A. nu a recunoscut comiterea faptelor, declarând că la 11.12.2012 s-a prezentat la biroul societății unde lucra pentru a preda toate documentele de plată luate de la clienți și încasările în numerar. Vorbind cu soția administratorului G. a aflat unde se află acesta, s-a deplasat la el și i-a predat suma de 11320 RON cât și un bilet la ordin de la SC H. SRL în valoare de 6300 de RON, solicitându-i administratorului să-i semneze un proces-verbal de predare a celor mai sus menționate. Inculpatul a mai declarat că administratorul a semnat procesul-verbal și l-a rugat să lase la birou exemplarul original al procesului-verbal, iar inculpatul să-și păstreze o copie, pe care l-a momentul efectuării cercetărilor a pus-o la dispoziția organelor de urmărire penală .

Inculpatul a mai precizat că în aceeași zi, din cauza neînțelegerilor privitoare la achitarea drepturilor salariale pe care le-a avut cu directorul general E., a fost dat afară din firmă, motiv pentru care s-a adresat ITM Bacău, inspectorii ITM constatând faptul că inculpatului nu i se întocmise contract individual de muncă și nu existau state de plată pe numele lui, SC B. SRL fiind amendată în acest sens și obligată să-i achite drepturile salariale.

A mai menționat că reprezentanții SC B. SRL i-au trimis ulterior prin poștă un contract de muncă, dar la drepturile salariale era înscrisă suma de 700 de RON și nu cea de 3800 de RON pe care o negociase, fapt pentru care a refuzat să semneze acel contract. În acest sens, inculpatul a depus la dosarul parchetului, e-mail-uri cu o presupusă discuție dintre el și directorul economic F., din care rezultă faptul că societatea ar fi acceptat să-i achite lunar suma de 3800 de RON.

Audiat de instanță, inculpatul a mai precizat că la data angajării sale nu a fost stabilit faptul că el trebuia să încaseze sumele de bani de la clienți și că acești bani trebuiau încasați de curier sau de firma transportatoare. Inculpatul recunoaște însă că a încasat ocazional sume de bani de la clienți, precum și că la data de 06.12.2012 a încasat sume de bani de la SC C. SRL și IF D. și că nu a depus acești bani la bancă, motivat de faptul că de peste 3 luni nu își primise salariul; că la data de 31.11.2011, la sfatul inspectorului ITM I., și-a depus demisia prin e-mail; că inspectorii ITM l-au sfătuit pe inculpat să depună o plângere la ei și să se adreseze instanței pentru recuperarea drepturilor salariale; că la 04.12.2012, a fost contactat de numiții G. și J., care deși aveau cunoștință despre demisia lui, i-au cerut să meargă și să ridice sumele de bani de la cele două societăți în contul drepturilor salariale restante, însă la două zile după ce a ridicat banii, cei doi i-au cerut să-i depună la bancă, urmând ca problemele legate de datoriile salariale să le rezolve la Bacău.

A mai declarat inculpatul, că la data de 11.12.2012 s-a prezentat la sediul societății din Bacău și a cerut să vorbească cu administratorul G., care se afla în acel moment în zona podului dinspre Român, unde se produsese o avarie la un TIR, că s-a deplasat împreună cu numiții K. și L. în locul unde se afla G., ducându-i acestuia la solicitarea soției sale o căciulă și predându-i de față cu șoferul bulgar al TIR-ului, suma de 10.800 RON încasată de la SC C. și IF D. și un bilet la ordin privind suma de 6800 RON, încasată de la o altă societate - SC H., G. semnându-i în acest sens un proces-verbal pregătit de inculpat de acasă, pe un formular trimis prin e-mail de SC B. Ulterior, inculpatul s-a întors la societate, unde a lăsat numitei J. originalul procesului-verbal semnat de G., primind o copie, care era ștampilată.

În cursul urmăririi penale, fiind audiați în calitate de martori reprezentanții SC C. SRL și IF D. (M. și D.), au confirmat că în baza facturilor emise de SC B. SRL, i-au predat banii cash direct inculpatului A., bani pentru care au primit chitanță, aceștia predând organelor de poliție, conform procesului-verbal de predare primire, facturile și chitanțele aferente în original . Audiați de instanță, acești martori și-au menținut declarațiile de la urmărirea penală.

Cele susținute de către inculpat cu privire la suma negociată cu acesta drept salariu, au fost contrazise de către martora F., care a declarat la urmărirea penală că nu a avut discuții cu inculpatul despre suma de 3800 de RON ca și salariu pentru un agent și că un agent de vânzări nu poate avea un salariu mai mare decât unul dintre directori și mai mult, martora a arătat că la acea dată, nu exista o adresă de e-mail a firmei. Martora a descris modalitatea de lucru a agenților de vânzări din teritoriu, în cadrul societății, aceștia fiind instruiți să depună încasările într-un cont bancar și nu să se prezinte cu banii la firmă, ei fiind pe traseu. Cel mult, agenții care erau din Bacău, depuneau încasările la contabila firmei J., dar niciodată nu a auzit, cât a lucrat la SC B. SRL, ca banii să fie predați pe bază de proces-verbal administratorului G.

Audiată de instanță, martora a mai precizat că ea a fost cea care l-a angajat pe inculpat în urma unui interviu, însă nu a putut preciza dacă acesta a semnat și un contract de muncă, că inculpatul a fost angajat în funcția de agent de vânzări, cu un salariu apropiat de minimul pe economie la acel moment, având ca atribuții identificarea clienților, prezentarea ofertelor, încheierea contractelor și încasarea banilor, că niciodată clienții nu plăteau către firma transportatoare, ci ori către agentul de vânzări, ori direct prin bancă și că agentul de vânzări depunea banii la bancă, sau dacă era vorba de sume mici și se afla în zonă, îi preda direct contabilei societății, că nu au existat perioade în care angajații să nu-și primească salariul, toată lumea primind salariul cam în aceeași zi, în fiecare lună, că a vorbit zilnic cu inculpatul despre activitatea lui, dar niciodată acesta nu i s-a plâns despre faptul că nu i s-ar plăti salariul.

Martora J., contabilul societății, audiată la urmărirea penală, a infirmat cele declarate de inculpat cu privire la predarea sumei de bani ce face obiectul cercetărilor, ea arătând că, la data de 11.12.2012, inculpatul i-a predat doar biletul de ordin de la SC H. SRL în valoare de 6300 de RON, iar la momentul când a solicitat inculpatului să predea dovada de la bancă a depunerii încasărilor, acesta a precizat că o are la mașină, părăsind biroul, fără a se mai întoarce, că inculpatul nu i-a solicitat ca pe calculatoarele societății să fie întocmit vreun proces-verbal, că ea nu a aplicat vreo ștampilă pe vreun proces-verbal și că ștampila folosită pe procesul-verbal în litigiu din 11.12.2012, era folosită doar de ea ca și contabilă, administratorul G. având și el o ștampilă, dar cu o altă impresiune.

Audiată de instanță, martora J. a confirmat la rândul său că inculpatul avea atribuții de încasare a banilor de la clienți și că depunea acești bani la bancă, că inculpatului i s-a plătit la timp salariul de către societate, că în ultima zi când a fost la firmă și a afirmat că a depus la bancă banii ridicați de la cele două societăți, inculpatul a mers în locul în care avusese loc accidentul de TIR și unde se afla la acel moment numitul G., ca să îi ducă acestuia o căciulă, pentru că era foarte frig, dar nu știe ce s-a întâmplat acolo. Când s-a reîntors, inculpatul nu a afirmat că i-ar fi dat banii lui G., nu a prezentat vreun document în acest sens și nici nu i-a solicitat martorei să aplice vreo ștampilă pe vreun document, predând acesteia doar un bilet la ordin de la o altă firmă, respectiv SC H. Ulterior a afirmat că merge să aducă dovada depunerii banilor la bancă, însă a plecat și nu s-a mai întors, lăsând la sediul firmei cheile, telefonul și mașina care îi fuseseră date de societate. Martora a confirmat faptul că impresiunea ștampilei cu două steluțe aplicată pe procesul-verbal în litigiu, provine de la ștampila pe care o folosește ea.

Din declarația numitului G., administrator al SC B. SRL, audiat la urmărirea penală, rezultă faptul că procesul-verbal în litigiu, de predare a încasărilor din data de 11.12.2012, depus de către inculpat, este unul contrafăcut, pe acesta fiind într-adevăr semnătura lui, dar el nu a semnat ca și administrator acel document.

Din raportul de expertiză criminalistică grafică nr. x din 25.08.2014, întocmit în cursul urmăririi penale, având ca obiect procesul-verbal de predare din 11.12.2012, au rezultat că antetul pe care apare emblema SC B. SRL și caracterele din cadrul textului de pe documentul în litigiu au valori mai mari decât cele de pe documentul model de comparație, cu toate că au același conținut, iar impresiunea de ștampilă de pe documentul în litigiu are același conținut, dar cu dimensiuni reduse față de impresiunea ștampilei model de comparație.

Având în vedere faptul că un document când este copiat ori se mărește, ori se micșorează, cu totul, nu poate fi o parte mărită și o parte micșorată, concluzia finală a specialiștilor criminaliști a fost în sensul că procesul-verbal din 11.12.2012 a fost realizat pe etape, redactarea antetului, după care înscrierea textului tehnoredactat, după care adăugarea unui decupaj care să conțină ștampila societății și a administratorului.

Suplimentul de expertiză întocmit în cursul judecății la solicitarea inculpatului, a concluzionat că atât antetul cât și ștampila au fost realizate prin scanarea lor de pe alte documente și inserarea într-un document word fără a se respecta dimensiunea/proporția în pagină, document în care s-a tehnoredactat textul de conținut, nefiind posibilă realizarea prin xerocopiere a unui document în care antetul să aibă dimensiuni mai mari decât cel real, iar ștampila să aibă dimensiuni mai mici decât cea reală.

În ceea ce-i privește pe martorii N. și I., inspectori în cadrul ITM Bacău, aceștia au declarat că nu îl cunosc pe inculpat și nu l-au sfătuit ei să-și dea demisia din firmă, neavând cunoștință despre situația care face obiectul cauzei. Martorii au declarat că este posibil ca în cadrul programului de audiențe din cadrul ITM, solicitanții să fie îndrumați să se adreseze instanței de judecată.

Cu privire la martorii L. și K., propuși de inculpat, aceștia nu au putut fi audiați întrucât inculpatul nu a indicat adresele unde aceștia să poată fi găsiți.

De asemenea, în cauză s-au făcut demersuri în vederea identificării numelui și adresei martorului bulgar, respectiv șoferul de TIR, care potrivit declarației inculpatului ar fi asistat la predarea banilor, însă nu s-a reușit identificarea acestei persoane.

Prin urmare, probele administrate în cauză infirmă declarația inculpatului, care este vădit nesinceră, din atitudinea sa procesuală rezultând în mod evident încercarea sa de a induce în eroare organele judiciare și de a tergiversa procesul penal, inculpatul prezentându-se doar sporadic în fața instanței, formulând numeroase cereri de amânare, solicitând probatorii care s-au dovedit a fi lipsite de relevanță, sau martori care nu au putut fi identificați.

Din probatoriul astfel administrat a rezultat, fără dubiu săvârșirea de către inculpatul A. a faptelor pentru care a fost cercetat.

Sub aspectul subiectului activ al infracțiunii de delapidare în varianta atenuată, prevăzută de art. 308 C. pen., a funcționarului privat, instanța a reținut că subiect activ al acestei infracțiuni poate fi și o persoană fără contract de muncă, fiind suficient să existe o însărcinare în serviciul acesteia, fapt dovedit prin înscrisurile existente la dosar, respectiv procesele-verbale de predare primire în dotare a bunurilor societății, declarațiilor martorilor și chiar a inculpatului, care a recunoscut că a desfășurat activități în serviciul acestei societăți.

În drept, faptele inculpatului întrunesc condițiile constitutive ale infracțiunilor de delapidare, prevăzută de art. 295 alin. (1) raportat la art. 308 C. pen., și fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen., având corespondent în reglementarea anterioară în infracțiunile de delapidare, prevăzută de art. 215

1

C. pen. (1969) și fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen. (1969).

Făcând aplicarea dispozițiilor art. 5 C. pen., instanța a constatat că limitele de pedeapsă prevăzute de noua codificare sunt mai reduse față de reglementarea anterioară doar pentru infracțiunea de delapidare, pentru infracțiunea de fals noile limite de pedeapsă fiind mai mari; având în vedere și dispozițiile referitoare la sancționarea concursului de infracțiuni, instanța a constatat că legea mai favorabilă inculpatului este codificarea anterioară, astfel încât, l-a condamnat la pedeapsa închisorii pentru fiecare dintre infracțiunile reținute, prin schimbarea încadrării juridice.

La individualizarea pedepselor, instanța a avut în vedere periculozitatea socială a faptelor și valoarea mare a prejudiciului, atitudinea nesinceră a inculpatului, antecedentele penale ale inculpatului pentru același gen de fapte precum și celelalte criterii generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (1969).

În ce privește antecedentele penale ale inculpatului, s-a reținut că acesta a mai fost anterior condamnat prin Sentința penală nr. 1309 din 26.11.2010 a Judecătoriei Bacău, la pedeapsa de 3 ani închisoare, cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

Constatându-se că faptele din prezente cauză sunt săvârșite în termenul de încercare stabilit pentru această pedeapsă, s-a reținut starea de recidivă postcondamnatorie, prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen., instanța revocând suspendarea sub supraveghere pentru pedeapsa anterioară, care se va executa alături de pedeapsa rezultantă din prezenta cauză.

În latura civilă, faptele săvârșite și prejudiciul produs fiind dovedite, în temeiul art. 19 cu art. 397 C. proc. pen. și al art. 1357 C. civ., inculpatul a fost obligat să plătească părții civile despăgubirile civile în cuantumul solicitat.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul A., care a solicitat achitarea sa în temeiul art. 16 lit. a) - d) C. proc. pen., susținând că nu a avut calitatea de funcționar - agent de vânzări, întrucât nu a semnat un contract de muncă sau un contract de prestări servicii, nu a luat la cunoștință de fișa postului sau a regulamentului de ordine interioară și nici nu a primit o însărcinare scrisă asupra activității sale, nu avut ca atribuții încasare sume de bani reprezentând contravaloare facturi și chitanțe emise de SC B. Bacău, că, în faza de urmărire penală, i s-a încălcat dreptul la apărare întrucât i-a fost respinsă proba cu martorii propuși, că, la data de 30.11.2012 a înaintat către SC B. Bacău demisia din cadrul firmei, deoarece nu i-au fost achitate restanțe salariale în sumă de 13.200 RON, de la această au încetat relații de colaborare cu societatea, că sumele de bani ridicate de la SC C. SRL și IF D. reprezentau un avans din contravaloarea sumelor datorate de SC B. SRL și au fost predate administratorului G. la data de 11.12.2012 pe baza unui proces-verbal pe care l-a înmânat în aceeași zi numitei J., contabila societății, precum și că SC B. Bacău a fost verificată de ITM și sancționată contravențional pentru faptul că nu i-a încheiat contract de muncă.

Prin Decizia penală nr. 497 din 18 aprilie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a fost respins, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul A. împotriva Sentinței penale nr. 1347 din data de 20 iunie 2018 pronunțată de Judecătoria

Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma celor expuse, precum și din oficiu conform art. 417 C. proc. pen., însă în limitele prevăzute de acest text de lege, Curtea a constatat că, în cauză, a fost reținută o situație de fapt corespunzătoare probelor administrate, atât în cursul urmăririi penale, cât și în fața instanței de fond, că s-a dat faptelor săvârșite de apelantul-inculpatul o corectă încadrare juridică.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea a constatat că a rezultat pe deplin vinovăția inculpatului pentru infracțiunile de delapidare și fals în înscrisuri sub semnătură privată, apărările formulate în fața instanței de apel neputând fi primite.

În ceea ce privește încălcarea dreptului la apărare în faza de urmărire penală, Curtea a apreciat că legalitatea actelor de urmărire penală și administrării probelor în faza de urmărire penală a format obiectul procedurii de cameră preliminară, nemaiputând fi cenzurată de instanța de apel.

Referitor la infracțiunea de delapidare, Curtea a reținut că subiectul acestei infracțiuni este calificat, el trebuind să aibă calitatea de funcționar public (în varianta simplă) ori alt angajat (în varianta atenuantă prevăzută de art. 308 C. pen.), dar să fie și gestionar sau administrator.

Din probele administrate în cauză a rezultat că între inculpatul A. și SC B. SRL Bacău s-au stabilit relații de serviciu, în baza cărora inculpatul exercita activități de agent de vânzări. Astfel, la data de 25.09.2012 în urma interviului de angajare susținut cu directorul general E. și cu directorul economic F. al SC B. SRL, inculpatul A. a fost angajat în funcția de agent de vânzări.

Din adresa emisă de SC B. SRL Bacău la 08.02.2013 a rezultat că atribuțiile inculpatului presupuneau identificarea clienților, preluarea comenzilor și încasarea sumelor de bani de la clienți, în baza facturilor și chitanțelor emise de societate. Modalitatea de predare a încasărilor pe marfa livrată a fost trimiterea prin curier la sediul societății a documentelor bancare ce justificau depunerea banilor în contul societății.

Nu a putut fi primită susținerea inculpatului în sensul că nu a avut cunoștință de atribuțiile care îi reveneau în exercitarea acestora, prin faptul că nu a semnat o fișă a postului, având în vedere că în declarațiile date în cauză acesta a recunoscut că a primit o mașină și un telefon de serviciu, stabilindu-se că urma să se deplaseze în teritoriu pentru identificarea clienților și preluarea comenzilor, ocazional încasând sume de bani de la unii dintre clienți, martora F. confirmând că inculpatul a fost angajat în funcția de agent de vânzări, având ca atribuții identificarea clienților, prezentarea ofertelor, încheierea contractelor și încasarea banilor de la clienți, iar martorul J. (contabilul SC B. SRL), a confirmând că inculpatul avea ca atribuție de serviciu încasarea sumelor de bani de la clienți. În exercitarea acestor atribuții de serviciu, la datele de 29.11.2012, 04.12.2012, 06.12.2012, inculpatul a încasat de la SC C. SRL și IF D., suma totală de 10711,6 RON, bani pe care și i-a însușit. Fiind audiați în calitate de martori reprezentanții SC C. SRL și IF D., respectiv numiții M. și D., au confirmat că în baza facturilor emise de SC B. SRL, i-au predat banii cash direct inculpatului A., bani pentru care au primit chitanță.

În opinia Curții, inculpatul are calitatea de subiect activ al infracțiunii de delapidare, întrucât a avut calitatea de angajat care gestionează în fapt bunurile cu știrea SC B. SRL Bacău, chiar dacă nu a fost învestit oficial în funcția care presupune activități de gestionare, întrucât nu are nicio relevanță faptul că, pe de o parte, inculpatul nu a primit o însărcinare scrisă din partea societății, nu a încheiat contract de muncă sau și-ar fi depus demisia din funcția încredințată verbal, atâta timp cât, în fapt, a avut ca atribuție de serviciu primirea, păstrarea și eliberarea sumelor de bani de la clienți asupra cărora a avut deținerea lor temporară, iar, pe de altă parte, că SC B. SRL a fost sancționat contravențional deoarece nu se încheiase contract de muncă cu inculpatul.

În același timp, nu a putut fi reținută apărarea inculpatului că suma de bani însușită a fost predată administratorului G. la 11.12.2012 pe baza unui proces-verbal pe care l-a înmânat în aceeași zi numitei J., contabila societății.

Atât martorul G., cât și martorul J. au infirmat apărarea inculpatului, arătând că inculpatul nu i-a restituit suma de bani, procesul-verbal în litigiu, de predare a încasărilor din 11.12.2012, depus de către inculpat, fiind unul contrafăcut, precum și că la aceeași dată, inculpatul i-a predat doar biletul de ordin de la SC H. SRL în valoare de 6300 de RON, iar la momentul când a solicitat inculpatului să predea dovada de la bancă a depunerii încasărilor, acesta a precizat că o are la mașină, părăsind biroul, fără a se mai întoarce. Martora a declarat că în acea împrejurare, inculpatul nu i-a solicitat ca pe calculatoarele societății să fie întocmit vreun proces-verbal, că ea nu a aplicat vreo ștampilă pe vreun proces-verbal și că ștampila folosită pe procesul-verbal în litigiu din 11.12.2012, era folosită doar de ea ca și contabilă, administratorul G., având și el o ștampilă dar cu o altă impresiune.

Martorul propus de inculpat, O. nu a fost în măsură să susțină versiunea prezentată de inculpat privind achitarea sumei de bani, având în vedere că acesta a precizat că nu cunoaște aspecte referitoare la relațiile dintre inculpat și SC B. SRL.

În ceea ce privește infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, Curtea a reținut, de asemenea, că probele administrate în cauză au dovedit că procesul-verbal folosit de inculpat pentru a justifica în mod nereal restituirea sumei încasate la data de 11.12.2012, depus este unul contrafăcut, ceea ce justifică și reținerea acestei infracțiuni.

În consecință, s-a constatat că probele administrate pe parcursul procesului penal au dovedit, dincolo de orice dubiu, că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor de delapidare și fals în înscrisuri sub semnătură privată pentru care a fost trimis în judecată și condamnat de instanța de fond.

Împotriva hotărârii instanței de apel, la data de 25 aprilie 2019 a declarat recurs în casație inculpatul A., personal .

În cuprinsul căii de atac formulată de inculpatul A., prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., s-a arătat, în esență, că, în cursul judecății nu au fost respectate dispozițiile privind competența după materie sau după calitatea persoanei, în sensul că, în mod greșit, dosarul a fost soluționat de Judecătoria Bacău, iar, potrivit dispozițiilor art. 41 alin. (1) și (2) C. proc. pen., competența de soluționare a cauzei aparținea Judecătoriei Constanța (activitatea infracțională s-a desfășurat pe raza județului Constanța) sau Judecătoarei Neamț (domiciliul său este comuna x, sat x, județul Neamț).

În raport de cele expuse pe larg în cuprinsul motivelor de recurs în casație, s-a solicitat, admiterea căii extraordinare de atac, iar, în temeiul art. 441 alin. (1) C. proc. pen., s-a solicitat suspendarea executării hotărârii recurate.

Prin încheierea din data de 19 septembrie 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2016, în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 434 - 438 C. proc. pen., a fost admisă în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 497 din 18 aprilie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, și s-a dispus trimiterea cauzei la completul competent în vederea judecării căii extraordinare de atac promovată de recurent, fixându-se termen de judecată la data de 17 octombrie 2019. Totodată, în baza art. 441 C. proc. pen., a fost respinsă cererea de suspendare a executării hotărârii atacate, având în vedere că aceasta nu a fost motivată, nefiind identificate, din oficiu, aspecte care să justifice o asemenea măsură procesuală.

Deși cu ocazia dezbaterilor, apărătorul recurentului a invocat și temeiul de casare prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., la interpelarea Înaltei Curți, acesta a precizat că nu mai susține acest caz de casare, raportat la împrejurarea că cererea a fost admisă în principiu doar cu privire la art. 438 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen.

Examinând cauza prin prisma criticii formulate, circumscrisă cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul în casație formulat de inculpatul A. ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 433 C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casație, Înalta Curte de Casație și Justiție este obligată să verifice, în condițiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Totodată, dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen. prevăd că hotărârile sunt supuse casării în cazul în care "în cursul judecății nu au fost respectate dispozițiile privind competența după materie sau după calitatea persoanei, atunci când judecata a fost efectuată de o instanță inferioară în grad celei legal competente".

Astfel, este incident acest caz de casare numai atunci când judecata a fost făcută de o instanță inferioară celei legal competente - după materie sau după calitatea persoanei -, nerespectarea dispozițiilor privind competența având loc în cursul judecății, reglementarea fiind corespunzătoare modificărilor aduse de noua lege cu privire la condițiile în care poate fi invocată excepția de necompetență materială sau după calitatea persoanei a instanței, precum și cu privire la sancțiunea nulității absolute care poate fi invocată în orice stare a procesului, sancțiune ce intervine în cazul nerespectării dispozițiilor referitoare la tipurile de competență menționate, potrivit dispozițiilor art. 281 alin. (1) lit. b) și alin. (3) C. proc. pen.

Or, în speță, deși se invocă formal cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., criticile formulate în susținerea acestuia nu vizează aspecte de necompetență materială sau personală a unei instanțe inferioare celei care ar trebui să judece cauza, ci privesc necompetența teritorială a primei instanțe în judecarea cauzei, susțineri care nu pot fi supuse analizei în prezenta cale extraordinară de atac și în limitele învestirii instanței de recurs cu motivul de recurs în casație arătat.

Prin urmare, Înalta Curte constată că judecarea cauzei în fond s-a realizat de Judecătoria Bacău, instanță egală în grad cu cea care recurentul inculpatul susține că ar fi fost competentă să-i soluționeze dosarul, astfel încât criticile sale nu pot fi analizate din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen.

În consecință, constatând că nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 din același cod, va respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A. și, având în vedere că acesta este cel care se află în culpă procesuală, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., le va obliga la sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat, onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 627 RON, urmând a fi plătit din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 497 din 18 aprilie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în sumă de 627 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 octombrie 2019.

Procesat de GGC - GV