ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 105/2019

Asupra recursului de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:

La data de 26.06.2017, pe rolul Judecătoriei Bacău s-a înregistrat sub nr. x/2017 la 26.06.2017 cerere formulată de petentul A. prin care s-a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 975/2010 pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul nr. x/2009, definitivă prin decizia penală nr. 999/30.09.2011 a Curții de Apel Bacău. În motivarea cererii s-au invocat dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., arătându-se că se impune revizuirea sentinței menționate, întrucât, la 10 iunie 2015, ar fi găsit în cutia poștală un înscris care, dacă ar fi fost cunoscut de instanță, ar fi condus la o altă soluție, atașând o xerocopie după un înscris conținând o scriere olografă, respectiv înscrisul nou, precum și rezoluția nr. x a Inspecției Judiciare.

S-a constatat că prin sentința penală nr. 975/2010 pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul nr. x/2009, în calitate de inculpat, petentul A. a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare cu suspendarea executării pedepsei pentru comiterea a două infracțiuni de denunțare calomnioasă, prin decizia penală nr. 68/A/08.02.2011 a Tribunalului Bacău a fost achitat în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) din C. proc. pen. (1968), iar prin decizia penală nr. 999/30.09.2011 a Curții de Apel Bacău, definitivă au fost respinse ca nefondate recursurile Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău, ale părților civile B. și C. cât și recursul inculpatului A.

Analizând admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire, Judecătoria Bacău a apreciat că înscrisul olograf depus de petent, a cărui proveniență și calitate ori valoare juridică nu este probată de nici un alt element pentru obiectivizare, precum și rezoluția inspecției judiciare atașate de acesta, în baza cărora este formulată cererea, nu constituie faptele și mijloacele de probă care să conducă, în mod evident, la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea, conform art. 459 alin. (3) lit. e) C. proc. pen., astfel încât prin sentința penală nr. 349/19.02.2018 a Judecătoriei Bacău, în baza art. 459 alin. (5) C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, în principiu cererea de revizuire formulată de petentul A. împotriva sentinței penale nr. 975/2010 pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul nr. x/2009, definitivă prin decizia penală nr. 999/30.09.2011 a Curții de Apel Bacău, cu obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Împotriva acestei sentințe, la data de 07.09.2017, a declarat apel revizuentul A., iar, prin decizia penală nr. 1087 din 02 octombrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 421 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., s-a respins, ca tardiv, apelul formulat de apelantul revizuent A.

Pentru a decide astfel, Curtea a constatat că pronunțarea hotărârii s-a făcut la 19.02.2018 când apelantul a lipsit la judecata în fond, că sentința s-a comunicat la 22.02.2018 la domiciliu apelantului revizuent A. care a semnat dovada de primire a minutei nr. x/2018 din dosarul nr. x/2017, iar cererea de apel (intitulată "apel peste termen") a fost înregistrată la Judecătoria Bacău la 26.04.2018, prin serviciul registratură, primind dată certă.

S-a arătat că, în cauză, comunicarea copiei de pe dispozitivul sentinței instanței de fond a fost efectuată cu respectarea dispozițiilor art. 257 - art. 264 C. proc. pen., apelantul revizuent luând cunoștință de hotărârea instanței de fond, prin înmânarea revizuentului personal, acesta semnând de primire conform art. 264 C. proc. pen.. raportat la art. 260 C. proc. pen., astfel încât termenul de apel curge de la realizării acestei comunicări și se consideră împlinit la 05.03.2018, context în care s-a constatat că declararea apelului s-a făcut cu depășirea termenului de 10 zile prevăzut de art. 410 C. proc. pen.

S-a mai arătat că, în cauză nu s-a făcut dovada că apelantul ar fi formulat o altă cerere de apel depusă la registratura primei instanțe la data de 28.02.2018 așa cum a susținut, din răspunsul comunicat de Judecătoria Bacău rezultând că nu s-au evidențiat înregistrări pentru dosarul nr. x/2017 în caietul de primire a corespondenței din data de 28.02.2018.

Cum cererea depusă de apelant în fața instanței de control judiciar nu poartă o dată certă, coroborat cu răspunsul comunicat de Judecătoria Bacău anterior menționat, Curtea a constatat că nu sunt îndeplinite exigențele art. 413 alin. (1) C. proc. pen.. cu referire la art. 412 C. proc. pen., astfel încât neexistând dovada depunerii la instanța a cărei hotărâre s-a atacat, respectiv Judecătoria Bacău, nu poate produce consecințe juridice.

La data de 16 octombrie 2018, revizuentul A. a declarat recurs împotriva deciziei penale nr. 1087 din 02 octombrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie,

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, sub nr. x/2017, fiind repartizată aleatoriu Completului C4 cu termen de judecată la 06 decembrie 2018, când dosarul s-a amânat la solicitarea recurentului la data de 21 februarie 2019, atunci când reprezentantul Ministerului Public a invocat excepția inadmisibilității căii de atac formulată.

Examinând recursul declarat de revizuentul A. prin prisma excepției invocate, Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil, pentru motivele arătate în continuare.

Dând eficiență principiilor legalității căilor de atac și liberului acces la justiție, reglementate de dispozițiile art. 129 și art. 21 din Constituție, precum și exigențelor determinate prin art. 3 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, admisibilitatea acestora fiind condiționată de exercitarea lor potrivit legii, în termenele și pentru motivele reglementate de normele incidente în materie.

Din economia textelor menționate rezultă că hotărârile judecătorești, sunt supuse căilor de atac determinate de lege, legea procesual penală, prin norme imperative, stabilind un sistem al căilor de atac menit a asigura, concomitent, prestigiul justiției, pronunțarea de hotărâri judecătorești care să corespundă legii și adevărului și care să evite provocarea oricărei vătămări materiale sau morale părților din proces.

Potrivit dispozițiilor art. 551 pct. 4 C. proc. pen., hotărârea primei instanțe rămâne definitivă la data pronunțării hotărârii prin care s-a respins apelul.

Așadar, sistemul român de jurisdicție a statuat principiul unicității acestei căi de atac, dreptul la o nouă cale de atac stingându-se prin exercitare, așa încât posibilitatea legală a declarării mai multor căi de atac este exclusă.

În prezenta cauză, secția Penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost sesizată cu recursul declarat de revizuentul A. împotriva unei hotărâri definitive, respectiv decizia penală nr. 1087 din 02 octombrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Deși revizuentul și-a intitulat calea de atac ca fiind "recurs", având în vedere că la data de 1 februarie 2014 a intrat în vigoare noul C. proc. pen. care nu mai prevede această cale de atac, Înalta Curte constată că s-a promovat o cale de atac împotriva unei hotărâri definitive, care nu întrunește cerințele textelor menționate și, ca atare, nu este admisibilă potrivit dreptului comun.

Or, atâta timp cât prin lege nu este reglementată posibilitatea exercitării unei căi de atac și împotriva hotărârilor definitive, o asemenea procedură nu este admisibilă, întrucât în situația contrară s-ar încălca principiul instituit prin art. 129 din Constituția României, potrivit căruia "împotriva hotărârilor judecătorești, părțile… pot exercita căile de atac, în condițiile legii". În consecință, recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru motivele mai sus arătate, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei penale nr. 1087 din 02 octombrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Conform art. 275 alin. (2) C. proc. pen., față de culpa sa procesuală, recurentul revizuent va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 627 RON urmând a fi plătit din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei penale nr. 1087 din 02 octombrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul revizuent, în sumă de 627 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 februarie 2019.