ÎCCJ, Secția penală

Decizie nr. 207/A/2016

Deliberând asupra apelurilor penale de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin sentința penală nr.

185/F din 2 noiembrie 2016

, Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori:

C. proc. pen.

A condamnat pe inculpatul A. la o pedeapsă de 1 (un) an și 3 (trei) luni închisoare pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 48 C. pen. raportat la art. 244 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. și art. 396 alin. (1)

C. proc. pen.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen. în ref. la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. a dispus contopirea pedepselor de: 9 (nouă) luni închisoare și respectiv 1 (un) an și 3 (trei) luni închisoare - aplicate inculpatului A. pentru cele două infracțiuni deduse judecății, acesta urmând a executa pedeapsa cea mai grea, de 1 (un) an și 3 (trei) luni închisoare sporită la 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare.

Conform art. 91 alin. (1) C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei rezultante de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare aplicată inculpatului A. sub supraveghere, pe durata termenului de supraveghere de 2 (doi) ani, prev. de art. 92 alin. (1) C. pen.

S-a menționat că, potrivit art. 93 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul A. trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Brăila, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2)

C. proc. pen.

a impus inculpatului A. să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.

Conform art. 93 alin. (3) C. pen. pe parcursul termenului de supraveghere inculpatul A. va presta o muncă neremunerată în folosul comunității, la B. Brăila sau la SC C. SA Brăila, pe o perioadă de 60 de zile.

În temeiul art. 404 alin. (2)

C. proc. pen.

a atras atenția inculpatului A. asupra prev. art. 96 C. pen.

În baza art. 67 alin. (1) C. pen. în ref. la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 a aplicat inculpatului D. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 1 (un) an.

Conform art. 65 alin. (1) C. pen. în ref. la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 a aplicat inculpatului D. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

A condamnat pe inculpatul D. la o pedeapsă de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 244 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.

În baza art. 67 alin. (1) C. pen. în ref. la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 a aplicat inculpatului D. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 2 (doi) ani.

Conform art. 65 alin. (1) C. pen. în ref. la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 a aplicat inculpatului D. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen. în ref. la art. 39 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 45 alin. (3) lit. a) și alin. (5) C. pen. a dispus contopirea pedepselor de:1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 1 (un) an și respectiv, 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 2 (doi) ani - aplicate inculpatului D. pentru cele două infracțiuni deduse judecății, acesta urmând a executa pedeapsa cea mai grea, de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare sporită la 3 (trei) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 2 (doi) ani, precum și pedeapsa accesorie a interzicerii acelorași drepturi.

C. proc. pen.

a dispus schimbarea încadrării juridice a infracțiunilor deduse judecății, reținute în sarcina inculpatului E. din fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. și favorizarea făptuitorului, prev. de art. 269 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. și art. 38 alin. (1) C. pen. în infracțiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. și favorizarea infractorului, prev. de art. 264 alin. (1) C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. și art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen. din 1969.

A condamnat pe inculpatul E.,

la o pedeapsă de 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. și art. 396 alin. (1)

C. proc. pen.

A condamnat pe inculpatul E. la o pedeapsă de 1 (un) an și 2 (două) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de favorizarea infractorului, prev. de art. 264 alin. (1) C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. și art. 396 alin. (1)

C. proc. pen.

În baza art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen. din 1969 în ref. la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. a dispus contopirea pedepselor de: 6 (șase) luni închisoare și respectiv, 1 (un) an și 2 (două) luni închisoare - aplicate inculpatului E. pentru cele două infracțiuni deduse judecății, acesta urmând a executa pedeapsa cea mai grea, de 1 (un) an și 2 (două) luni închisoare sporită la 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare.

Conform art. 71 C. pen. din 1969 în ref. la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 a aplicat inculpatului E. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a C. pen. din 1969.

În baza art. 86

1

C. pen. din 1969 și art. 71 alin. (5) C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei de 1(un) an și 6 (șase) luni închisoare și a pedepsei accesorii - aplicate inculpatului E. prin prezenta hotărâre, sub supraveghere pe durata termenului de încercare de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni, stabilit conform art. 86

2

C. pen din 1969 și calculat cu începere de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

S-a menționat că, în conformitate cu art. 86

3

alin. (1) C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. din 1969, pe durata termenului de încercare inculpatul E. va trebui să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate,la Serviciul de Probațiune Brăila;

b) să anunțe, în prealabil,orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

A atras atenția inculpatului E. asupra prevederilor art. 86

4

C. pen. din 1969 privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 25 alin. (3)

C. proc. pen.

a dispus anularea înscrisurilor falsificate, respectiv: hotărârea de asociat unic din 05 august 2011 emisă de SC F. SRL Brăila (fila 55 vol. I dosar urm. pen.), hotărârea de asociat unic din 29 august 2011 emisă de SC F. SRL Brăila (fila 54 vol. I dosar urm. pen.), contract de cesiune părți sociale din 29 august 2011(fila 53 vol. I dosar urm. pen.) și înscris intitulat „Declarație” datat 29 august 2011 (fila 87 vol. II dosar urm. pen.).

Conform art. 397 alin. (1)

C. proc. pen.

în ref. la art. 25 alin. (1)

C. proc. pen.

, art. 1357 C. civ. și art. 1382 C. civ. a obligat pe inculpații A., D. și E., în solidar, la plata sumei de 140.000 de euro în echivalentul în lei la data efectuării plății la cursul oficial al Băncii Naționale a României cu dobânda legală de la data producerii prejudiciului (23 februarie 2012) și până la achitarea efectivă a acesteia - cu titlu de despăgubiri materiale precum și la plata sumei de 15.000 de euro în echivalentul în lei la data efectuării plății la cursul oficial al Băncii Naționale a României, cu titlu de daune morale, către partea civilă G.

A menținut măsura sechestrului asigurător instituită prin Ordonanța nr. 639/P/2012 din 13 octombrie 2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați asupra bunurilor deținute în coproprietate de inculpatul D. cu H. precum și asupra bunurilor proprii ale inculpatului D. (filele 17-19 vol. II dosar urm. pen.).

Conform art. 273

C. proc. pen.

, art. 1 alin. (1) lit. a) din Ordinul nr. 772/C/414 din 05 martie 2009 al I., art. 7 alin. (1), (2) din Legea nr. 178/1997, contravaloarea prestației traducătorului autorizat J., în sumă de 57,88 lei, va fi suportată din fondul cheltuielilor judiciare special alocat.

A constatat că inculpatul A. a achitat onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, în sumă de 300 lei (avocat K.) cu chitanța din 29 septembrie 2015.

Potrivit art. 272

C. proc. pen.

onorariul pentru apărătorii desemnați din oficiu, în sumă de 350 lei (220 lei avocat K., 65 lei avocat L. și 65 lei avocat M.) a fost avansat Baroului Galați din fondul Ministerului Justiției.

Conform art. 276 alin. (1)și 4

C. proc. pen.

a obligat pe inculpații A., D. și E. la plata a câte 3268,89 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare, către partea civilă G.

În baza art. 274 alin. (1) și (2)

C. proc. pen.

a obligat pe inculpatul D. la plata sumei de 800 lei și pe inculpații A. și E. la plata a câte 650 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî în acest sens a reținut următoarele:

A. Prin Rechizitoriul nr. x/P/2012 din 22 mai 2015 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpaților:

- A., pentru săvârșirea infracțiunilor de: fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prev. de art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 alin. (1) C. pen. și complicitate la înșelăciune, prev. de art. 48 C. pen. raportat la art. 244 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. și art. 38 alin. (1) C. pen.

- D., pentru săvârșirea infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prev. de art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 alin. (1) C. pen. și de înșelăciune, prev. art. 244 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. și art. 38 alin. (1) C. pen.

- E., pentru săvârșirea infracțiunilor de: fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. și favorizarea făptuitorului, prev. de art. 269 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. și art. 38 alin. (1) C. pen.

B. Cauza a fost înregistrată sub nr. x/44/2015 la Curtea de Apel Galați, după sesizarea instanței dispunându-se comunicarea către inculpați a câte unui exemplar al rechizitoriului.

Prin încheierea din 30 septembrie 2015 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel Galați, în temeiul art. 345 alin. (1)

C. proc. pen.

și art. 346 alin. (1)

C. proc. pen.

au fost respinse, ca nefondate, excepțiile invocate de inculpații D., E. și A. privind nelegalitatea efectuării actelor de urmărire penală. Încheierea a rămas definitivă prin Încheierea de ședință nr. 1501 din 10 noiembrie 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/44/2015/a1.

Potrivit art. 374 alin. (1)

C. proc. pen.

, la primul termen de judecată cu procedura legal îndeplinită și cauza în stare de judecată, s-a dat citire actului de sesizare, după citirea acestuia inculpații A. și E. declarând că recunosc comiterea faptelor astfel cum acestea au fost reținute prin actul de inculpare, solicitând ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunosc și le însușesc (declarații inculpați - filele 52-54 vol. II dosar instanță) - cerere ce a fost admisă de instanță (încheiere-29 martie 2016 - filele 58-59 vol. II dosar instanță).

C. Situația de fapt reținută în cauză.

S-a menționat că persoana vătămată G. (cetățean italian) a venit în România în anul 2005, împreună cu un prieten italian care îl cunoștea pe inculpatul D., cu care lucrase în Italia mai mulți ani. Cele trei persoane menționate au înființat în anul 2005 societatea comercială SC F. SRL Brăila, relațiile dintre G. și inculpatul D. fiind bune până în anii 2006-2007, când cetățeanul italian a constatat nereguli legate de activitatea firmei.

În acest context, în anul 2007 persoana vătămată a înființat o nouă societate, SC F. SRL Brăila, având calitatea de unic asociat și unic administrator al acesteia, obiectul principal de activitate al societății fiind „cumpărarea și vânzarea de bunuri imobiliare proprii”.

Prin contractul autentificat din 15 iunie 2007, SC F. SRL, prin reprezentant legal G., a achiziționat un imobil compus din teren și două construcții, situat în Brăila, județul Brăila, pentru prețul de 140.000 euro, persoana vătămată intenționând să demoleze construcțiile și să construiască un spațiu de producție. Construcțiile au fost demolate în anul 2008 (contract filele 44-45, vol. II dosar u.p.). Pentru ca societatea, în calitate de persoană juridică, să poată achiziționa imobilul, persoana vătămată G., în calitate de asociat, a creditat persoana juridică SC F. SRL cu suma de 528.604 lei. Însă, în timp, persoana vătămată a constatat că nu există posibilități de afaceri profitabile și a renunțat la ideea de a deschide o fabrică, încercând să vândă imobilul, însă nu a reușit.

În perioada 2007 - 2011, persoana vătămată a venit foarte rar în România, iar relațiile sale cu inculpatul D. au fost conflictuale, formulând și o plângere penală împotriva acestuia, pentru aspecte legate de prima societate, înființată împreună. În acest context, în luna iulie 2011 inculpatul D. a luat legătura cu avocatul A. din Baroul Brăila, cu care avea o relație apropiată și i-a povestit despre faptul că cetățeanul italian are o societate în Brăila, care are în patrimoniu un imobil. Inculpatul A. cunoștea situația litigioasă dintre cei doi, deoarece acordase asistență juridică inculpatului D. în cauza penală legată de SC F. SRL. Inculpatul D. i-a propus inculpatului A. să îl ajute să întocmească documentele necesare în vederea dobândirii, în mod ilicit, a calității de asociat și administrator al SC F. SRL, pentru a putea vinde astfel imobilul societății, precizând că avea intenția de a-i da ulterior și cetățeanului italian o parte din bani. În schimbul întocmirii actelor, inculpatul D. a promis avocatului suma de 5.000 euro. Însă, cu prilejul audierii sale, inculpatul A. a precizat că și-a dat seama că exista riscul ca inculpatul D. să nu-i dea nicio sumă de bani cetățeanului italian (declarație inculpat A. filele 88-90, vol. I dosar u.p.).

În aceste condiții, au fost întocmite de către cei doi inculpați, la două date diferite, prin falsificarea semnăturii persoanei vătămate G., care se afla în Italia, trei înscrisuri succesive, respectiv:

- hotărârea de asociat unic din 05 august 2011 emisă de SC F. SRL Brăila (fila 55, vol. I dosar u.p.);

- hotărârea de asociat unic din 29 august 2011 emisă de SC F. SRL Brăila (fila 54, vol. I dosar u.p.);

- contractul de cesiune părți sociale din data de 29 august 2011 (fila 53, vol. I dosar u.p.).

Inculpatul D. nu deținea niciun act al SC F. SRL, pentru a putea întocmi aceste documente, astfel că inculpatul A. a mers la Oficiul Registrului Comerțului Brăila și a solicitat o copie a statutului societății, apoi a mers la centrul de birotică și papetărie SC P. SRL Brăila, unde a solicitat executarea unei ștampile cu inscripția SC F. SRL, similară cu cea existentă pe statut, ștampilă pe care a ridicat-o la data de 04 august 2011 (filele 117-118, vol. I dosar u.p.). Datele privind identitatea cetățeanului italian au fost obținute din alte documente deținute de inculpatul D., urmare celorlalte litigii avute cu acesta.

La data de 05 august 2011, inculpatul A. a întocmit în biroul său Hotărârea de asociat unic nr. 1 din 05 august 2011, prin care G., în calitate de unic asociat al SC F. SRL, l-a numit ca unic administrator pe inculpatul D. Semnătura persoanei vătămate a fost executată de inculpatul D., care a aplicat și ștampila procurată de inculpatul A. Ulterior, în calitate de avocat, inculpatul A. a atestat identitatea părții și veridicitatea celor consemnate, conform prevederilor Legii nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, iar la aceeași dată, acesta a mers la Oficiul Registrului Comerțului și a solicitat înregistrarea hotărârii menționate (cererea din 05 august 2011, rezoluția de admitere emisă de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Brăila nr. 4914 din 09 august 2011, semnată de primire la data de 10 august 2011 de avocatul A., filele 199-200, vol. I dosar u.p.).

La data de 08 august 2011, inculpatul A. a întocmit în biroul său alte două înscrisuri, respectiv o declarație pe proprie răspundere semnată de inculpatul D. privind acceptarea calității de administrator și un act intitulat specimen de semnătură, care a fost semnat tot de inculpatul D. și care au fost apoi depuse la Oficiul Registrului Comerțului Brăila, în vederea înregistrării mențiunii privind schimbarea administratorului societății.

La data de 29 august 2011, inculpatul A. a redactat Hotărârea de asociat unic nr. 3 din 29 august 2011, prin care G. a cesionat 100% din părțile sociale ale societății către administratorul D., precum și contractul de cesiune părți sociale din data de 29 august 2011, prin care G. i-a cedat inculpatului D. părțile sociale în valoare de 200 lei, primind prețul acestora.

Ambele înscrisuri au fost semnate de inculpatul D. în nume personal, precum și în locul lui G., tot acesta aplicând și ștampila procurată de inculpatul A. și au fost depuse la ORC Brăila de către inculpatul A. la data de 05 septembrie 2011 (cererea din 05 septembrie 2011, formulată și semnată în calitate de avocat ales al societății comerciale SC F. SRL de către inculpatul A., rezoluția de admitere emisă de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Brăila nr. 5438 din 07 septembrie 2011, semnată de primire la 09 septembrie 2011 de către A., filele 205-208 vol. I dosar u.p.).

Ulterior, inculpatul D. a declarat pierdut certificatul constatator al societății și a solicitat emiterea unui nou certificat de la Oficiul Registrului Comerțului Brăila, schimbând concomitent și sediul social al societății la adresa personală (filele 215-220, vol. I).

Cele trei înscrisuri pe care inculpatul D. a executat în fals semnătura lui G., au fost semnate de inculpatul A. în calitate de avocat, acesta făcând mențiune expresă privind atestarea identității părții și a veridicității celor consemnate, conform prevederilor Legii nr. 51/1995.

Concomitent cu aceste demersuri, inculpatul D. a încercat să procure, în diverse modalități, documentele contabile ale societății, pentru a putea proceda la vânzarea imobilului aparținând SC F. SRL. În acest sens, acesta a contactat-o pe martora R. (contabilă), despre care știa că s-a ocupat de contabilitatea firmei și i-a solicitat o copie a ultimului bilanț întocmit, respectiv pentru anul 2009 (declarație martor fila 188, vol. II dosar u.p.). Întrucât societatea figura cu impozite neplătite, inculpatul D. a apelat la serviciile martorei O., consultant fiscal la SC S. SRL, pe care a cunoscut-o prin intermediul inculpatului A., aceasta ajutându-l cu întocmirea bilanțului contabil pentru anul 2010.

Inculpatul D. a făcut demersuri pentru reevaluarea imobilului și reducerea impozitului datorat statului (întrucât construcțiile care figurau în evidențele contabile fuseseră demolate încă din 2008), astfel că, în bilanțul aferent anului 2010, martora O. a redus valoarea imobilelor corporale deținute de societate de la suma de 520.651 lei la suma de 195.047 lei. În bilanțul întocmit de aceasta, societatea figura în continuare cu întreaga datorie reprezentată de suma cu care G. creditase societatea în vederea achiziționării imobilului (copie bilanț depus la dosar de către martora O., filele 204-209 vol. I dosar u.p.).

Bilanțul aferent anului 2011 a fost întocmit de inculpatul D. personal, astfel cum acesta a declarat.

Prin antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat din 16 noiembrie 2011, SC F. SRL, acesta în calitate de promitent - vânzător, a promis vânzarea bunului imobil aparținând societății către SC T. SRL Brăila, reprezentată de martorul N., în schimbul sumei de 150.000 euro, din care suma de 15.000 euro a fost achitată cu titlu de avans la data încheierii antecontractului (respectiv suma de 60.230 lei prin virament bancar și 5.000 lei în numerar).

Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat din 23 februarie 2012, SC F. SRL, prin inculpatul D., a vândut imobilul către SC T. SRL, fiind primită diferența de preț astfel, conform contractului: suma de 80.000 euro în numerar și 55.000 euro prin credit acordat societății cumpărătoare de SC U. SA (239.525 lei).

Ulterior încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare, respectiv la data de 24 noiembrie 2011, inculpatul D. a apelat la inculpatul E., cu care era prieten și care avea cunoștințe de contabilitate, dar care presta servicii de taximetrie, în scopul întocmirii în fals a unui alt înscris care să ateste plata de către D. a unei sume de bani către persoana vătămată, ca preț al părților sociale ce fuseseră transferate prin contractul de cesiune întocmit în fals anterior, datat 29 august 2011.

Astfel, inculpatul A. a redactat la laptopul personal, la data de 24 noiembrie 2011, un înscris intitulat „Declarație”, semnat exclusiv de inculpatul E., în care a consemnat: „Subsemnatul E. (…) declar pe proprie răspundere că astăzi 29 august 2011, am asistat la cesiunea părților și am fost martorul plății făcute de D. către G. a sumei de 20.000 euro suma specificată ca cedarea părților sociale în societatea SC F. SRL”. Inculpatul A. a semnat actul în calitate de avocat, atestând identitatea părții și veridicitatea celor consemnate, potrivit Legii nr. 51/1995.

În intervalul de timp cuprins între încheierea antecontractului și încheierea contractului de vânzare-cumpărare, martorul N., administrator al SC T. SRL, a aflat de la diverse persoane (care nu au putut fi identificate) despre faptul că era posibil ca inculpatul D. să fi dobândit în mod ilicit calitatea de asociat al societății vânzătoare, astfel că a făcut propriile demersuri pentru a se lămuri. În acest sens, a luat legătura cu martora C., prietenă a persoanei vătămate G., care i-a spus că nu are cunoștință despre faptul că cetățeanul italian ar fi înstrăinat în vreun fel terenul.

Ulterior acestei discuții, martora C. l-a contactat pe G. în Italia, telefonic, acesta spunând că nu a înstrăinat societatea și probabil este o greșeală, a făcut propriile demersuri la Oficiul Român al Comerțului Brăila, pentru a obține un extras al societății, a constatat că G. nu mai figurează ca asociat și l-a anunțat telefonic pe acesta în legătură cu cele constatate (declarație martor filele 196-197, vol. II dosar u.p., fila 86 vol. II dosar instanță).

Martorul N. a încercat să o contacteze pe persoana vătămată, aflând numărul de telefon al acesteia prin intermediul unui prieten italian, martorul V., pe care l-a rugat să poarte convorbirea telefonică, în limba italiană.

Martorul V. a discutat cu persoana vătămată, explicându-i că are un prieten care vrea să cumpere imobilul aparținând SC F. SRL. Din discuția purtată, martorul a rămas cu impresia că vorbește cu o persoană în vârstă, care se exprima dificil și care a devenit agitată în urma celor aflate, spunând că va trimite un nepot pentru a rezolva problema (declarație martor filele 210-211 vol. II dosar u.p.; fila 101 vol. II dosar instanță).

Martorul N. a consultat persoane cu studii juridice și a concluzionat că înregistrările efectuate la Oficiul Registrului Comerțului fac dovada calității de asociat a inculpatului D.. Pe de altă parte, văzând pasivitatea cetățeanului italian care nu a venit în România pentru a lămuri problema, a considerat că tranzacția este legală și a continuat plata prețului, la data de 23 februarie 2012 fiind încheiat contractul de vânzare-cumpărare (declarație martor filele 191-195, vol. II dosar u.p., fila 102 vol. II dosar instanță).

Din verificările efectuate în cauză asupra documentelor de plată, a rezultat faptul că, în realitate, plata prețului nu s-a făcut astfel cum s-a menționat în contract, în sensul că SC T. SRL nu a achitat în numerar echivalentul sumei de 80.000 euro, ci suma de 280.625 lei, echivalentul a 63.530 euro, diferența fiind achitată în lei, prin viramente bancare. Sumele în numerar au fost achitate în perioada 16 noiembrie 2011-06 februarie 2012, prin plăți aproape zilnice a câte 5.000 lei, pentru care societatea vânzătoare a emis chitanțe iar din verificările efectuate a rezultat faptul că aceste chitanțe au fost înregistrate în contabilitatea SC T. SRL Brăila.

În luna aprilie 2012, în calitate de asociat unic, inculpatul D. a hotărât dizolvarea societății (Hotărârea de asociat unic nr. 6 din 05 aprilie 2012, în care a consemnat că societatea nu înregistrează creditori, fila 223, vol. I dosar u.p.), solicitând înregistrarea hotărârii la Oficiul Român al Comerțului Brăila, iar în luna iunie 2012 a solicitat radierea acesteia, ceea ce s-a și întâmplat. În acest scop a fost necesară depunerea la Oficiul Registrului Comerțului a bilanțului întocmit pentru anul 2012 (până la data formulării cererii de lichidare a societății) și a unui raport de lichidare, vizate de un expert contabil autorizat. Inculpatul D. a întocmit personal aceste documente, pe baza bilanțului pe care tot el îl întocmise pentru anul 2011, dar nu a mai menționat existența datoriei reprezentată de creditul acordat societății de G. în momentul achiziționării imobilului.

Inculpatul D. a apelat la serviciile martorei X., care lucra la Z. Brăila și pe care o cunoștea de mai multă vreme, rugând-o să-i recomande un expert contabil. Acesta i-a predat cele două documente întocmite de el, precum și certificatul fiscal al SC F. SRL din care rezulta că firma nu are datorii la stat, fără alte documente contabile, iar aceasta a luat legătura cu martora Y., contabil autorizat, asociat unic al SC A.A. SRL Brăila, societate înregistrată în tabloul experților contabili autorizați. Cele două martore au verificat împreună documentele, fără a solicita alte acte contabile, considerând că datele consemnate de inculpatul D. sunt reale, apoi martora Y. a semnat documentele în numele SC A.A. SRL Brăila. Aceasta a observat că în anul 2012, comparativ cu anul 2011, societatea nu a mai figurat cu datorii în bilanț, considerând că acestea au fost stinse prin plată, din moment ce societatea a fost deja dizolvată fără a fi formulate opoziții de eventualii creditori.

Martora Y. a precizat, cu prilejul audierii, că modalitatea concretă de plată a datoriilor societății către creditori ar fi putut fi stabilită numai prin verificarea documentelor contabile ale firmei, care au stat la baza întocmirii bilanțului, documente pe care aceasta nu a considerat necesar să le solicite.

Actele astfel avizate au fost depuse la Oficiul Registrului Comerțului Brăila iar la data de 13 iunie 2012 SC F. SRL a fost radiată.

În legătură cu sumele de bani plătite de societatea cumpărătoare către SC F. SRL Brăila prin viramente bancare, s-a constatat că inculpatul D. a deschis un cont în numele SC F. SRL Brăila la SC U. SA la data de 16 noiembrie 2011 (data întocmirii antecontractului de vânzare-cumpărare), precum și un cont personal la data de 18 noiembrie 2011. Începând cu data de 16 noiembrie 2011, SC F. SRL Brăila a încasat interbancar de la SC T. SRL suma totală de 371.261 lei, pe care inculpatul D. a ridicat-o în numerar. O parte din sumă, respectiv 207.497 lei, acesta a depus-o în contul său personal, prin operațiuni succesive, diferența orară dintre ridicare și depunere fiind de 1-2 minute. În perioada 09 februarie 2012-26 august 2013 inculpatul D. a retras în numerar din contul său personal suma totală de 202.583 lei (constatări efectuate prin raportul întocmit de inspectorii antifraudă de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, filele 36-42, vol. II dosar u.p.).

Conform susținerilor inculpatului A., după falsificarea înscrisurilor, inculpatul D. l-a amânat în mod constant în ceea ce privește plata sumei de bani promise, iar în cele din urmă nu i-a mai răspuns la telefon, astfel că relațiile dintre aceștia s-au deteriorat.

D. Argumentele prezentate de instanța de fond în susținerea vinovăției inculpaților.

Fiind audiat în faza de urmărire penală, inculpatul A. a recunoscut comiterea faptelor astfel cum au fost reținute în actul de inculpare și a contribuit la identificarea mijloacelor de probă necesare pentru stabilirea corectă a situației de fapt (declarații inculpat - filele 87-90, 93-94,97-98 vol. I dosar u.p., filele 182-184, 228 vol. II dosar u.p., filele 1-2, 5-6 vol. III dosar u.p.). Poziția acestuia de recunoaștere a comiterii faptelor, a survenit după întocmirea în cauză a expertizei grafologice din care a rezultat că persoana vătămată G. nu a executat semnăturile existente pe înscrisurile falsificate.

În faza de cercetare judecătorească, inculpatul A. a optat pentru procedura simplificată a recunoașterii vinovăției, declarând că recunoaște comiterea faptelor astfel cum acestea au fost reținute în sarcina sa prin rechizitoriu (fila 53 vol. II dosar instanță), arătând că este de acord să despăgubească persoana vătămată constituită parte civilă.

Inculpatul E. nu a dorit să dea declarație în faza de urmărire penală (filele 186, 220, 224 vol. II dosar u.p.), în faza de cercetare judecătorească recunoscând în totalitate faptele comise, optând pentru procedura simplificată a recunoașterii vinovăției și arătând că este de acord să despăgubească persoana vătămată constituită parte civilă (declarație inculpat fila 52 vol. II dosar instanță).

Fiind audiat în faza de urmărire penală, inculpatul D. nu a recunoscut comiterea faptelor, susținând în mod constant că persoana vătămată G. a semnat personal înscrisurile în discuție și că vânzarea s-a realizat cu acordul acesteia, căreia i-a și predat ulterior, în Italia, suma rezultată din vânzare, rămasă după achitarea contribuțiilor datorate de societate către stat.

Cu prilejul audierilor repetate, în raport cu administrarea cronologică a probelor, acesta a făcut afirmații contradictorii, lipsite de suport logic, în încercarea de a dovedi că persoana vătămată a semnat personal înscrisurile, a avut cunoștință de vânzare și a primit prețul acesteia (declarații inculpat - filele 100-101, 103-106 vol. I dosar u.p., filele 78-83, 230 vol. II dosar u.p.).

În faza de cercetare judecătorească inculpatul D. s-a prevalat de dreptul la tăcere, atât la termenul din 29 martie 2016, la începutul cercetării judecătorești, cât și la termenul din 11 octombrie 2016 la sfârșitul cercetării judecătorești.

Pe parcursul cercetării judecătorești acesta a depus la dosarul cauzei un înscris sub semnătură privată intitulat „Împăcăciune”, care ar fi fost întocmit de persoana vătămată în prezența unei martore (fila 50 vol. II dosar u.p.) - B.B., înscris contestat de persoana vătămată și de martora B.B. prin declarațiile autentificate depuse la dosarul cauzei (filele 107-116 vol. II dosar instanță).

A solicitat proba cu înscrisuri, probă admisă, depunând la dosarul cauzei, în copie, Încheierea nr. 7196/2009 a Tribunalului Brăila (Dosar nr. x/2009), proces-verbal de terminare a lucrărilor din 06 mai 2009, autorizație de desființare din 09 mai 2008, emisă de Primăria municipiului Brăila, proces-verbal al Adunării Generale a Acționarilor - SC F. SRL din 29 septembrie 2009, două procuri speciale și actul constitutiv al SC F. SRL (filele 141-153 vol. II dosar instanță), precum și procese verbale încheiate cu persoană vătămată la 25 iunie 2012 și 28 aprilie 2009 și decizia SC F. SRL din 28 aprilie 2009 (filele 225-228 vol. II dosar instanță). De asemenea, a depus dovada că persoana vătămată a fost cazată la hotelul Belvedere la 29 septembrie 2009 (fila 230 vol. II instanță).

Inculpatul D. a solicitat achitarea sa pentru infracțiunea de înșelăciune, conform art. 16 alin. (1) lit. a)

C. proc. pen.

, pentru că fapta nu există, sau conform art. 16 alin. (1) lit. b)

C. proc. pen.

, pentru că fapta nu este prevăzută de legea penală, susținând că a fost împuternicit de persoana vătămată pentru a o reprezenta în fața oricăror instituții, nu a prezentat la Oficiul Român al Comerțului nicio faptă mincinoasă ca fiind adevărată pentru că nu a depus niciun act și în cauză nu s-a produs nicio pagubă, imobilul vândut aparținând SC F. SRL Brăila, care nu a fost prejudiciată.

În ce privește infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, a susținut că nu există nicio probă că acesta ar fi falsificat vreunul din înscrisurile în discuție, expertiza stabilind că semnăturile presupus a fi false nu au fost executate de acesta, situație față de care a solicitat achitarea sa, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. c)

C. proc. pen.

(concluzii scrise - filele 222-224 vol. II dosar instanță).

Curtea de Apel Galați a menționat că cererile inculpatului D., de achitare pentru infracțiunile deduse judecății, nu vor putea fi admise, având în vedere următoarele considerente:

Aspectul că inculpatul D. a negat în faza de urmărire penală comiterea faptelor - în faza de cercetare judecătorească prevalându-se de dreptul la tăcere - nu conduce, de plano, la stabilirea nevinovăției acestuia. Astfel, s-a constatat că, pe parcursul urmăririi penale, inculpatul și-a modificat declarațiile, acestea fiind contradictorii, necoroborându-se între ele și fiind contrazise de probele administrate atât în faza de urmărire penală, cât și în cea de cercetare judecătorească. Prin urmare, susținerile sale sunt contrazise de declarațiile persoanei vătămate G., care audiată, atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de cercetare judecătorească, în prezența unui traducător de limbă italiană și a apărătorului ales, a precizat că în vara anului 2011 nu s-a aflat în România, nu a intenționat niciodată transferul societății către inculpatul D., cu care se afla în relații conflictuale, nu a avut cunoștință despre vânzarea imobilului și nu a primit de la D. nicio sumă de bani.

De asemenea, declarațiile date în faza de urmărire penală sunt contrazise de declarațiile date de inculpatul A., care încă din faza de urmărire penală a recunoscut comiterea faptelor, precum și de declarația de recunoaștere a faptelor dată de inculpatul E. în faza de cercetare judecătorească. Totodată, raportul de expertiză criminalistică nr. 373 din 29 noiembrie 2013 întocmit de Laboratorul de Expertize Criminalistice București a concluzionat că semnăturile de pe cele trei înscrisuri ce au făcut obiectul cercetărilor nu au fost executate de persoana vătămată G., fără a se putea stabili însă dacă ele au fost executate de D. sau A.

Din adresa din 23 septembrie 2013 emisă de SC P. SRL Brăila și copia bonului fiscal din 04 august 2011 a rezultat că inculpatul A. a solicitat executarea unei ștampile cu inscripția SC F. SRL și a semnat de primire (filele 116-121 vol. I dosar u.p.).

S-a menționat că aspectul că inculpatul D. nu s-a prezentat personal la Oficiul Român al Comerțului nu conduce la stabilirea nevinovăției sale - acesta împuternicindu-l în acest sens pe inculpatul A., aceasta fiind modalitatea în care a fost concepută săvârșirea faptei. În acest sens, s-a precizat că inculpatul A. a prezentat din proprie inițiativă laptopul cu ajutorul căruia a redactat înscrisurile cu conținut fictiv, în memoria căruia au fost identificate înscrisurile în format electronic, putând fi identificate cu certitudine datele la care au fost create (proces-verbal - fila 29 vol. III dosar u.p., CD - fila 30 vol. III dosar u.p., copii înscrisuri - filele 31-40 vol. III dosar u.p.).

A rezultat astfel că hotărârea de asociat unic nr. 3, datată 29 august 2011, prin care au fost cedate părțile sociale de către persoana vătămată a fost creată în format electronic la 29 august 2011 (dată inclusă și în conținutul actului) dar apoi a fost modificată la 05 septembrie 2011.

Înscrisul intitulat „Declarație” semnat de inculpatul E. și datat 29 august 2011, a fost creat la data de 24 noiembrie 2011, aspect ce contrazice declarațiile inculpatului D. date în faza de urmărire penală, în care a susținut că toate înscrisurile au fost întocmite la aceeași dată și în aceleași împrejurări, persoana vătămată primind prețul părților sociale în biroul inculpatului A. și semnând personal înscrisurile prin care renunța la societate.

De altfel, cu prilejul primelor audieri, inculpatul D. nu a făcut vorbire despre plata sumei de 20.000 euro cu titlu de preț al părților sociale, iar la data de 28 octombrie 2014 a depus la dosarul de urmărire penală înscrisul intitulat „Declarație”, semnat de inculpatul E., susținând că acesta a fost întocmit la 29 august 2011 împreună cu hotărârea de asociat unic și contractul de cesiune a părților sociale, precizând că în acel moment a plătit suma de 20.000 euro din surse proprii, dar nu a înregistrat această plată în evidența contabilă a societății și nici nu a declarat despre acest fapt cu prilejul audierilor anterioare, deoarece înscrisul doveditor al plății rămăsese la inculpatul E., pe care nu îl cunoștea și care semnase actul conjunctural, deoarece îl transportase cu taxi-ul pe G. la biroul avocatului și îl aștepta în stradă. A susținut că s-a întâlnit cu inculpatul E. întâmplător, pe stradă, l-a întrebat dacă mai are documentul semnat în calitate de martor și i-a cerut actul și permisiunea de a-l depune la dosar.

Inculpatul E., fiind audiat inițial, în faza de urmărire penală în calitate de martor, a prezentat aceeași situație, pentru ca ulterior, audiat în calitate de suspect și inculpat să refuze să dea declarație; în faza de cercetare judecătorească, însă, inculpatul E. a recunoscut în totalitate faptele comise, în modalitatea descrisă în rechizitoriu, însușindu-și probele administrate în faza de urmărire penală, conform art. 374-375

C. proc. pen.

Declarațiile inculpatului D., mai sus expuse, sunt contrazise și de înscrisurile depuse la dosar, din arhiva Oficiului Registrului Comerțului, din care a rezultat faptul că inculpatul E. a fost împuternicit de inculpatul D. pentru depunerea și ridicarea de înscrisuri legate de SC F. SRL (ulterior dobândirii calității de asociat unic), fapt ce atestă împrejurarea că aceștia se cunoșteau anterior, împrejurare confirmată și de inculpatul A., care i-a văzut împreună de mai multe ori.

De asemenea, în faza de urmărire penală, s-a dispus de către instanța de judecată emiterea unui mandat de supraveghere tehnică, fiind interceptate convorbirile telefonice ale inculpaților E. și D., din conținutul cărora a rezultat aspectul că aceștia se cunoșteau, inculpatul D. fiind cel care a intermediat inculpatului E. angajarea unui apărător ales și a discutat personal cu acest avocat, pentru a facilita întâlnirea dintre aceștia. Mai mult, astfel cum s-a reținut și în actul de inculpare, modalitatea de întocmire a actului este lipsită de logică și confirmă caracterul fictiv al acestuia, nefiind semnat nici de cel care a făcut plata, nici de cel care a primit-o și nu a rămas la niciunul dintre aceștia, ci la martorul pe care nu îl cunoștea niciunul din cei implicați în tranzacție.

Mențiunea plății nu a fost făcută în niciunul din cele două acte pretins întocmite în aceleași împrejurări, astfel cum ar fi fost normal (hotărârea de asociat unic și contractul de cesiune părți sociale). În memoria laptopului pus la dispoziția organelor de urmărire penală de inculpatul A., aparținând acestuia, au fost identificate ciorne electronice ale unor înscrisuri menite să consolideze acest procedeu infracțional, dar despre care nu există date că s-ar fi materializat în documente scrise și semnate. Astfel, a fost redactată o hotărâre de asociat unic („din 09 august 2011”) din care rezulta că persoana vătămată, în calitate de asociat unic îl împuternicea pe inculpatul D., în calitate de administrator, să vândă bunurile imobile ce făceau parte din patrimoniul societății.

O asemenea hotărâre nu a fost transmisă Oficiului Registrului Comerțului, în condițiile în care inculpații au recurs la soluția transferului părților sociale, care asigura într-o manieră mai facilă obținerea de către inculpatul D. a sumelor rezultate din vânzarea imobilului.

Totodată, instanța a constatat că susținerile inculpatului D. nu pot fi reținute ca fiind veridice, ținând cont și de faptul că persoana vătămată se afla cu acesta în relații conflictuale, depunând o plângere penală la Parchetul de pe lângă Judecătoria Brăila la 09 mai 2011, referitoare la SC F. SRL, pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune și fals în înscrisuri sub semnătură privată, prin Rechizitoriul nr. x/P/2011 din 29 mai 2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Brăila dispunându-se trimiterea în judecată a inculpatului D.

Mai mut, inculpatul nu a avut la dispoziție evidența financiar-contabilă a societății (astfel cum ar fi fost normal, urmare dobândirii calității de asociat unic), fiind nevoit să facă investigații personale pentru a identifica persoana care a ținut evidența contabilă, de la care a obținut foarte puține documente, în copie (martora R.), plata sumei pretins plătită persoanei vătămate nefiind dovedită cu niciun document de plată.

Sumele de bani plătite de SC T. SRL (societate ce a dobândit imobilul în discuție) s-a făcut prin viramente bancare în conturile deschise de inculpatul D., în numele său, personal și în numele SC F. SRL Brăila la SC U. SA, începând cu 16 noiembrie 2011 SC F. SRL încasând interbancar suma de 371.261 lei, pe care inculpatul D. a ridicat-o în numerar. O parte din această sumă, respectiv 207.497 lei, inculpatul a depus-o în contul său personal, prin operațiuni succesive, diferența orară dintre ridicare și depunere fiind de 1-2 minute. În perioada 09 februarie 2012-26 august 2013, inculpatul D. a retras în numerar din contul său personal suma totală de 202.583 lei (constatări efectuate prin raportul întocmit de inspectorii antifraudă de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați - filele 36-42 vol. II dosar u.p.).

S-a concluzionat că, față de situația expusă, procesele-verbale depuse în copie la dosar de către inculpatul D., datate 25 iunie 2012, 28 aprilie 2009 și decizia SC F. SRL din 28 aprilie 2009, nu pot fi avute în vedere, ținând cont de declarațiile persoanei vătămate, de descoperirea și a altor înscrisuri similare cu ocazia verificării laptopului aparținând inculpatului A. și care nu au fost evident întocmite de persoana vătămată.

S-a evidențiat faptul că persoana vătămată nu a avut cunoștință de vânzarea imobilului, aceasta rezultând din declarațiile martorilor C., N. și V., date atât în faza de urmărire penală cât și în cea de cercetare judecătorească.

Astfel, martora C., cunoștință apropiată a persoanei vătămate, a discutat cu aceasta la telefon după ce a fost contactată de martorul N., întrebându-l dacă a vândut imobilul. Persoana vătămată s-a arătat surprinsă și a rugat-o să facă verificări la Oficiul Registrului Comerțului, martora constatând că societatea figurează cu un alt asociat și informând-o în acest sens pe persoana vătămată, care a luat hotărârea de a veni în România și a căuta un avocat vorbitor de limba italiană.

Martorul N., administrator al SC T. SRL (societatea cumpărătoare a imobilului) a declarat că, prin intermediul martorului V., a luat legătura cu persoana vătămată, pentru a se asigura că tranzacția pe care urma să o efectueze este legală; în urma discuției telefonice dintre V. și G., martorul N. a constatat că persoana vătămată a negat că ar fi cedat societatea, afirmând că va veni în România pentru a rezolva problema. Martorul a arătat că a continuat derularea operațiunii de vânzare-cumpărare în considerarea faptului că mențiunile existente la Registrul Comerțului erau opozabile terților, iar persoana vătămată nu a venit imediat pentru a lămuri situația, apreciind astfel că vânzarea este legală.

Instanța de fond a reținut că inculpatul D. nu poate invoca aspectul că SC F. SRL nu a suferit nicio pagubă, în contextul în care, din probele administrate a rezultat că prin manopere frauduloase acesta a devenit asociat unic, dispunându-se în finalul acestora, radierea societății - aceasta nemaiexistând ca entitate juridică, paguba fiind produsă în patrimoniul persoanei vătămate, în condițiile în care imobilul în discuție a fost achiziționat prin creditarea societății cumpărătoare de către asociatul său - G., aspect reflectat în bilanțurile anuale ale societății, care au conținut până în anul 2011 două mențiuni: o intrare de imobilizări corporale în valoare de 520.304 lei și o datorie pe termen scurt în valoare de 528.604 lei (raport de constatare întocmit de inspectorii antifraudă din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, filele 36-42 vol. II dosar u.p.).

Astfel, capitalul social vărsat de asociat, precum și imobilul achiziționat, au devenit proprietatea SC F. SRL, iar G., în calitate de asociat, a dobândit calitatea de creditor al societății. Prin cesionarea părților sociale către inculpatul D., urmare întocmirii celor trei înscrisuri falsificate, înregistrate la Registrul Comerțului, pentru a produce efecte față de terți, conform art. 203 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, s-a realizat inducerea în eroare a Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Brăila - atestându-se, în mod fals, pierderea calității de asociat a persoanei vătămate și cesionarea părților sociale către inculpat.

Prejudiciul însă, a fost creat în patrimoniul persoanei vătămate, aceasta, pierzând în mod ilicit calitatea de asociat și pe cale de consecință toate drepturile specifice acesteia, inclusiv dreptul viitor de proprietate asupra bunurilor societății, la data dobândirii acesteia, conform art. 235 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale.

Astfel, instanța de fond a considerat că infracțiunea de înșelăciune s-a consumat în momentul pierderii acestui drept - acesta fiind momentul producerii pagubei și nu ulterior, la momentul vânzării efective a imobilului.

În ce privește infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, deși nu s-a putut stabili în mod obiectiv cine a executat în fals semnătura persoanei vătămate, este cert că inculpații A. și D. au contribuit în mod egal la falsificarea înscrisurilor, în condițiile în care le-au semnat în nume personal și au atestat astfel o situație necorespunzătoare realității, participația inculpatului A. fiind aceea de complice, având în vedere că a acționat în numele inculpatului D., deținător al calității de asociat,dobândită ilicit.

În raport de considerentele expuse, instanța de fond a constatat că vinovăția - atât a inculpatului D., cât și a inculpaților A. și E. - este dovedită cu probele administrate în cauză.

E. Încadrarea juridică a faptelor comise de inculpați și individualizarea pedepselor aplicate acestora.

În drept, fapta inculpatului A. care, în cursul anului 2011, a falsificat:

- împreună cu inculpatul D., un număr de trei înscrisuri care atestau, în mod fictiv, că persoana vătămată G. ar fi cedat calitățile de administrator și asociat, precum și părțile sociale pe care le deținea,în calitate de unic asociat al SC F. SRL Brăila, către inculpatul D.;

- împreună cu inculpatul E. și cu complicitatea inculpatului D., înscrisul intitulat „Declarație” care atesta în mod fictiv plata sumei de 20.000 euro către persoana vătămată de inculpatul D. cu titlu de preț al părților sociale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii continuate de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și cu aplicarea art. 5 C. pen.

Fapta inculpatului A. care, prin falsificarea înscrisurilor precizate și depunerea acestora la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Brăila, l-a ajutat pe inculpatul D. să obțină calitatea de asociat unic al SC F. SRL Brăila și să vândă imobilul amplasat în Brăila, aparținând societății, prin contractul autentificat din 23 februarie 2012 în schimbul sumei de 150.000 euro, constituie complicitate la infracțiunea de înșelăciune, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 244 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.

Din perspectiva aplicării legii penale mai favorabile, conform art. 5 alin. (1) C. pen. - ținând cont că faptele au fost comise în anul 2011, înainte de intrarea în vigoare la 01 februarie 2014 a C. pen. (N.C.P.) - instan