ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 16 decembrie 2025

Deliberând asupra admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație formulate de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1105 din 26.09.2025 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2014, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 50 din 07.04.2023, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr. x/2014, în baza art. 396 alin. (1) și (6) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. 1it. f) C. proc. pen. și cu aplic. art. 154 alin. (1) lit. b) și c) C. pen. s-a dispus, printre altele, încetarea procesului penal privind pe inculpatul A., pentru săvârșirea infracțiunilor de constituirea unui grup infracțional organizat prev. și ped. de art. 367 alin. (1), (2), (3) C. pen., evaziune fiscală în formă continuată, faptă prev. art. 9 alin. (1), lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005, modificată prin Legea 55/2021 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. și spălare de bani, faptă prev. și ped de art. 49 alin. (1) lit. a) din Legea 129/2019, toate cu aplic. art. 5 C. pen. (varianta normativă de la data de 25.06.2018 până la data de 30.05.2022) și art. 38 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 397 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 19, art. 25 alin. (1) C. proc. pen. a fost admisă, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă ANAF prin reprezentant Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Mehedinți și în consecință:

A fost obligat inculpatul A. în solidar cu inculpații B. și C. să plătească părții civile suma de 1.696.450,87 RON reprezentând TVA și impozit pe profit (sumă compusă din: 1.137.870 RON, reprezentând TVA și 758.580,78 RON, reprezentând impozit pe profit, din care s-a achitat suma de 200.000 RON), precum și sumele reprezentând obligațiile fiscale accesorii aferente, calculate în condițiile Codului de procedură fiscală.

Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel, printre alții, și inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 1105 din 26.09.2025 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, printre altele, a fost respins apelul formulat de inculpatul A..

Curtea de apel a reținut că patru dintre apelanții inculpați nu au solicitat continuarea procesului penal (A., D., C. și E. conform poziției exprimate de aceștia la termenul din 23 ianuarie 2023 la prima instanță), în cazul lor examinarea probelor fiind necesară strict pentru lămurirea laturii civile a cauzei, din perspectiva atragerii răspunderii civile delictuale.

Hotărârea din apel a fost comunicată inculpatului la data de 01.10.2025, la domiciliul procesual ales, dovada de comunicare fiind semnată de funcționarul însărcinat cu primirea corespondenței.

Data până la care inculpatul avea posibilitatea să declare recurs în casație este 31.10.2025, inclusiv.

Împotriva deciziei instanței de apel, inculpatul A., prin apărător ales, avocat F., cu împuternicire avocațială depusă la dosar, în temeiul art. 433 si urm. C. proc. pen., a formulat recurs în casație la data de 31.10.2025, prin email, invocând dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

În esență, a solicitat să se aibă în vedere acest caz de recurs în casație, din perspectiva reflecțiilor civile, în contextul în care nu există elemente tipic obiective ale relațiilor comerciale derulate de inculpat, care să conducă la aprecierea participării sale la fapte de fraudă fiscală din perspectiva exercitării dreptului deductibil. Prin urmare, s-a solicitat înlăturarea obligării de la plata pretențiilor civile, în raport cu standardul de probă redus cu privire la care s-a apreciat că tranzacțiile au fost frauduloase și au generat prejudiciu la bugetul de stat.

Cererea de recurs în casație a fost comunicată tuturor participanților, iar până la expirarea termenul de 10 zile, prevăzut de art. 439 alin. (2) C. proc. pen., au fost depuse concluzii scrise de către partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Mehedinți.

Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 03.12.2025.

La înaintarea dosarului în calea de atac, procedura de comunicare a recursului în casație era îndeplinită, astfel că la data de 10.12.2025 a fost întocmit raportul de magistratul-asistent.

Examinând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate în principiu a cererii de recurs în casație formulate, conform dispozițiilor art. 440 din C. proc. pen., Înalta Curte reține următoarele:

În această etapă procesuală, instanța examinează îndeplinirea condițiilor de admitere în principiu a recursului în casație, care rezultă din dispozițiile art. 434, art. 435, art. 436, art. 437 și art. 438 din C. proc. pen.. Astfel, se verifică dacă hotărârea atacată este susceptibilă de recurs în casație, dacă cererea de recurs în casație a fost formulată în termenul prevăzut de lege și de o persoană care are calitate procesuală activă, dacă cererea este motivată sau are conținutul prevăzut de lege, dacă sunt invocate și motivate cazurile de casare prevăzute de art. 438 din C. proc. pen. și dacă procurorul sau partea a mai formulat anterior vreo cerere de recurs în casație.

Înalta Curte constată că recursul în casație a fost promovat, în temeiul art. 436 și urm. C. proc. pen., împotriva unei hotărâri care este susceptibilă de a fi atacată cu această cale extraordinară de atac, de către inculpatul A., în termen legal, prin apărător ales.

Cererea de recurs în casație întrunește condițiile de formă prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b) și d) C. proc. pen., în cuprinsul acesteia fiind menționate numele și prenumele, domiciliul inculpatului care a exercitat calea de atac, hotărârea atacată, precum și semnătura persoanei care a redactat cererea, în speță, apărătorul ales.

În ceea ce privește condiția reglementată de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., se observă că recurentul inculpat a invocat cazul de casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., cu argumentarea că acestea trebuie avut în vedere din perspectiva reflecțiilor civile, în contextul în care nu există elemente tipic obiective ale relațiilor comerciale derulate de inculpat, care să conducă la aprecierea participării sale la fapte de fraudă fiscală din perspectiva exercitării dreptului deductibil. Prin urmare, s-a solicitat înlăturarea obligării de la plata pretențiilor civile, în raport cu standardul de probă redus cu privire la care s-a apreciat că tranzacțiile au fost frauduloase și au generat prejudiciu la bugetul de stat.

Având în vedere împrejurarea că, prin decizia recurată, instanța de control judiciar a menținut soluția primei instanțe prin care s-a constatat încetat procesul penal ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale în ceea ce-l privește pe inculpatul A., fără a fi analizată acțiunea penală în raport cu faptul că recurentul inculpat nu a solicitat continuarea procesului penal în temeiul art. 18 C. proc. pen., și nu a dispus o soluție de condamnare (cu executare în regim de detenție sau cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei), de renunțarea la aplicarea pedepsei sau de amânarea aplicării pedepsei pentru o faptă care se presupune că este tipică, cererea nu are aptitudinea de a declanșa controlul de legalitate al deciziei penale atacate, în limitele niciunui caz de casare din cele prevăzute de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.. În acest sens este și jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală (încheierea nr. 427/RC/2023 pronunțată în dosarul nr. x/2017, încheierea nr. 489/RC/2023 pronunțată în dosarul nr. x/2014).

Chiar dacă s-ar aprecia că temeiul cazului de casație invocat, respectiv cel prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., ar putea fi analizat strict din perspectiva laturii civile, așa cum este cazul de față, se observă că, în concret, recurentul inculpat critică situația de fapt stabilită în mod definitiv de instanța de apel.

Or, prin aceste susțineri recurentul inculpat nu invocă nelegalitatea hotărârii atacate, ci solicită o rejudecare a cauzei, prin reaprecierea și cenzurarea probelor, cu consecința stabilirii unei alte situații de fapt decât cea avută în vedere de instanțele inferioare, aspect care nu poate fi circumscris cazurilor de casare astfel cum sunt reglementate de C. proc. pen.

Înalta Curte reamintește că formularea unor critici care nu se subsumează cazului de casare invocat ori atunci când acestea nu privesc un caz dintre cele prevăzute de art. 438 alin. (1) C. proc. pen., echivalează cu nemotivarea în fapt a recursului în casație, ce atrage nerespectarea cerinței prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Relativ la cele ce precedă, apreciind că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 434-438 C. proc. pen. în ceea ce privește cererea de recurs în casație formulată, instanța constată că este inadmisibilă în principiu.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1105 din 26.09.2025 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2014.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul-inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1105 din 26.09.2025 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2014.

Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 decembrie 2025.